Archive for Februarie, 2013


De când am scanner acasă, am început să reciclez o mare parte dintre hârtiile pe care le păstram cu diverse informații care mă interesau la un moment dat. Mai întâi le trec pe suport digital, apoi le duc la centrul de reciclare. O foaie care a avut această soartă este o pagină dintr-o revistă gratuită de prin anul 2005, conținând un articol cu titlul „Bicicliștii au învins în Capitală”. Mesajul era excesiv de optimist, însă de aici am auzit prima oară de Asociația „Bate Șaua”. După 8 ani oare chiar am învins?

actiune biciclisti Geo Bate Saua

Elena Udrea / foto: sutu.ro

Elena Udrea / foto: sutu.ro

10. Elena Udrea
Udrea pe zece, care-i și întrece! Când e vorba de spălat pe jos cu mopul, dat cu mătura, tricotat cu andrelele sau făcut sarmale, șefa cea blondă de la PDL se află undeva pe Everestul fariseismului între alți iluștri farisei din politica românească. Ceea ce este o performanță în sine. Din perioada în care a ocupat funcția de ministru al Turismului îmi va rămâne mereu în suflet faza în care i-a făcut cadou o bicicletă unui bătrân de 80 de ani dintr-o localitate afectată de inundații și i-a spus să facă turism cu ea (video pe YouTube). Dar Elena Udrea nu doar oferă cadou biciclete, ci ocazional le și încalecă în public. Ce-i drept, nu din rațiuni de fitness, ci pentru a da bine în fața cameramanilor și fotoreporterilor. Un spectacol de o prefăcătorie aproape ostentativă…

Ludovic Orban / foto: rares-manescu.ro

Ludovic Orban / foto: rares-manescu.ro

9. Ludovic Orban
Într-un top al celor mai ipocrite manifestări publice din campania electorală, politicianul liberal o secondează îndeaproape pe Udrea. Fost ministru al Transporturilor, politicianul PNL îmi lasă impresia că și-a dorit în viață o carieră de chitarist și doar hazardul destinului l-a făcut să fie atât de nefericit în politică. Fotografia în care Ludovic Orban este flancat de confratele liberal Rareș Mănescu (stânga) exprimă un sictir absolut. Poate că Orban este cântăreț, dar nu și bun actor, pentru că altfel ar fi mimat mai bine entuziasmul. Orban făcând sport în aer liber pe bicicletă este la fel de fals ca Elena Udrea recitând din Minulescu.

Emil Boc / foto: stiridecluj.ro

Emil Boc / foto: stiridecluj.ro

8. Emil Boc
Ca prim-ministru mic de stat, dar mare la sfat, Emil Boc nu se dădea la o parte de la dat cu coasa, dansând hore pe scenă, tras la poartă cu mingea, dat la lopată pentru deszăpezire și alte acțiuni de voinic în floarea vârstei. Dar nu-mi amintesc să-l fi văzut urcând pe bicicletă cu stângăcia cu care le făcea pe cele menționate mai sus. N-a făcut-o nici toamna trecută, când Primăria Cluj-Napoca pe care acum o conduce anunța cumpărarea a 540 de biciclete pentru un program de bike sharing gratuit în urbea din centrul Transilvaniei. Ne rămâne în minte și declarația colegului său din PDL, Cristian Preda: „Emil Boc vrea ne ducă pe Lună cu bicicleta”. Pentru toate acestea își merită locul în Top 10.

Cristian Popescu Piedone / foto: x.ro

Cristian Popescu Piedone / foto: adrianghiorghiescu.ro

7. Cristian Popescu Piedone
Dacă primarul Clujului este un bun exemplu de politician care a avut decența să nu arate penibil pe bicicletă, iată unul care n-a avut-o. Și vorbim tot despre un edil: Cristian Popescu Piedone. Vara trecută, în campania electorală pentru alegerile locale, actualul primar de categorie supergrea al Sectorului 4 al Capitalei a vrut să arate cât este de „groovy” printre tinerii care folosesc pistele de biciclete din oraș, multe dintre ele amplasate cu totul anapoda de către funcționarii Primăriei. Tot respectul pentru persoanele supraponderale care merg pe bicicletă în beneficiul propriei sănătăți, dar nu cred că acesta a fost scopul lui Piedone. Rezultatul: o scenă de un grotesc desăvârșit.

