Latest Entries »

Pădurea Dudu

Padurea Dudu - comuna ChiajnaAm regăsit țăranul din mine de când am devenit locuitor al comunei Chiajna, în prezent un El Dorado al dezvoltatorilor imobiliari care construiesc în zonă blocuri și case pentru cei ce fie s-au săturat, fie nu-și permit să stea în București. La dinamica actuală a construcțiilor, localitatea Chiajna și cele două sate, Dudu și Roșu, care compun comuna ilfoveană cu același nume vor deveni cel puțin la fel de aglomerate precum cartierul bucureștean Militari, cu care se învecinează și cu care se va contopi.

Un colțișor frumos care încă a rămas oarecum sălbatic în plină febră a șantierelor este pădurea Dudu. Am descoperit-o cu bicicleta încă de săptămâna trecută, dar azi am venit special să fac ture dintr-o latură în alta, ca să cartografiez mental pădurea în care mă voi antrena pentru concursurile de MTB.

Pădurea Dudu este numită și Pădurea Roșu după unele surse, pentru că se afla cândva între satele Dudu și Roșu, care la ora actuală au înconjurat-o. Astăzi, pădurea este înghesuită pe câteva hectare între vilele cu ziduri înalte de pe margine. Nici să vrei nu te poți rătăci în pădure, într-atât e de mică!

Așa se vede Pădurea Dudu pe Google Maps

Așa se vede Pădurea Dudu (în centru) pe Google Maps

Pedalând în forță pe poteci, ajungi cu bicicleta dintr-o latură în alta în mai puțin de un minut. Însă tot sunt de părere că pădurea este bună de antrenament, pentru că poți face combinații de poteci pentru o tură de câțiva kilometri, pe care să o repeți de câte ori te țin puterile. Nici nu se compară cu Cernica sau Băneasa, dar pentru toți MTB-iștii din partea asta a orașului, este OK.

Traseul este de single trail, dar poți face chiar și off-road acolo unde îți permite desișul. Relieful este plat și nu întâlnești nicio urmă de urcare, ci doar niște șanțuri pentru conducte, care nu au mai fost astupate. Traversându-le în viteză te simți ca la trecerile prin vaduri secate, din cursele de MTB. La fel și când poteca e barată de un buștean căzut.

Potecă virajată

Potecile sunt viraje, dar foarte rapide

Exceptând primii 20-30 de metri ai intrărilor în pădure, unde mai există gunoaie menajere aruncate de oamenii nesimțiți, potecile din interior sunt în general curate, fără cioburi. De cum te îndepărtezi de margini și gonești spre inima codrului, se simte răcoarea și aerul tare al unei păduri de foioase, aici fiind în special stejar (găsești o mulțime de ghinde pe jos).

Atmosfera este plăcută, se aud ciocănitori care bat în copacii relativ tineri, însă deja foarte înalți, plus o mulțime de păsări cântătoare și coțofene cu penajul lor alb-negru care coboară din copaci să mănânce melcii a căror cochilie a fost spartă de trecători pe poteci. Nu am întâlnit câini sau alte animale mari. În schimb, m-am intersectat cu două grupuri de bicicliști.

La fiecare intrare este afișat câte un indicator mare cu „Focul interzis în pădure” și chiar nu prea dai peste vetre de foc în interiorul pădurii. Zona rezervată grătarelor este o poiană situată imediat peste drum, pe latura dintre râul Dâmbovița.

Pistă de biciclete de jur-împrejurul pădurii

Pistă de biciclete de jur-împrejurul pădurii

Altă parte bună este că de jur-împrejurul pădurii Dudu există pistă de biciclete pe marginea șoselei, chiar dacă pentru a face loc pistei, nu a rămas suficient spațiu să treacă două mașini în paralel (lățimea unei benzi este mai mică decât ecartamentul oricărui automobil). Însă traficul auto și velo nu sunt niciodată atât de intense încât să creeze probleme între șoferi și bicicliști.

Mie îmi place păduricea Dudu așa cum este. Mi-ar displăcea profund să aud că primăria din Chiajna ar vrea să o transforme în parc și să cimenteze potecile de pământ, eventual tăind puținii copaci să le facă alei de promenadă în toată regula.

