Vanessa Plumbota - Oana Soare
Ciclismul feminin din România este o disciplină sportivă atât de puțin mediatizată încât ai putea crede că există cineva care plătește pentru a fi ținută cât mai discret. Am cunoscut însă câteva dintre cele mai curajoase românce care practică sportul cu pedale pe șosea, pe velodrom sau în cursele de mountain-bike.

Vorbind despre ciclistele din România, ar fi nedrept să nu aducem aminte de prima și cea mai renumită dintre ele – Mița Mihăescu – o femeie răvășitor de frumoasă care la cumpăna dintre secolele XIX și XX sfida preconcepțiile contemporanilor mergând pe bicicletă pe bulevardele din București. O deschizătoare de drumuri în această privință, pe vremea când bicicletele erau o raritate și purtau plăcuțe de înmatriculare. Este cea și care a lansat moda ca doamnele din înalta societate să se întreacă pe velodrom, ca modalitate de petrecere a timpului liber, dar pe care oamenii din popor, refractari la emanciparea femeii, au numit-o „Mița Biciclista”, ca pretext de glume deocheate. Mai bine de un secol mai târziu, unii au rămas tributari acelorași stereotipuri, iar ciclismul feminin, cel puțin cel de șosea, nu este cu mult mai popular în România zilelor noastre decât era la 1900.

articol revista Eurosport

Articol scris pentru revista Eurosport, ediția dec. 2011

Dacă disciplinele de șosea și velodrom se află în gol de putere la nivel feminin, competițiile de mountain-bike sunt pe un trend ascendent. Un etalon din acest punct de vedere a fost Maratonul Vinului, din luna iunie, care a strâns la start peste 50 de participante într-un pluton de aproape 400 de concurenți. „Raportul sexelor la un concurs de mountain-bike din Europa este de 10%, iar noi la Maratonul Vinului am avut 11%. Am propus un traseu de 30 km cu o diferență de nivel de 650 metri, care a atras majoritatea concurentelor, pentru că le-a fost accesibil”, este de părere Marco Kind, unul dintre organizatori cursei de la Urlați. „Există câteva tinere cicliste foarte talentate, care termină pe locuri bune la concursuri, între băieți. Opinia mea este că participarea fetelor va crește spectaculos în viitorul apropiat, atât ca număr, cât și calitativ”, anticipează olandezul.

Campionul de ciclism Alex Ciocan, cooptat începând de anul acesta ca expert în echipa de comentatori a Eurosport România, ne-a destăinuit câteva superlative ale fenomenului ciclist feminin din țara noastră: „Cele mai bune sportive sunt Emese Fodor și Doina Țitei, cea care promite cel mai mult este Gyurka Zsuzsa, cea mai ambițioasă – Andreea Crivoi”. Fără a avea pretenția de a realiza o ierarhie valorică, iată nouă sportive de excepție din ciclismul românesc.

Doina Țiței (Soroca, Moldova), 28 ani

Doina Țiței / foto: Florian Răducanu

Doina Țiței, la Cupa Olimpia / foto: Florian Răducanu

Pentru că până la 15 ani a trăit dincolo de Prut, prima bicicletă pe care a pus mâna nu a fost Pegasul, ci un… Școlnic. „Nu-mi amintesc să fi avut probleme, m-am simțit din prima în largul meu pe șa”, povestește Doina. „Cucerirea unei pante aparent inabordabile, o coborâre dificilă, depășirea limitelor, înfrângerea temerilor, îndurarea căldurii sau a frigului, evaluarea ta față de ceilalți, legarea de prietenii cu cei care îți împărtășesc pasiunea” – iată motivele pentru care blonda echipei NoMad Merida urcă pe mountain-bike la competiții din toată țara. I-a rămas aproape de inimă victoria la Surmont MTB Challenge, prin prisma dificultății cu care a obținut-o. Dacă ați fi văzut-o evoluând în concursurile din 2011 sau cum depășea cu un tur o duzină de băieți la Cupa Olimpia la ciclocros, ați fi zis că sportul cu pedale este profesia de bază a Doinei, dar v-ați fi înșelat. Se ocupă de ciclism doar în afara programului de muncă, pentru că este coordonator de transporturi România-Rusia. „Anul acesta am mers aproape la toate competițiile importante, în total 17. Și dacă aș fi putut fizic să mă aflu simultan în două locuri, erau cu siguranță mai multe”, explică Doina, care și-ar dori în plus la anul câteva participări externe, în Ungaria, Bulgaria, Austria sau Ucraina.