Attila Korodi / foto: x.ro

Attila Korodi / foto: gandul.info

6. Attila Korodi
Un ministru UDMR al Mediului și Pădurilor care numai de ecologie nu se preocupa, Attila Korodi s-a afișat la ghidonul bicicletei în câteva ocazii deloc memorabile, cam la fel ca și mandatul său ministerial. În una dintre aceste ocazii, chiar de Ziua Internațională a Mediului, a dat startul unei întreceri de biciclişti, organizată de Petrom în cadrul campaniei de CSR „Respect pentru viitor”. Îl bănuim așadar pe Attila Korodi de sinceritate în protecția mediului cel puțin la fel de mult ca pe cei de la Petrom sau de la oricare altă companie petrolieră. Apreciem totuși faptul că poartă cască și este singurul politician din acest top echipat cu mănuși. Însă privirea sus, domnule ministru, căci bicicleta merge în direcția în care se îndreaptă ochii celui de la ghidon! Fix ca în politică.

Crin Antonescu / foto: x.ro

Crin Antonescu / foto: chinezu.eu

5. Crin Antonescu
A fost ministru al Tineretului și Sportului pe vremea când inclusiv eu eram tânăr și sportiv, dar nu l-am văzut pe atunci mergând pe bicicletă în public. A făcut-o în schimb ceva mai recent, abia după ce a renunțat la pletele de adolescent rebel din anii ’90. Îl vedem în această fotografie pe o bicicletă olandeză Gazelle, un model clasic de oraș, din acela de care vezi cu miile pe străzile din Amsterdam. Are poziție bună pe acest tip de bicicletă și o dezinvoltură autentică, dar uitându-mă la cât de noi și curate sunt cauciucurile albe (abia s-au murdărit de la acea dâră de ulei de motor), mă gândesc totuși că au trecut cam mulți ani de când tânărul Crin Antonescu viitor profesor de istorie bătea coclaurile tulcene cu bicla pe la cetățile antice ale Dobrogei. Pentru că președintele PNL se pregătește să fie președintele României din 2014, îi voi da ideea ca odată ales de popor să folosească prin București bicicleta cu girofar și să-i pună pe agenții SPP să alerge după el până la Palatul Cotroceni. Nu m-ar deranja deloc să-și spună începând de atunci „cel dintâi biciclist al țării”.

László Borbély / foto: bucurenci.ro

László Borbély / foto: bucurenci.ro

4. László Borbély
Un alt ministru de real impact (sanchi!) pentru Mediul și Pădurile din România, domnul de la UDMR din imaginea din dreapta a bifat o apariție publică pe bicicletă în vara anului 2011, când s-a inaugurat în Parcul Drumul Taberei (fost Moghioroș) din București al patrulea centru de bike sharing din rețeaua Cicloteque. Totul în prezența primarului Cristian Poteraș al sectorului 6, a lui Dragoș Bucurenci și a altor vedete / filfizoni din showbiz-ul mioritic și din mass-media (printre care și nelipsitul Lucian Mândruță). De fapt, mai mult decât orice altceva a fost vorba de o defilare de modă la patru ace, în ținute „Trends by Adina Buzatu”. Lăsând la o parte proiectul Cicloteque absolut lăudabil și în care Ministerul Mediului şi Pădurilor n-a avut nicio contribuție, simpaticul László Borbély a venit să urce pe bicicletă doar ca să pozeze pentru reclame. De menționat că o bună parte dintre pistele de biciclete în valoare de peste 100 de milioane de lei din București, așa bune sau proaste cum sunt ele, i le datorăm de asemenea politicianului de Târgu Mureş. Însă a pedalat pe bune în mai multe rânduri prin orașe din țară (ex: Cluj), pentru a promova mersul pe bicicletă.