ZAZ 968M cabrio, lângă pădurea Dudu

ZAZ 968M cabrio, lângă pădurea Dudu

Lângă o parcare de la liziera pădurii am zărit și o priveliște neașteptată: un automobil ZAZ 968M cabrio lăsat în paragină. Cândva un „aspirator” de rusoaice frumoase, această mașină decapotabilă de fabricație sovietică se descompune încet-încet aici, la marginea de vest a Bucureștiului. Modelul din imagine este replica sovietică a unei maşini clasice nemţești în vogă prin anii ’60: NSU Prinz.

ZAZ-ul acesta se mai numește și Zaporojeț, după numele uzinei din oraşul ucrainean Zaporoje, care sună familiar pentru cine îndrăgește istoria. Cine își mai aduce aminte de cazacii zaporojeni din romanul istoric Neamul Șoimăreștilor al lui Mihail Sadoveanu? Zaporojenii de odinioară erau călăreți nomazi liberi, fără griji, se țineau de haiducie și le cam plăceau moldovencele noastre. Îi și înțeleg de ce. Poate totuși că este chiar potrivit faptul că unul dintre ultimii zaporojeni o sfârșește la marginea codrului, ca un haiduc prins de poteră. Îmi plac turele de relaxare cu bicicleta pentru că astfel am ocazia să observ realitatea în ritm domol și să fac conexiunile dintre lucrurile care mă pasionează.

View full article »

Euro Velo6 BulgariaPentru că turele spre Ruse (Bulgaria) sunt pe cale să devină o tradiție pentru cicloturiștii din București, mulți dintre ei ar putea găsi utilă harta virtuală map.velo-ruse.eu creată și permanent actualizată de un grup de bicicliști voluntari de la sud de Dunăre, coordonați de bunul meu prieten bulgar, Delyan Todorov. Îl cunosc pe Delyan de la Turul Dunării din urmă cu trei ani, când ne-a uimit cu talentul lui de a crea pe laptop o prezentare animată în 10 minute. De data asta, și-a pus la bătaie priceperea în software pentru a mapa toată infrastructura cicloturistică din jurul orașului Ruse în care locuiește.

Delyan Todorov la Domeniul Greaca (jud. Giurgiu)

Delyan Todorov la Domeniul Greaca (jud. Giurgiu)

A ieșit astfel harta interactivă a întregului oblast (adică „județ” pe bulgărește) Ruse, traversat de ruta cicloturistică internațională EuroVelo 6 care leagă țărmul european al Oceanului Atlantic de litoralul Mării Negre, având punctul terminus la Constanța. Ultima secțiune a EV6 poartă numele Danube Bike Path (sau Donauradweg pe nemțește) și urmează cu aproximație cursul Dunării de la izvoare până spre gurile de vărsare.

Disponibil gratuit pentru toți utilizatorii care îl accesează online, proiectul map.velo-ruse.eu și-a luat misiunea să indice facilitățile disponibile pentru cicloturiști, de la rețeaua de drumuri asfaltate și neasfaltate, la locuri de cazare, mănăstiri, restaurante și obiective turistice, precum un muzeu militar în aer liber sau pădurea de tei Lipnik.

Pentru moment, meniul site-ului map.velo-ruse.eu este doar în bulgărește, dar urmează curând atât o versiune în limba engleză, cât și una în românește, la care vor pune umărul cei de la Adevărații VeloPrieteni. Pentru că și eu buchisesc cu destul succes literele chirilice, iată ce am înțeles din filtre:
 

1. Евро-Вело 6 1. Euro-Velo 6
2. Първостепенни маршрути 2. Drumuri principale
3. Второстепенни маршрути 3. Drumuri secundare
4. Места за настаняване 4. Locuri de cazare
5. Туристически атракции 5. Atracții turistice
6. Религиозни обекти 6. Lăcașe de cult (religioase)
7. Ресторанти 7. Restaurante
8. Други 8. Altele

Planul cu bătaie lungă este ca harta să devină o aplicație interactivă la care utilizatorii să contribuie cu feedback și cu actualizări, referitoare în special la secțiunile de traseu vulnerabile la schimbări. De pildă, atunci când un râu iese din matcă și inundă un drum secundar din apropiere, orice utilizator al hărții poate semnaliza celorlalți că porțiunea de drum respectivă nu este practicabilă în acel moment.

