Reciclarea hârtiei este o mai veche îndeletnicire a mea… din școala generală, de pe vremea cand urmaream desenele animate cu Captain Planet pe TVR. Se pare că eram singurul copil care pricepea mesajul eco-responsabil al desenelor și începeam să fac pachete de hârtie și le duceam la centrul de colectare din zona 1 Decembrie 1918 (desființat deja de vreo 5 ani), în timp ce toți ceilalți copii din clasa mea prindeau din Captain Planet doar scenele de kilăreală cu poluatorii și își imaginau cum ar folosi ei unul dintre cele 5 inele cu puteri magice (apă, vânt, pământ, etc) împotriva dușmanilor (aka profesori nasoi, colegi bulangii, probabil că și părinți abuzivi).

Mi-am făcut curățenie printre colecțiile de reviste auto mai vechi și am renunțat masiv la multe dintre cele care nu îmi mai produc nicio emoție, inclusiv un rahat de revista la care am lucrat până de curând. Pentru mâine am pregătit 3 pachete de hârtie, pe care le voi încărca într-un rucsac de jandarmerie pe care îl am de la un fost vecin, și le voi duce în spate cu bicicleta la un garaj din zona Lizeanu, unde se colectează hârtia de reciclat. Am strâns în boxa unde îmi țin bicicletele vreo 20 kg de hârtie, iar prețul la colectare este de 0,15 RON/kg. Deci urmează să câștig vreo 2 lei din maculatură – cel mai greu câștigați doi lei din viața mea🙂 Dar satisfacția nu echivalează nici cu un salariu cu bonusuri într-o mare companie.