O serie de ture cu bicicleta prin județul Călărași care mi-au produs o mare satisfacție interioară (printre care două vizite la Măgura Fundeanca), m-au determinat să cred cu convingere că și cicloturismul poate fi un act de cultură, cel puțin atunci când îți lărgește orizontul intelectual.

După ce, documentându-mă pentru teza de licență, am descoperit că renumitul economist Ludwig Erhard (1897-1977), cancelar al R.F.G. și artizan al reconstrucției germane postbelice, a luptat ca artilerist pe frontul din România în armata kaizerului Wilhelm al II-lea în Primul Război Mondial,

Leo Frobenius

ceva mai recent am aflat că și nu mai puțin celebrul savant Leo Frobenius (1873-1938) a petrecut cu același prilej circa un an din viața sa prin țara noastră. Despre șederea lui Frobenius în România am citit mai întâi, în timp ce căutam informații științifice despre curioasele movile de pământ din Chiselet și Cunești, pe website-ul Muzeului Dunării de Jos din Călărași, care spune exact așa: “Primele cercetări au fost efectuate în 1917 de un tânăr locotenent în armata germană, viitorul mare antropolog german Leo Frobenius”.

De fapt, Leo Frobenius nu mai era nici tânăr pe atunci (avea 44 de ani în 1917) și deja câștigase destulă faimă în lumea academică în special prin teoriiile sale neortodoxe la vremea respectivă despre cultura africană, motiv pentru care cu greu aș putea crede că era un simplu locotenent în armata germană. Vorbim așadar despre perioada de maturitate creatoare a lui Frobenius, în care își formulase conceptul filosofic de “paideuma”, în înțelesul specificului spiritual ce rezidă în individ și în popoare, cel care a influențat atât de puternic gândirea lui Lucian Blaga, așa cum bine o explică un articol din revista “Universul Literar” (1942).

Drumuri grele prin noroi

Informații mai bogate despre mult prea puțin cunoscuta activitate în România a ilustrului etnograf și antropolog al primelor decenii ale secolului XX am găsit luând legătura prin email cu Institutul Frobenius din Frankfurt (Germania). Cu multă amabilitate, dr. Richard Kuba, de la Institut, a răspuns insistenței mele cu privire la acest episod deloc neglijabil ca durată, dar care de cele mai multe ori nu-și găsește locul într-o biografie oficială a lui Leo Frobenius. Pe deplin nemțește, dr. Kuba mi-a trimis o listă atotcuprinzătoare a activității lui Frobenius în România și m-a îndrumat către arhiva fotografică a Institutului, pe care el însuși o gestionează, unde se găsesc peste 300 de poze, schițe și desene colorate cu realitățile românești ale anilor 1916-1917.

Strănepoata amforei grecești

Toate sunt opera marelui antropolog și a colaboratorilor săi care l-au însoțit în expediția de război din România. De la instantanee amuzante cu un automobil decapotabil de lux tras cu boii pe drumurile de țară înnoroite din actualul județ Călărași (la fel cum se întâmplă în fiecare primăvară și în zilele noastre), până la fotografii de reală valoare etnografică înfățișând costume populare românești, inclusiv ale țiganilor, și ocupații rurale, viața târgurilor sătești, case tradiționale țărănești din lemn, specificele cocioabe de chirpici ale celor mai săraci sau numeroase desene în creion ale vaselor ceramice din partea de sud a țării, cu note riguroase privind dimensiunile, destinația în gospodărie și proveniența lor.

Probabil că l-a uimit pe Frobenius cât de puțin s-au schimbat în timp urcioarele din lut ars folosite în 1916 față de amforele grecilor stabiliți în antichitate lângă localitatea contemporană Spanțov din județul Călărași. Pe mine însă nu încetează să mă fascineze puritatea conturului fusiform al vasului tradițional de apă cu două toarte, de o frumusețe clasică.