Călin Popescu Tăriceanu / foto: x.ro

Călin Popescu Tăriceanu / foto: gandul.info

3. Călin Popescu Tăriceanu
Toată lumea știe că fostul prim-ministru al României este mai degrabă pasionat de mașini decât de biciclete. Dar când a fost vorba să dea un exemplu de Ziua Internațională a Mediului (5 iunie) pe vremea când era premier, s-a afișat cu o superbă cursieră pe baieuri, lucru care m-a făcut să cred că în garaj nu are numai mașini de curse și de epocă, ci și vreo câteva biciclete cu ștaif. Mai mult decât atât, Tăriceanu a cerut tuturor miniștrilor din cabinetul său să renunţe fie și pentru o zi la maşina de serviciu și să vină la ședința de la Palatul Victoria pe bicicletă sau cu transportul în comun. După postura în șaua cursierei și îmbrăcămintea adecvată pentru pedalat la un drum scurt prin oraș, s-ar zice că liberalul nu este deloc străin de bicicletă.

Theodor Paleologu / foto: x.ro

Theodor Paleologu / foto: agenda.ro

2. Theodor Paleologu
Politician tânăr, dintr-o veche familie boierească și școlit în Franța, deputatul PDL de București s-a întors din Hexagon cu un savoir faire complet aparte față de arhetipul omului politic român. Deși nu îl bănuim că folosește bicicleta zi de zi, o face cu dezinvoltură atunci când se ivește ocazia. Obișnuia să epateze pe vremea când era ministru al Culturii (2008-2009) venind la birou cu bicicleta, iar de atunci este deseori văzut în postură de participant la evenimente pe două roți în București. Mereu îmbrăcat elegant în costum și niciodată în echipament adecvat pentru ciclism. Probabil că este încă o deprindere cu care a rămas din perioada sa de elev și student la Paris. Poate că o face pentru imagine, dar cert este că Theodor Paleologu nu pedalează doar în campania electorală, ceea ce lasă cel puțin impresia că este sincer în acest demers. Exemplul său personal este pentru mine reconfortant prin aceea că ne arată că a merge pe bicicletă face casă bună cu a avea o prestanță intelectuală, o poziție respectată în societate și o cultură impresionantă.

Alina Gorghiu / foto: x.ro

Alina Gorghiu / foto: velorutia.ro

1. Alina Gorghiu
Prin prisma deselor apariții publice pe bicicletă și aproape exclusiv în afara campaniilor electorale, o creditez pe tânăra deputat PNL de București cu o anumită doză de sinceritate față de locomoția pe două roți în oraș. Mă rog, în măsura în care poți bănui de sinceritate un politician român sau de aiurea. Deja de câțiva ani buni, Alina Gorghiu participă din primăvară până în toamnă la acțiuni ale bicicliștilor bucureșteni, de la Ciclopromenada nocturnă până la marșul „Burta jos!” sau o serie întreagă de evenimente gen Ciclofest. Poate nu întâmplător, tag-ul „bicicleta” are câteva zeci de postări pe blogul personal alinagorghiu.ro. Sigur este faptul că se mișcă natural pe bicicletă, iar imaginea publică pe care și-o cultivă în acest fel este una de politician european de secol XXI.

Vanessa Plumbota - Oana Soare
Ciclismul feminin din România este o disciplină sportivă atât de puțin mediatizată încât ai putea crede că există cineva care plătește pentru a fi ținută cât mai discret. Am cunoscut însă câteva dintre cele mai curajoase românce care practică sportul cu pedale pe șosea, pe velodrom sau în cursele de mountain-bike.