Cu toate că în sezonul cicloturistic 2016 mi-am propus să descopăr și mai mult din Dobrogea și să particip la câteva competiții de MTB din România, mi-aș dori să murdăresc un pic roțile și în Bulgaria.

Alte articole pe aceeași temă :

O pedală cu Delyan și Radi

9 imagini cicloturistice din 2013

Dilma Rousseff
Recent, mi-a atras atenția o știre online a postului de televiziune Globo din Brazilia, care anunța că președintele în exercițiu al acestei țări, doamna Dilma Rousseff, continuă să folosească bicicleta pe drumurile publice din capitala braziliană pentru a se deplasa la birou chiar și în ziua când se discuta suspendarea ei din fruntea statului. M-am gândit apoi la petiția pe care am inițiat-o acum trei luni: Coloană oficială de biciclete pentru Klaus Iohannis, iar de atunci continui să mă întreb fără răspuns: dacă la ei se poate ca președintele țării să meargă pe bicicletă, la noi în România de ce nu se poate?

Petiția pe care am lansat-o îi propune președintelui României să reia bunele sale obiceiuri și să lase măcar câteodată coloana oficială de Mercedes-uri în schimbul bicicletei. Așa cum până nu demult el găsea firesc să se deplaseze ocazional pe bicicletă în orașul Sibiu pe care l-a condus ca primar, la fel mi-aș dori ca Iohannis să urce pe bicicletă în drumurile sale prin capitala țării pe care o conduce ca președinte. Pentru noi, bicicliștii de rând, ar însemna mult ca primul om din stat să se afișeze public pedalând în șa pe străzile unui București mult mai liniștit în prezent decât alte metropole europene.

Îi cer președintelui Iohannis doar să dea un semnal de calm și normalitate referitor la România, prin exemplul său personal. Nu fac parte nici din fan-clubul său și nici dintre cei cei care îl privesc cu ură.

Dilma Rousseff iese în trafic pe bicicletă, alături de doi

Dilma Rousseff iese în trafic pe bicicletă, alături de gărzi

Reacțiile pe care le-am primit imediat după ce am distribuit petiția pe Facebook și pe forumuri au fost amestecate. Am numărat câteva duzini de persoane minunate pe care nu le cunosc, dar care au semnat petiția mea, au apreciat inițiativa ori au redistribuit conținutul. În contrapartidă, au fost vreo câțiva giboni pe un grup de Facebook numit „Adevărații Veloprieteni” care nici măcar nu s-au deranjat să citească textul petiției și au aruncat cu vorbe grele că aș face… propagandă mascată pentru Klaus Iohannis în mediul virtual.

Și apoi au fost cei mai mulți dintre cei care au scris comentarii pe marginea petiției, cei care consideră că ar fi nepotrivit ca Iohannis să meargă pe bicicletă în timpul mandatului său de președinte al României, de exemplu din motive de securitate. Dacă siguranța este argumentul principal, atunci ce spuneți de Dilma Rousseff, care se întâmplă să fie președintele ales al Braziliei, o țară cât un continent cu peste 200 de milioane de locuitori?

Dilma Rousseff este o bunicuță de 68 de ani care și-a făcut un obicei aproape cotidian din plimbările pe bicicletă în jurul palatului prezidențial din Brasília, capitala țării sale. Pe câtă vreme al nostru este un nătăfleț de 56 de ani care încă nu se dezlipește cu niciun prilej de bancheta limuzinelor negre.

Apropo, în caz că se gândește cineva la terorismul islamist, aflați că în Brazilia trăiește o comunitate musulmană mult mai numeroasă decât minoritatea turco-tătară din România. Nici la ei și nici la noi, musulmanii nu au ridicat vreodată probleme de siguranță națională. Să nu credeți însă că în Brazilia curge lapte și miere în valuri. E o țară destul de periculoasă, unde oamenii celebri sunt răpiți pentru răscumpărare, asasinatele au loc în public, iar bandele de traficanți își reglează conturile pe stradă.

