Să urci munţii cu bicicleta îţi trebuie antrenament şi o înzestrare fizică nativă. Dar în egală măsură să-i cobori în mare viteză este nevoie de talent, instinct şi curaj. Şi cine are mai multă virtuozitate în alegerea traselor cele mai rapide decât un pilot de curse veritabil? O mostră de măiestrie în coborâre la ghidonul bicicletei ne oferă Mihai „Beu” Marinescu, pilotul nostru din Formula 2, distrându-se un pic vara trecută cu sepentinele de pe fabulosul Transfăgărăşan:

L-am cunoscut şi am vorbit cu Mihai Marinescu o singură dată, în primăvara lui 2007, când l-am reţinut pentru o discuţie amicală despre cariera lui în motorsport, după conferinţa de presă dinaintea cursei auto de la Bucharest Ring (circuitul de competiţii improvizat în jurul Casei Poporului). Pe atunci pilot de top în Formula Renault Eurocup 2.0, braşoveanul era un puşti de 18 ani care mi-a făcut o impresie… de neuitat încă de la prima secundă, printr-o strângere de mână extrem de bărbătească. Coborându-mi instinctiv privirea la mâna mea care suferea strânsă ca în menghină, am observat cum se încordase braţul drept al tânărului pilot. Ca ziarist de sporturi cu motor, ştiam foarte bine că piloţii de curse sunt sportivi într-o formă fizică desăvârşită, dar nu-mi imaginam că adolescentul subţirel din faţa mea este de fapt un pachet de muşchi, în acelaşi timp atent să nu ia în greutate care să-l dezavantajeze în maşina de concurs.

Acum are aproape 22 de ani şi spune tuturor că pregătirea fizică îi ocupă fiecare zi în care nu este la circuit sau la facultate. Parcă mi-aş dori să aflu de un fotbalist român care să facă acelaşi lucru!

Ca un adevărat sportiv de performanţă, „Beu” Marinescu se antrenează din greu la sala de forţă sau pe bicicletă, pentru a ajunge la nivelul de vârf al automobilismului, unde bate la porţile afirmării. De-a lungul sezonului 2010, a concurat în puternicul Campionat Internaţional de Formula 2, unde s-a clasat al 11-lea la finele stagiunii. Poate l-aţi văzut la televizor în buletinele de ştiri sportive ori l-aţi auzit comentând Formula 1 în studioul TVR, alături de „inegalabilul” Micky Alexandrescu, în duminicile când nu avea cursă de F2. Dar eu îl voi asocia de acum în minte cu coborârea în viteză a Transfăgărăşanului pe cursiera Trek!