Vorbind despre ciclistele din România, ar fi nedrept să nu aducem aminte de prima și cea mai renumită dintre ele – Mița Mihăescu – o femeie răvășitor de frumoasă care la cumpăna dintre secolele XIX și XX sfida preconcepțiile contemporanilor mergând pe bicicletă pe bulevardele din București. O deschizătoare de drumuri în această privință, pe vremea când bicicletele erau o raritate și purtau plăcuțe de înmatriculare. Este cea și care a lansat moda ca doamnele din înalta societate să se întreacă pe velodrom, ca modalitate de petrecere a timpului liber, dar pe care oamenii din popor, refractari la emanciparea femeii, au numit-o „Mița Biciclista”, ca pretext de glume deocheate. Mai bine de un secol mai târziu, unii au rămas tributari acelorași stereotipuri, iar ciclismul feminin, cel puțin cel de șosea, nu este cu mult mai popular în România zilelor noastre decât era la 1900.

articol revista Eurosport

Articol scris pentru revista Eurosport, ediția dec. 2011

Dacă disciplinele de șosea și velodrom se află în gol de putere la nivel feminin, competițiile de mountain-bike sunt pe un trend ascendent. Un etalon din acest punct de vedere a fost Maratonul Vinului, din luna iunie, care a strâns la start peste 50 de participante într-un pluton de aproape 400 de concurenți. „Raportul sexelor la un concurs de mountain-bike din Europa este de 10%, iar noi la Maratonul Vinului am avut 11%. Am propus un traseu de 30 km cu o diferență de nivel de 650 metri, care a atras majoritatea concurentelor, pentru că le-a fost accesibil”, este de părere Marco Kind, unul dintre organizatori cursei de la Urlați. „Există câteva tinere cicliste foarte talentate, care termină pe locuri bune la concursuri, între băieți. Opinia mea este că participarea fetelor va crește spectaculos în viitorul apropiat, atât ca număr, cât și calitativ”, anticipează olandezul.

Campionul de ciclism Alex Ciocan, cooptat începând de anul acesta ca expert în echipa de comentatori a Eurosport România, ne-a destăinuit câteva superlative ale fenomenului ciclist feminin din țara noastră: „Cele mai bune sportive sunt Emese Fodor și Doina Țitei, cea care promite cel mai mult este Gyurka Zsuzsa, cea mai ambițioasă – Andreea Crivoi”. Fără a avea pretenția de a realiza o ierarhie valorică, iată nouă sportive de excepție din ciclismul românesc.

Doina Țiței (Soroca, Moldova), 28 ani

Doina Țiței / foto: Florian Răducanu

Doina Țiței, la Cupa Olimpia / foto: Florian Răducanu

Pentru că până la 15 ani a trăit dincolo de Prut, prima bicicletă pe care a pus mâna nu a fost Pegasul, ci un… Școlnic. „Nu-mi amintesc să fi avut probleme, m-am simțit din prima în largul meu pe șa”, povestește Doina. „Cucerirea unei pante aparent inabordabile, o coborâre dificilă, depășirea limitelor, înfrângerea temerilor, îndurarea căldurii sau a frigului, evaluarea ta față de ceilalți, legarea de prietenii cu cei care îți împărtășesc pasiunea” – iată motivele pentru care blonda echipei NoMad Merida urcă pe mountain-bike la competiții din toată țara. I-a rămas aproape de inimă victoria la Surmont MTB Challenge, prin prisma dificultății cu care a obținut-o. Dacă ați fi văzut-o evoluând în concursurile din 2011 sau cum depășea cu un tur o duzină de băieți la Cupa Olimpia la ciclocros, ați fi zis că sportul cu pedale este profesia de bază a Doinei, dar v-ați fi înșelat. Se ocupă de ciclism doar în afara programului de muncă, pentru că este coordonator de transporturi România-Rusia. „Anul acesta am mers aproape la toate competițiile importante, în total 17. Și dacă aș fi putut fizic să mă aflu simultan în două locuri, erau cu siguranță mai multe”, explică Doina, care și-ar dori în plus la anul câteva participări externe, în Ungaria, Bulgaria, Austria sau Ucraina.