Dilma Rousseff folosește o bicicletă de oraș Specialized

Dilma Rousseff folosește o bicicletă de oraș Specialized

Însă simplul fapt că președintele lor pedalează pe șosele în trafic deschis dă semnalul în exterior că în Brazilia lucrurile evoluează în direcția cea bună.

Ce îmi place la Dilma Rousseff este că ieșirile ei pe bicicletă sunt mai mult decât un exercițiu de imagine sau o fiță. Practica ciclismul recreațional încă dinainte să facă politică și se mișcă natural la ghidon. Are o bicicletă americană Specialized potrivită pentru vârsta ei și pentru scopul în care utilizează bicicleta și poartă cască de protecție.

Mai mult decât atât, ea nu se rezumă la plimbări de agrement, ci face inclusiv scurte deplasări oficiale între instituții ale statului brazilian. Nici nu se limitează la ture pe aleile din jurul reședinței sale, ci a rulat pe bicicletă și în alte orașe, precum Porto Alegre. De obicei are doi bodyguarzi la rândul lor pe bicicletă, aceiași tipi de fiecare dată, și o mașină care o urmează la distanță respectabilă. Nici vorbă de cortegiu nesfârșit de limuzine nemțești.

Hai, Iohannis, că se poate și în România!

Alte articole pe aceeași temă :

Petiție: Coloană oficială de biciclete pentru Iohannis

Bicicleta merită Premiul Nobel pentru Pace în 2016

Top 10 – Politicieni români pe bicicletă (II)

10 Reguli de supraviețuire pe 2 roți în București

Rusia bicycle stamps 2008Obiectele comune care ne înconjoară sunt menite să ne fie utile în acțiunile pe care le întreprindem, însă folosirea lor în mod repetat le degradează inevitabil până la distrugere sau până la înlocuirea lor cu altele mai noi. Cea mai nobilă destinație a unui obiect aceea de a fi contemplat, de a fi scos din uz și păstrat ca atare. Timbrele sau mărcile poștale au o menire precisă: aceea de a fi lipite pe plicuri ca dovadă a plății pentru expedierea scrisorilor. Dar unele timbre intră pe mâna grijulie a colecționarilor.

Turul Ciclist al Romaniei 1986O pasiune care număra sute de mii de colecționari în România de până în 1990, filatelia este un hobby dacă nu chiar pe cale de dispariție în zilele noastre, atunci măcar într-o acută scădere de popularitate.

Astăzi, cei mai mulți filateliști români sunt oameni în vârstă, care își vând clasoarele cu timbre vechi la un sfert din prețul de catalog. Urmașii lor mai tineri fie le scot la mezat pe site-uri ca Okazii la prețuri ridicol supraevaluate, fie le consideră gunoaie fără valoare și le lasă în voia umezelii și nepăsării.

Ceea ce este păcat, pentru că filatelia este o sursă minunată de cunoaștere a lumii. Nici nu bănuiești câtă cultură generală poți să deprinzi de pe un biet petic de hârtie cu margini zimțate. De pe o marcă poștală poți să vezi ce personalități sau evenimente sunt celebrate într-o țară oarecare de pe mapamond, să afli ce monedă circulă în acea țară, să citești cum se scrie numele țării respective în limba sa oficială. Așa am învățat să buchisesc literele chirilice!

History of bicycle - TanzaniaMarele avantaj este că acest tip de învățare se face într-un mod ludic și inconștient, fără presiunea de la școală și fără efortul pe care îl presupune citirea unei cărți de orice fel. Desigur, filatelia în sine nu poate substitui educația școlară sau lectura, ci este un instrument complementar prin care poți primi, în înghițituri mici, informații de cultură generală.

Cei mai mulți colecționari se axează pe o temă, o perioadă sau o țară către care își îndreaptă atenția și bugetul de achiziții. Iar satisfacția de a strânge o colecție respectabilă sau de a obține o piesă rară la un preț bun este un asemenea sentiment încât, ca să-l înțelegi, ar trebui să fii tu însuți colecționar.

