Mitsubishi 4x4 Show 2009

Prima oară când am ajuns la Adamclisi a fost acum mai mult de 20 de ani, pe vremea când eram prea mic să apreciez ruinele din piatră, cărămidă şi mortar pe care le vedeam în faţa ochilor. Abia pe la jumătatea anului 2009 am redescoperit plăcerea de a vizita cetatea antică Tropaeum Traiani, cu prilejul participării mele la Mitsubishi Adventure Day – un curs de condus auto pe un traseu accidentat, mai exact pe dealurile abrupte din imediata vecinătate a zidurilor vechiului municipiu roman.

De atunci, am revenit la Adamclisi de câteva ori pe an, în fiecare anotimp! Pentru variaţie, în toamna asta îmi propusesem să ajung acolo pe bicicletă, ca să simt mai intim natura, clima şi relieful Dobrogei fără inhibitorul numit maşină. Mi-am stabilit oraşul Murfatlar, unde am rude apropiate şi prieteni, ca punct de start al unei călătoriei cicloturistice de 95 km către fostul Municipium Tropaeum Traiani – sit arheologic studiat de două secole, dar care încă mai are multe de spus. Nu doar specialiştilor, ci şi fiecărui turist care-l vizitează cu respectul cuvenit unui loc istoric.

Decor tipic dobrogean

După ce las în urmă pădurea de la Murfatlar, observ că drumul începe să urce, încet dar sigur, până în localitatea Ciocârlia de Sus. Dar până acolo văd pe dreapta un şantier pe care poţi să vezi munţi de bitum, nisip şi pietriş. Un panou de la intrare te anunţă că este vorba de viitoarea Autostradă Cernavodă-Constanţa. Staţi liniştiţi că nu se lucrează la vreo autostradă, ci doar se centralizează materialele de construcţii – probabil se fură mai uşor când le ai pe toate la un loc! N-am zărit termenul de finalizare a lucrării, dar nu cred să fie în mileniul nostru.

Întâlnesc porţiuni blânde de urcare/coborâre şi la turele mele prin judeţul Călăraşi, însă drumul dintre Murfatlar şi Adamclisi este compus aproape numai din dealuri şi văi, mijlocite de numai câţiva kilometri de plat. Iar lucrul acesta te consumă fizic dacă nu ştii ce te aşteaptă pe traseu. Localităţile sunt triste şi nu pierzi nimic dacă ţii ochii la traseu – ambele extremităţi ale şoselei sunt pline de pietre colţuroase, aşa că poţi uşor să cazi sau să strici o jantă!

«Pe ultimul drum...»

În afara localităţilor găseşti multe cruci pe marginea drumului şi troiţe ridicate în memoria celor care au murit în accidente rutiere. „Călătorule din drum, nu te mai grăbi acum, eu merg pe ultimul drum…” – aşa începe avertizarea gravată pe spatele unei cruci de piatră ridicată de părinţii şi fratele unei victime a şoselei. Foarte uşor poţi să mori nevinovat pe acest drum. La cum vâjâie pe lângă mine maşinile, este uşor să-ţi imaginezi că viteza omoară mulţi oameni pe aici. O vale în linie dreaptă poate să-ţi dea iluzia optică a unui drum plat, astfel că mulţi şoferi sunt surprinşi în depăşire de o maşină care apare pe sens opus urcând vârful de pantă. Linia continuă este oricum pentru începători şi fraieri…

Izvor Pietreni

Izvorul de la Palaz Grup

În apropiere de Pietreni, la intrarea către firma Palaz Grup, întâlnesc pe stânga un foişor tradiţional din lemn, cu o altă cruce, dar mai ales cu un izvor amenajat alături. De asemenea cu tematică religioasă, izvorul este strategic ascuns de o linie de arbuşti, astfel că este surprinzător de curat. În această enclavă de civilizaţie, iau o gustare, mă rehidratez şi completez rezerva de apă rece. Mă minunez pentru a nu ştiu câta oară cât de mult îţi ridică moralul asemenea împliniri mărunte.

Când mai sunt 4 km până la Deleni, începe prima coborâre serioasă. Iarna trecută, după ninsoarea de la mijlocul lui decembrie, văzusem pe sens opus un cetăţean cu Mercedes (tracţiune spate şi roţi de vară!) împins de soţia cu haină de blană ca să urce rampa. Fie şi la ghidonul bicicletei, panta îţi cam dă palpitaţii, nu atât pentru viteza de peste 60 km/h pe care o atingi lejer, cât mai ales pentru denivelările sau nisipul peste care treci chiar mergând aproape de axul drumului.

După încă două coborâri cu hopuri la care trebuie să-ţi alegi bine trasele (ai o singură încercare!), respectiv prin localitatea Adamclisi, apoi la ieşire spre cetate, ajung în sfârşit la destinaţie.

Paznicul Soare

La poarta de vest a cetăţii mă întâmpină simpaticul paznic Soare, un adevărat ghid al complexului antic Tropaeum Traiani, la fel de bine dispus însă mai puţin vorbăreţ decât de obicei. Acest oltean stabilit în Dobrogea, cu înălţime de jocheu, îmi spune că Boc i-a tăiat sporul de vechime, iar cu reducerea de 25% a salariului său de bugetar, mai câştigă doar 4 milioane amărâte. Însă fluieră ca să-i treacă necăjeala şi mă sfătuieşte să fluier şi eu pe bicicletă, pentru că aşa voi pedala mai uşor. Sincer să fiu, este unul dintre cele mai bune sfaturi primite în ultima vreme!

Înainte să se retragă în clădirea administrativă de alături, mă invită să parcurg „via principalis” a cetăţii, cea pavată cu lespezi pe piatră, pe sub care trec elaboratele tuburi de canalizare. Mă caţăr pe ziduri, intru în incinte pe unde nu mai călcasem, adun pe pavaj cioburi de ceramică antică şi încerc să le asamblez în joacă.

Scorpionul de Constanţa

Toate acestea au făcut să merite călătoria cicloturistică (deşi o consideram un scop în sine), mai ales că în Adamclisi m-am întâlnit cu „Scorpion” de la Constanţa Cycling Team, ieşit şi el la o pedală pe şosea cu alţi doi ciclişti. După ce „Turul Cetăţilor” s-a amânat de trei ori, iar o plimbare până la Histria s-a anulat subit cu trei zile înainte, aveam ceva dubii în privinţa seriozităţii băieţilor de la CCT, dar Scorpionul mi s-a părut foarte OK şi pus pe treabă, astfel că mi-ar plăcea cândva să particip la o tură mai lungă prin Dobrogea, alături de echipa constănţenilor.

O tură cicloturistică de +500 km întinsă pe o săptămână întreagă, pe la vreo două duzini de cetăţi antice din judeţele Tulcea şi Constanţa – iată o propunere curajoasă care mi-a inflamat imaginaţia!