Emese Fodor (Odorheiu Secuiesc), 34 ani

Emese Fodor / foto: Florian Răducanu

Emese Fodor, la Banat MTB / foto: Florian Răducanu

Este cea mai titrată practicantă de mountain-bike din România și de regulă n-o veți vedea la categoria semi-maraton, ci numai la traseul lung. Doar în 2011 a participat la 15 concursuri de MTB și nu obișnuiește să se întoarcă la Odorhei cu mâna goală. „La ciclism am făcut cunoștință cu foarte mulți oameni. De la o săptămână la alta trăim ca o mare familie. Nu este numai un sport, este un stil de viață”, explică sportiva care a învățat să pedaleze în copilărie, luând pe furiș Pegasul tatălui ei. La competiții participă din 1995, când a concurat prima oară la un triatlon unde a câștigat în clasamentul Open feminin. A primit cu această ocazie un mare impuls ca să continue în sportul pe două roți. În 2011, Emese și-a împlinit un vis, acela de a participa la Salzkammergut Trophy o cursă monstruoasă care îi duce pe concurenți pe un traseu de 120 km prin Alpii austrieci, cu o diferență de nivel de 3.848 metri. Până în anul 2005 a fost legitimată la Federația Română de Ciclism, a fost multiplă campioană națională de cross-country (XC) și coborâre (DH), iar ca membru al lotului României a obținut câteva clasări pe podium la Balcaniadă. Sportivă polivalentă, mai are în palmares patru titluri de campioană națională la schi. A cunoscut de peste o sută de ori gustul victoriei în cele două sporturi, însă cea mai mare performanță personală i se pare succesul de la Maratonul Geiger MTB Challenge, pe traseul lung (100 km), cel mai greu concurs de gen din România. „Pot să spun că simt sprijinul și respectul celorlați participanți, mai ales că eu fac parte dintre cicliștii deschizători de drum în România, fie că este vorba despre triatlon, duatlon, downhill sau maraton”, explică Emese, care ar prefera totuși ca premiile pentru locurile fruntașe să fie mai consistente, nu doar produse de la sponsor, cum se întâmplă la majoritatea concursurilor.

Zsuzsa Gyurka (Târgu Mureș), 15 ani

Când vorbim despre această sportivă, cel mai mult impresionează cifrele „15” și „37”. Prima este vârsta tinerei, iar cea de-a doua este suma victoriilor obținute la cele 39 de concursuri la care a participat în 2011. La anii ei, Zsuzsi are deja 12 titluri de campioană națională la junioare, dar și la senioare – cu doar șapte concurente la start anul acesta la Naționalele de șosea, clasamentul feminin a fost cumulat, conform regulamentului UCI, iar adolescenta l-a câștigat. A început să practice ciclismul de performanță la C.S. Mureșul, în urmă cu doi ani, sub supravegherea tatălui ei, Mircea Gustav Robert, el însuși sportiv din 1985 și promotor al fenomenului mountain-bike în România, care îi este antrenor și manager. Pentru moment, nu o sfătuiește să facă o alegere între ciclismul de șosea și mountain-bike, cel puțin atâta vreme cât are performanțe la fel de bune în ambele discipline. Este conștient ntr-o bună zi va trebui să se specializeze pe una dintre ele, dar acest lucru depinde de oportunitățile care se vor ivi pe parcurs – în special o echipă care să o promoveze și să-i sprijine ambițiile. Talentul lui Zsuzsi a început să fie cunoscut și în afara țării, mai ales de când a câștigat Balcaniada de cross-country, în Serbia. Însă cele mai valoroase rezultate din acest sezon i se par două succese la maratoane din Ungaria, în fața unei concurențe puternice. Pentru 2012 își dorește să participe la Mondialele de Ciclocros din Belgia.