Bicicleta reprezintă temă apropiată sufletului meu, nu doar ca sportiv sau cicloturist, ci și ca filatelist. Între alte teme care mă pasionează, precum peștii exotici și automobilele de curse, am investit sume deloc impresionante pentru a cumpăra serii și colițe (emisiuni aniversare) de timbre cu biciclete din toate colțurile lumii. Românești sau străine, ștampilate sau neștampilate, colorate sau alb-negru, cu margini dantelate ori drepte, le ador pe toate cele pe care le-am dobândit și nu m-aș despărți de ele.

Poate că multe dintre timbre nu au mare valoare materială, dar merită prețuite ca bunuri culturale.

Turul ciclist al Romaniei 1986 - Posta Romana

US Postal Service - serie biciclete

Sunt fix trei ani de când am scris articolul Top 10 – Politicieni români pe bicicletă, care a devenit una dintre cele mai viralizate postări ale mele pe blog. Am zis că e timpul să realizez alt clasament, cu alți zece politicieni români pe bicicletă, toți cei care au apărut în articolul anterior fiind din oficiu excluși.

Teodor Baconschi

Teodor Baconschi / foto:  Facebook

10. Teodor Baconschi este unul dintre superlativele politicii românești. În sensul că mi-ar fi tare greu să numesc un politician mai fățarnic și mai dezgustător decât sus-numitul. Baconschi este cel care nu vede o contradiție de termeni între a fi regalist și a fi băsist. Tot Baconschi este cel care, deși el însuși postează pe Facebook mai frecvent decât o adolescentă de liceu, ironizează exhibiționismul unor semeni de a pierde timpul în rețelele de socializare, pe care le consideră vinovate de mediocritate și haos valoric. Și-a strâns toate aceste mofturi ce se vor a fi inteligente în cartea „Facebook. Fabrica de narcisism”. Mai rar și doar atunci când vrea să demonstreze ceva, Baconschi intră în rând cu mahalaua ineptă urcându-se pe bicicletă, de pildă vara trecută, când s-a pozat la Curtea domnească a lui Matei Basarab, din comuna Brebu (jud. Prahova). După abdomenul în formă de pepene, este evident că omul nu merge des cu bicicleta, iar după starea impecabilă a benzii de rulare a cauciucului-față, aș paria că abia o scosese din portbagajul mașinii. În schimb, bicicleta este un cruiser retro și are exact ceea ce lui Baconschi îi lipsește oricât ar mima: rafinament.

Sorin Oprescu / foto: sursazilei.ro

Sorin Oprescu / foto: sursazilei.ro

9. Sorin Oprescu
Nu mai suntem pe vremea primarului Videanu, când se interzisese circulația bicicletelor pe mai toate bulevardele din București. Azi poți să te dai oriunde cu bicicleta prin capitală, dar sunt șanse mari să nimerești pe niște piste amplasate total aiurea, care îl pun în pericol atât pe biciclist, cât și pe pietoni. Pentru ele, primarul general Sorin Oprescu a cheltuit peste 10 milioane de euro din bugetul urbei, ba chiar și un mărunțiș de 100.000 de euro pe sondaje de opinie cu privire la pistele de biciclete. Iar edilul se mândrea atât de tare cu aceste realizări, încât rareori pierdea un prilej să pedaleze prin fața reporterilor la tăiatul panglicilor. Și totuși, exemplul lui Sorin Oprescu este dătător de speranță pentru noi toți: aceea că, mai devreme sau mai târziu, destinul te va pune acolo unde meriți. În cazul său, la închisoare pentru luare de mită.

Dorin Cioabă / foto: click.ro

Dorin Cioabă / foto: click.ro

8. Dorin Cioabă nu este perceput de mulți dintre noi drept politician, însă orice conducător al unei comunități este prin definiție lider politic. În septembrie anul trecut, autoproclamatul rege internaţional al țiganilor se laudă că ar fi pedalat 30 de kilometri în jurul Sibiului ca să strângă bani pentru ajutorarea unei familii nevoiaşe. Nu mi-e clar cum a funcționat acest tur caritabil, pentru că fie și numai din banii de carburant destinați celor trei limuzine care l-au flancat pe „rege” s-ar fi economisit o sumă decentă, dar gestul în sine este de salutat la modul sincer. Pe lângă faptul că îl ajută să slăbească, Dorin Cioabă a dat un semnal comunității sale: să mergi pe bicicletă nu este o rușine, așa cum crede o largă parte a etniei, cea care practică meseria de trântor pe aici și pe aiurea.

