Marţi am făcut o mică tură cu bicicleta pe care o plănuiam de câteva săptămâni, între Săcele şi Prejmer (jud. Braşov). Pretextul: să-l vizitez pe bunul prieten Horia Ţoţu la noul circuit de karting care se construieşte din primăvara aceasta în localitatea Prejmer. Deja fusesem la viitoarea pistă în luna aprilie, cu prilejul conferinţei de presă care a lansat oficial proiectul Prejmer Circuit, însă cu maşina.

De data aceasta, a fost o călătorie mixtă, cu maşina până în Săcele, iar de acolo cu bicicleta până în Prejmer. Din Bucureşti, itinerariul cel mai comod până la Prejmer este pe DN1 până la Braşov, iar de acolo încă o duzină de kilometri pe DN11. Comoditatea nu a fost pe ordinea de zi în acest caz, pentru că am ales să vin prin Vălenii de Munte, pe superbul DN1A („varianta Cheia”) şi să urmez din Săcele drumuri judeţene pe care nici amicii mei braşoveni nu le cunoşteau şi cu atât mai puţin nu mi le recomandau.

Rareori m-a descurajat atenţionarea „Nu-ţi recomand”, aşa încât devenise pentru mine un imperativ să descopăr o cale mai scurtă către Prejmer, mai ales că mi-am propus să revin acolo de multe ori. În Săcele, mi-am lăsat maşina în grija lui Ervin, el însuşi biker pasionat (însă nu gustă decât downhill) şi am asamblat un umil MTB „no-name” pe care îl cumpărasem acum 4 ani pentru tatăl meu, drept cadou pentru că se lăsase de fumat.

De la casa lui Ervin am mers pe „Ocolitoare” – noua şosea de centură din partea de nord a municipiului Săcele (nou-nouţă şi impecabilă, ce nici nu apare pe Atlasul Rutier), până la intersecţia cu Drumul Judeţean 103B, care duce la Tărlungeni. De fapt, te aduce într-un sens giratoriu fără niciun indicator rutier. Doar amintirea vagă a hărţii m-a făcut să o iau spre dreapta pentru vreo 200 metri, unde o tăbliţă albastră măzgălită artizanal cu vopsea albă îmi arăta la stânga Drumul Judeţean 112D către Cărpiniş, iar apoi Prejmer.

Încă nedumerit dacă sunt totuşi pe calea cea bună, am parcurs în viteză cei câţiva kilometri pe care se întinde satul Cărpiniş, moment în care eram puţin dezamăgit de faptul că până atunci întâlnisem numai asfalt chiar de bună calitate, când eu mă aşteptam la drumuri „bombardate”, bune pentru mountain-bike. N-au trecut mai mult de 5 minute de când pedalam cu acest gând în minte, că un duh al călătoriilor mi-a îndeplinit dorinţa şi mi-a aşternut în faţa ochilor un drum de pământ şi macadam până la linia orizontului. De fapt, vreo 6 km de pietre colţuroase care ieşeau din sol şi care mi-au satisfăcut cu vârf şi îndesat apetitul pentru drumuri neasfaltate.

Pe acest drum de căruţe te simţi în intimitatea naturii, spre deosebire de sate, unde la fiecare poartă te urmăreşte câte o pereche de ochi. Poza de la începutul acestui post este făcută pe acest dezolant, dar sublim de sălbatic tronson de macadam al judeţeanului 112D. Ca orăşean, nu am parte foarte adesea de un peisaj cu nori ce nu este obturat de clădiri sau stâlpi de electricitate cât vezi cu ochii – iată din ce cauză am savurat momentul, în timp ce simţeam fiecare denivelare a suprafeţei de rulare.

Ajuns în Prejmer, am trecut în fugă pe lângă celebra biserică medievală fortificată. Nu din indiferenţă (era un obiectiv pe care l-am avut în vedere dinainte), ci pentru că la orele după-amiezii era un loc cam aglomerat pentru gusturile mele (la urma-urmei, veneam din pustietate, nu?), dar şi pentru că rătăcisem de două ori drumul către pista de karting, iar Horia deja mă aştepta la faţa locului.

Am avut cel mai bun ghid al circuitului şi al complexului de clădiri auxiliare din jurul pistei, întinse pe 17 hectare. Horia este marketing manager al companiei care va opera circuitul şi a luat parte la acest proiect încă de când se afla doar în mintea celor doi parteneri de afaceri care au demarat construcţia lui. Dacă va fi gata în primăvara lui 2011, cum şi-au propus braşovenii, ar fi minunat, pentru că la anul am de gând să fac multe ture cu bicicleta pe ruta Săcele-Prejmer. Ca să nu mai spun de turele pe circuit…🙂