Patricia Plumbota (Predeal), 20 ani

Patricia Plumbota / foto: Florian Răducanu

Patricia Plumbota, la Surmont MTB / foto: Florian Răducanu

Participă la concursuri de MTB de la 16 ani, când s-a înscris la maratonul de la Sfântu Gheorghe, din 2008. În același an a fost cooptată de antrenorul Bogdan Burghelea în Clubul Petrolul Ploiești. „Am acceptat invitația deoarece câștigasem câteva concursuri în acel an și știam că pot să continui”, spune Patricia. În prezent, este studentă în anul II la Geodezie, motiv pentru care în 2011 a participat „doar” la 8-9 concursuri, mai puține decât anul trecut, când aproape că n-a ratat nicio cursă din calendarul competițional. „Ciclismul este un sport pe care îl practic în permanență deoarece mă ajută să fiu sănătoasă, să mă relaxez, să mă bucur de natură și de prietenii pe care mi i-am făcut datorită mersului pe bicicletă”, afirmă tânăra brașoveancă, membră a formației NoMad Merida. Patricia s-a specializat pe o disciplină care câștigă din ce în ce mai mult teren în România: „Victoriile de care îmi aduc aminte cu plăcere sunt cele de la duatlon, acolo îmi place cel mai mult să înving. Dar întotdeauna mă bucur pentru orice rezultat bun, chiar dacă l-am dobândit la o competiție mai puțin renumită sau cu mai puține concurente, deoarece indiferent de concurs eu merg cât pot de bine”.

Cristina Radu (Ploiești), 20 ani

Cristina Radu la Naționale

Cristina Radu, la Naționalele de Fond

“Primul meu concurs de ciclism a fost la vârsta de 16 ani, Memorialul «Constantin Vagneti», unde am concurat împreună cu baieții, deoarece fete nu erau, iar rezultatul nu a fost rău. Acest lucru m-a ambiționat să încep ciclismul la nivel de performanță. Cea mai mare satisfacție pe care o am din ciclism este atunci când dau de o nouă cățărare, când știu că sunt doar eu și bicicleta mea împotriva acelor munți și trebuie să dau tot ce pot în acel moment”, povestește tânăra care vara face ciclism de șosea în România, iar în timpul iernii practică patinaj-viteză în Germania. Cel mai bun rezultat de anul acesta l-a înregistrat la Campionatele Naționale, unde a ocupat locul al treilea, performanță de care este mulțumită doar în conextul în care este conștientă ca nu s-a antrenat suficient pentru locul întâi. La fel ca multe fete care merg pe bicicletă, nu neapărat în concursuri, Cristina s-a lovit de părerile preconcepute ale celorlalți cu privire la sportul cu pedale: “La noi în țară majoritatea oamenilor care aud că o fată face ciclism zic «Ah, este așa periculos ciclismul, parcă ai fi băiat! De ce ai ales acest sport?» Dar în străinătate, fetele sunt văzute pur și simplu ca niște sportive”. Obiectivul pentru 2012? Să câștige Campionatul Național de Ciclism!

Ramona Covaciu (Arad), 26 ani

Tânăra arădeancă ne aduce aminte că fetele nu merg să se plimbe la concursuri și că împart aceleași riscuri ca și băieții: “Anul acesta am participat la 12 competiții, ultimul pe anul acesta fiind cel de la Tușnad, în care m-am accidentat suficient de rău ca acest sezon să se încheie pentru mine. De fractura «câștigată» la Tușnad depinde activitatea mea sportivă pentru anul viitor. Cea mai frumoasă victorie de care-mi voi aduce aminte a fost cea de la Maratonul Medieval Mediaș, unde parcurgerea treaseului a fost o adevărată aventura în arta pedalării pe noroi, care mi-a oferit o plăcere extremă” – asta ca să nu credeți că fetele concurează doar pe vreme bună! Tot din 2011 i-a rămas în minte prima ediție a Maratonului Ţării Gugulanilor: “Am fost foarte plăcut impresionată de frumusețea peisajului și diversitatea tehnică a traseului, acesta fiind organizat într-o zonă montană foarte dragă mie, Munții Țarcu”. Ramona se ocupă de contabilitate atunci când nu participă la curse, așa că a fost persoana cea mai indicată să ne spună cât de mult se poate susține din valoarea premiilor: “Pentru un sportiv investiția nu se rezumă doar la materiale, se adaugă nutriția, antrenamentul și recuperarea fizică. Dacă privim strict din privința materialelor pot spune că recuperez cam 40%”.