Adrian Năstase / foto: Mediafax

Adrian Năstase / foto: Mediafax

7. Adrian Năstase
Puțină lume l-a văzut pe Bombonel pe bicicletă, iar asta pentru că s-a afișat public extrem de rar în această postură. Singurele imagini de pe net cu Năstase la ghidon sunt câteva din iunie 2005, când se plimba prin fața ziariștilor pe un hol din Palatul Parlamentului cu bicicleta primită în dar de la Sorin Oprescu, cu ocazia împlinirii vârstei de 55 de ani. Pe atunci, Oprescu îi era subordonat pe linie de partid, dar și medic de familie, așadar a împușcat doi iepuri oferind cadou o bicicletă, fie și una de la First Bike, de cea mai proastă calitate. Năstase s-a achitat onorabil de situația inedită, fără să pretindă că utilizează frecvent bicicleta, pe care sunt convins că, după micul episod de show, a dat-o mai departe unui biet angajat de la Cornu.

Cristian Rizea / foto: enational.ro

Cristian Rizea / foto: enational.ro

6. Cristian Rizea
Cetățenii sectorului 5 care îl regretă pe fostul lor primar Marian Vanghelie vor primi din partea PSD un candidat de același calibru intelectual: Cristian Rizea. Un aventurier oportunist pe care hazardul l-a adus pe funcții înalte în politica românească, pe Rizea nu îl recomandă un IQ sclipitor sau un discurs articulat, ci abilitatea de a face combinații din care să iasă mereu în câștig de bani sau de imagine. Ca să-și mărească notorietatea înaintea candidaturii din acest an la sectorul 5, încă din 2015 a organizat diverse evenimente publice, la câteva din ele participând pe bicicletă. Rizea ne arată prin exemplul personal că nu e rușine să te afișezi în costum mulat de ciclism, chit că nu ai câtuși de puțin un fizic atletic, și că merită să porți cască de protecție, chit că nu ai de protejat un intelect genial. Cel mai reușit eveniment pe bicicletă a fost cel de la Academia Militară de vara trecută, în care Rizea l-a cooptat pe tenismenul Ilie Năstase.

Daciana Sarbu / foto: timisoreni.ro

Daciana Sarbu / foto: timisoreni.ro

5. Daciana Sârbu
O persoană simpatică și prietenoasă, europarlamentarul Daciana Sârbu s-a pregătit ani de zile să devină Prima Doamnă a țării, după modelul american al consoartei de președinte preocupate de cauze nobile în beneficiul comunității. Fie că a fost vorba despre campanii caritabile, sociale, culturale sau ecologice, Daciana le-a bifat pe toate cu brio. Aș spune că entuziasmul ei sincer pentru astfel de acțiuni civice în multe weekend-uri pe care putea să le petreacă în familie a fost remarcabil, chiar demn de un soț mai merituos decât Victor Ponta să devină președintele României. Personal, cel mai mult am apreciat inițiativele de ecologizare a unor zone de agrement. În a doua jumătate a deceniului trecut, pe vremea când soțul ei participa la raliuri automobilistice în calitate de copilot, fiica lui Ilie Sârbu conducea un mic detașament de voluntari care strângea gunoaiele menajere lăsate în urma lor prin păduri de spectatorii prost-crescuți. Cunosc foarte bine cum e cu strânsul gunoaielor ca hobby. Fără ostentație, Daciana a urcat și pe bicicletă, dar nu în București, ci la Timișoara, unde a participat la campania de mediu „Verde pentru Biciclete” chiar de Ziua Pământului (22 aprilie, sărbătorită anual).