Movila de lângă Chiselet, cu poteca folosită și astăzi

În atenția sa a intrat și movila de la marginea satului Chiselet (la vremea aceea ortografiat “Chiselletu”), pe care a identificat-o corect ca fiind un tumul realizat de om în vechime și a fotografiat-o din mai multe unghiuri. Într-un moment în care arheologia românească era abia la început de drum (cu doi ani înainte, în 1914, Vasile Pârvan descoperise lângă Casapchioi ruinele cetății antice Histria), tot nemților din echipa condusă de Frobenius le revine meritul de a fi întreprins, pe timp de război, primele săpături științifice la tumulul similar de la Cunești.

Așadar, mai exact ce făcea Leo Frobenius în România și care a fost traseul său pe meleagurile noastre? Din informațiile puse la dispoziție de dr. Kuba, ilustrul său înaintaș în materie de antropologie a pătruns în țară alături de trupele germane, bulgare și otomane care au invadat Dobrogea și Muntenia în toamna lui 1916, sub comanda feldmareșalului prusac von Mackensen. Conform mențiunilor explicite ale localităților Chiselet și Mânăstirea (“Monastirea”) ca loc de proveniență al unora dintre obiectele tradiționale desenate de artiștii săi, putem afirma cu destulă siguranță că Frobenius & Co. a mers paralel cu Dunărea, pe ceea ce astăzi se numește DN 31 adică ruta intens circulată vara de cicloturiștii străini (eng. Danube Bike Trail sau germ. Donauradweg).

Figuri exotice în lagărul de prizonieri de la Slobozia

O perioadă considerabilă a petrecut-o însă la Slobozia, unde a fotografiat aproape toate clădirile oficiale și a documentat aspecte din rutina zilnică a lagărului de prizonieri de război situat lângă oraș. Antropologul care până atunci făcuse deja mai multe expediții științifice în Africa a găsit probabil fascinantă mixtura cosmopolită de prizonieri magrebieni și senegalezi, din trupele coloniale franceze, cantonată de nemți la Slobozia. Un personaj aparte care a trăit în acea perioadă acolo era prințul algerian Mohamed Gheraina, a cărui poveste tragică se poate citi și în zilele noastre pe o stelă funerară din Slobozia. Licențiat în farmacie la Paris înainte de război, Gheraina (Cheraina sau Keraina) a căzut prizonier la nemți în bătălia de la Verdun din mai 1916 și ulterior adus în lagărul din Ialomița, unde a fost numit doctor. Într-un articol publicat pe un forum de limbă franceză se scrie că prințul acorda consultații medicale inclusiv locuitorilor Sloboziei, care îl prețuiau pentru gentilețea sa arabă, cât și pentru că era un om cultivat.

Oare l-a cunoscut Frobenius pe Mohamed Gheraina? Îmi este greu să cred că nu. Perioada în care amândoi s-au aflat în lagărul de la Slobozia – fie și în roluri foarte diferite – se suprapune perfect și fără îndoială că educația celor doi i-ar fi atras ca un magnet. Cert este însă că antropologul german se mai afla în România pe 14 octombrie 1918, când Gheraina a fost executat de o patrulă care l-a prins noaptea în afara taberei. Ironia sorții a făcut ca, la mai puțin de o lună după moartea prințului algerian, toți prizonierii de război din Slobozia să fie eliberați de trupele franceze aflate în ofensivă.

Iată de ce ori de câte ori am să mai ajung la movila din Chiselet – și o voi face oricând am drum către Oltenița – îmi voi aduce aminte de periplul lui Frobenius prin România, de Gheraina și de istoria care îi apropie pe oameni mai mult decât îi desparte. Cicloturismul chiar este un act de cultură. Q.E.D.

Movila de lângă Chiselet: vedere dinspre nord

Movila de lângă Chiselet: vedere dinspre sud

Vedere de pe movila Chiselet, înspre vest