Oana Soare (București), 31 ani

„Bicicleta m-a însoțit de când eram micuță, cred că de la doi ani am început ușor cu tricicleta, îmi aduc aminte că era un rusească, apoi a urmat un Pegas roșu, de copii, cu roți ajutătoare. Am redescoperit bicicicleta când am intrat la facultate, iar din prima bursă chiar mi-am cumparat o bicicletă”, povestește Oana, o prezență constantă pe podiumul de premiere la concursurile la care a participat în 2011. „Cred în România e mult spus că există ciclism feminin de performanță. Cu mici excepții, majoritatea femeilor care practică ciclismul sunt sportive amatoare. Dar nu este un lucru rău. Eu intru, bineînțeles, în categoria sportivelor amatoare, participarea la competitii este o modalitate de petrecere a timpului liber”, declară cu modestie Oana, care însă și-a propus pentru anul viitor două sau trei participări la concursuri din afara țării. În viața profesională este consultant în relatii publice și comunicare, în plus fiind implicată într-un proiect personal, Carpat Bike, o organizație ce promovează cicloturismul în România.

Vanessa Plumbota (Predeal), 17 ani

Vanessa Plumbota la Maros Bike / foto: Florian Răducanu

Vanessa Plumbota, Maros Bike / foto: Florian Răducanu

Este sora mai mică a Patriciei și face parte din echipa timișoarenă DHS Tibiscus, pentru care a participat anul acesta la nu mai puțin de 30 de competiții – absolut extraordinar, dacă ne gândim că a trebuit să facă loc și liceului în programul ei încărcat. Dar se pare că sacrificiile au meritat: „Când sunt pe bicicletă, sunt cu totul alt om. Sunt înconjurată de prieteni și fac ceea ce știu eu mai bine și ceea ce-mi place cu adevărat. Iar pentru mine acesta este cel mai important lucru”. Dacă i-a convins pe părinți cu vorbele acestea, să o credem și noi. De la această puștoaică am aflat că nu doar victoriile merită să le ții aproape de inimă, ci și unele competiții ratate la care problemele tehnice îți solicită un efort suplimentar de voință: „Cursa de care îmi aduc cu cel mai mare drag aminte este Maratonul Medieval Mediaș de anul acesta, unde am avut ghinionul să mi se rupă schimbătorul de spate și a trebuit să merg 17 km pe lângă bicicletă. Și cu toate acestea am reușit să mă clasez pe locul doi”.

Diana Bobocu (Râmnicu Vâlcea), 26 ani

Latura pozitivă a faptului că ciclismul feminin abia își ia avânt este că ierarhiile sunt încă deschise oricărui rezultat, iar performanța este accesibilă și unei debutante. Diana a reușit acest lucru în primăvară, când s-a înscris la Skoda Velo Challenge împreună cu trei prietene sub numele „Jet Power Girls” și a obținut locul I la echipe. Antrenată în escaladă montană și ani de drumeții la altitudine, ea a câștigat de la prima participare într-un concurs de ciclism. În toamnă, a avut satisfacția de a lua startul la prima ediție a Vâlcea Bike Fest, eveniment organizat în orașul ei natal. Lucrează pentru cel mai mare operator de telefonie mobilă din România și în plus este angrenată într-un proiect ambițios de studii, însă Diana găsește liniște și în același timp adrenalină la ghidonul bicicletei: „Pentru mine, ciclismul înseamnă înainte de toate relaxare. Este de asemenea suplimentul meu de energie în oraș, pentru că bicicleta îmi alină oarecum dorul de munte”.