Radu Mazăre / gandul.info

Radu Mazăre / gandul.info

4. Radu Mazăre
Pe vremea când „beciul domnesc” era pentru el doar un vis urât, fostul primar al Constanței se întrecea pe sine în acțiuni excentrice. Fiecare din ieșirile sale publice era mai extravagantă decât precedenta. Prin 2011, când a a rămas în pană de idei, Radu Mazăre a început să meargă la birou pe bicicletă. A dat-o pe genul populist, spunând că s-a urcat în șaua bicicletei pe motiv că un litru de benzină a ajuns să coste 7 lei. Interviul pe care l-a dat corespondentului Mediafax este spumos și am aflat că am ceva în comun cu edilul de la malul mării: ne place coborârea în mare viteză de la Adamclisi. Ba chiar suntem de acord cu lucrurile cele mai importante în viață: „sportul şi gagicile”. Fie că îl placi pe Mazăre sau mai degrabă nu, personajul este un trend-setter pentru tinerii care îl consideră un tip cool. Și arată autentic inclusiv pe bicicletă.

Klaus Iohannis / foto: csid.ro

Klaus Iohannis / foto: csid.ro

3. Klaus Iohannis
Dacă e să-l credem pe cuvânt, actualul președinte al României este politicianul nostru cu cei mai mulți kilometri parcurși la ghidonul bicicletei. În cartea de memorii și în multe interviuri, Iohannis spune că până la vârsta de 30 de ani s-a deplasat apoape numai pe bicicletă. De când a ajuns primar în Sibiu a continuat să pedaleze până la birou, fapt care s-a concretizat în piste de biciclete amplasate corect și bine construite. În campania din 2014, staful de partid i-a organizat un miting electoral pe două roti prin București, la care a arătat că se mișcă foate natural pe bicicletă. Singurul motiv pentru care nu l-am pus pe Iohannis pe locul 1 este că de când a ajuns președinte a uitat complet de bicicletă și se deplasează exclusiv pe bancheta unei limuzine negre din cortegiul SPP. De aceea am lansat petiția Coloană oficială de biciclete pentru Iohannis.

Nicușor Dan / foto: portocalamecanica.ro

Nicușor Dan / foto: portocalamecanica.ro

2. Nicușor Dan
Școlit la Paris și revenit în România ca activist în ONG-ul Salvați Bucureștiul ce se bate cu rechinii imobiliari și cu birocrația locală pentru salvarea patrimoniului natural și istoric al urbei, Nicușor Dan nu are complexe pe două roți. Într-un scurt clip electoral difuzat pe net în perioada alegerilor locale din 2012 s-a prezentat pe bicicletă în fața potențialilor alegători. Inclusiv în profilul său de pe Wikipedia apare într-un turneu pe bicicletă în campanie. Probabil că unora li s-a părut neserios tocmai din această cauză, astfel că l-au votat doar hipsterii. Dar patru ani schimbă destul de mult mentalitățile pe aici, prin Micul Paris, orașul care dă tonul schimbării în tot restul țării. În primăvara lui 2016, Nicușor Dan candidează din nou și anticipez că el va fi noul primar general al Bucureștiului.

Principele Nicolae / foto: stiridesibiu.ro

Principele Nicolae / foto: stiridesibiu.ro

1. Principele Nicolae
Monarhia fiind și ea o instituție politică, Principele Nicolae este de departe cel mai biciclist dintre politicieni. În primăvara anului trecut, nepotul Regelui Mihai a traversat România pe diagonală în șaua bicicletei, din Sighetu Marmației până în Constanța: 1.000 km și 10 mari orașe în 9 zile, împreună cu campionul de ciclism Alex Ciocan. Turul organizat de Asociația Curtea Veche a avut ca scop strângerea de fonduri și donarea de cărți pentru copiii din medii defavorizate și s-a numit “Cărțile copilăriei pe bicicletă”. Acțiunea a fost una promoțională, dar omul a pedalat pe bune și se vede limpede din orice imagine că prințul nostru nu este străin de bicicletă. Tot în primăvara lui 2015, Principele Nicolae a participat și la un concurs de MTB: Rocket Bike Fest, la Cernica. Având în vedere că sentimentele pro-regaliste se află de la o vreme pe o tendință de creștere la nivel național, nu m-ar deranja câtuși de puțin ca tânărul principe Nicolae să joace în viitor un rol activ în politica românească.

Alte articole pe aceeași temă :

Petiție: Coloană oficială de biciclete pentru Iohannis

Top 10 – Politicieni români pe bicicletă

Bicicleta merită Premiul Nobel pentru Pace în 2016

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 196 de alți urmăritori