Opel Corsa
De când publicitatea s-a “maturizat”, copywriterii au încetat să-ți mai vândă mașina, ci iluzia că vei fi fericit dacă o vei cumpăra. Păi ai văzut tu vreo reclamă auto în care vremea este urâtă, șoseaua plină de gropi, semafoare pe roșu timp de 90 secunde, trafic congestionat (poate că de-asta nu se filmează reclame pe DN1), prețul benzinei bate spre 6 lei/litru la pompă, iar șoferul este un sedentar nefericit care și-ar fi dorit de fapt o mașină mai scumpă? Eu sigur n-am văzut.

Mașina și bicicleta - un clișeu în materialele promoționale

Mașina și bicicleta – clișeul din materialele promoționale

Dimpotrivă, în reclame drumul este perfect, nu e aglomerat, are viraje line care te îmbie să conduci de plăcere, un decor pitoresc, afară este o vreme superbă, iar cel de la volan este cel mai fericit dintre pământeni. Uneori, șoferul apare împreună cu familia sa împlinită, mașina contribuind serios la starea de spirit a consoartei și/sau a copiilor, iar experiența călătoriei rutiere este o mare bucurie pentru cei mari și cei mici.

Dar există așa ceva în realitate? La fel ca elefantul alb: unii norocoși l-au cunoscut, dar tu probabil că nu-l vei întâlni vreodată pe parcursul vieții tale.

La aproape toate mașinile familiale (de la berline compacte, break-uri, până la SUV-uri și camionete), un clișeu pe care îl regăsim aproape fără excepție în imaginile oficiale de prezentare din mapele de presă ale producătorilor auto este bicicleta așezată în mașină, eventual cu bancheta spate rabatată.

Fotografie nelipsită din orice mapă de prezentare

O fotografie nelipsită din orice mapă de prezentare

Pe lăngă ideea de spațiu interior pe care ți-o induce imaginea unei biciclete, despre care toată lumea știe ca măsoară aproape doi metri de la extremitatea roții față până la cea din spate, ea are și valoare de simbol în acest context. Fiind un mijloc de deplasare eco friendly, bicicleta duce cu gândul la ideea de sport practicat în aer liber și la caracterul celui de la volan.

Așadar, șoferul nu este un tip al cărui fund a luat forma scaunului mașinii, ci un om activ, cu poftă de viață și succes în societate, bucuros că a făcut o alegere mai deșteaptă decât alții. El caută aerul curat pentru activități recreative, cum ar fi mersul cu bicicleta pe poteci de munte. Cu alte cuvinte, producătorii auto evită ca tu să te simți vinovat că îți cumperi mașină și probabil în scurt timp vei deveni dependent de ea pentru orice mic drum ai avea de făcut, indiferent că destinația ta este la doi pași. De-asta spun că reclamele au divorțat de mult de realitate și nu îți mai vând un produs, ci promisiunea unui stil de viață mai bun pe care ți-l dorești.

Psihologic vorbind, imaginea bicicletei este abil exploatată în reclamele pentru mașini, deoarece ea reprezintă în subconștientul multora dintre noi ideea de independență a celui care o utilizează (vezi postul Bicicleta metafizică), pentru că mișcarea nu depinde decât de forța proprie și nu de un ajutor extern. Cei care interpretează visele o dau ca fiind de bun augur, o metaforă a ritmului vieții: merge doar înainte, fără marșarier. Iată cât de multe imagini de prezentare mizează pe bicicletă ca simbol:

NorthAmerica 2001 Pontiac Aztek 01geneva xtype The Nevada Passage Land Rover G4 Challenge 2008 01geneva xtype 2007 Yukon Bike Carrier Chevrolet Cavalier 2003 Ford Ranger Saab 9-5 Wagon Volvo concept-car Kona Mountain Bike Edition Ford Focus Hummerbike VW Golf break bicicleta in portbagaj Volvo Bicycle Holder