Emese Fodor (Odorheiu Secuiesc), 34 ani

Emese Fodor / foto: Florian Răducanu

Emese Fodor, la Banat MTB / foto: Florian Răducanu

Este cea mai titrată practicantă de mountain-bike din România și de regulă n-o veți vedea la categoria semi-maraton, ci numai la traseul lung. Doar în 2011 a participat la 15 concursuri de MTB și nu obișnuiește să se întoarcă la Odorhei cu mâna goală. „La ciclism am făcut cunoștință cu foarte mulți oameni. De la o săptămână la alta trăim ca o mare familie. Nu este numai un sport, este un stil de viață”, explică sportiva care a învățat să pedaleze în copilărie, luând pe furiș Pegasul tatălui ei. La competiții participă din 1995, când a concurat prima oară la un triatlon unde a câștigat în clasamentul Open feminin. A primit cu această ocazie un mare impuls ca să continue în sportul pe două roți. În 2011, Emese și-a împlinit un vis, acela de a participa la Salzkammergut Trophy o cursă monstruoasă care îi duce pe concurenți pe un traseu de 120 km prin Alpii austrieci, cu o diferență de nivel de 3.848 metri. Până în anul 2005 a fost legitimată la Federația Română de Ciclism, a fost multiplă campioană națională de cross-country (XC) și coborâre (DH), iar ca membru al lotului României a obținut câteva clasări pe podium la Balcaniadă. Sportivă polivalentă, mai are în palmares patru titluri de campioană națională la schi. A cunoscut de peste o sută de ori gustul victoriei în cele două sporturi, însă cea mai mare performanță personală i se pare succesul de la Maratonul Geiger MTB Challenge, pe traseul lung (100 km), cel mai greu concurs de gen din România. „Pot să spun că simt sprijinul și respectul celorlați participanți, mai ales că eu fac parte dintre cicliștii deschizători de drum în România, fie că este vorba despre triatlon, duatlon, downhill sau maraton”, explică Emese, care ar prefera totuși ca premiile pentru locurile fruntașe să fie mai consistente, nu doar produse de la sponsor, cum se întâmplă la majoritatea concursurilor.

Zsuzsa Gyurka (Târgu Mureș), 15 ani

Când vorbim despre această sportivă, cel mai mult impresionează cifrele „15” și „37”. Prima este vârsta tinerei, iar cea de-a doua este suma victoriilor obținute la cele 39 de concursuri la care a participat în 2011. La anii ei, Zsuzsi are deja 12 titluri de campioană națională la junioare, dar și la senioare – cu doar șapte concurente la start anul acesta la Naționalele de șosea, clasamentul feminin a fost cumulat, conform regulamentului UCI, iar adolescenta l-a câștigat. A început să practice ciclismul de performanță la C.S. Mureșul, în urmă cu doi ani, sub supravegherea tatălui ei, Mircea Gustav Robert, el însuși sportiv din 1985 și promotor al fenomenului mountain-bike în România, care îi este antrenor și manager. Pentru moment, nu o sfătuiește să facă o alegere între ciclismul de șosea și mountain-bike, cel puțin atâta vreme cât are performanțe la fel de bune în ambele discipline. Este conștient ntr-o bună zi va trebui să se specializeze pe una dintre ele, dar acest lucru depinde de oportunitățile care se vor ivi pe parcurs – în special o echipă care să o promoveze și să-i sprijine ambițiile. Talentul lui Zsuzsi a început să fie cunoscut și în afara țării, mai ales de când a câștigat Balcaniada de cross-country, în Serbia. Însă cele mai valoroase rezultate din acest sezon i se par două succese la maratoane din Ungaria, în fața unei concurențe puternice. Pentru 2012 își dorește să participe la Mondialele de Ciclocros din Belgia.

Patricia Plumbota (Predeal), 20 ani

Patricia Plumbota / foto: Florian Răducanu

Patricia Plumbota, la Surmont MTB / foto: Florian Răducanu

Participă la concursuri de MTB de la 16 ani, când s-a înscris la maratonul de la Sfântu Gheorghe, din 2008. În același an a fost cooptată de antrenorul Bogdan Burghelea în Clubul Petrolul Ploiești. „Am acceptat invitația deoarece câștigasem câteva concursuri în acel an și știam că pot să continui”, spune Patricia. În prezent, este studentă în anul II la Geodezie, motiv pentru care în 2011 a participat „doar” la 8-9 concursuri, mai puține decât anul trecut, când aproape că n-a ratat nicio cursă din calendarul competițional. „Ciclismul este un sport pe care îl practic în permanență deoarece mă ajută să fiu sănătoasă, să mă relaxez, să mă bucur de natură și de prietenii pe care mi i-am făcut datorită mersului pe bicicletă”, afirmă tânăra brașoveancă, membră a formației NoMad Merida. Patricia s-a specializat pe o disciplină care câștigă din ce în ce mai mult teren în România: „Victoriile de care îmi aduc aminte cu plăcere sunt cele de la duatlon, acolo îmi place cel mai mult să înving. Dar întotdeauna mă bucur pentru orice rezultat bun, chiar dacă l-am dobândit la o competiție mai puțin renumită sau cu mai puține concurente, deoarece indiferent de concurs eu merg cât pot de bine”.

Cristina Radu (Ploiești), 20 ani

Cristina Radu la Naționale

Cristina Radu, la Naționalele de Fond

“Primul meu concurs de ciclism a fost la vârsta de 16 ani, Memorialul «Constantin Vagneti», unde am concurat împreună cu baieții, deoarece fete nu erau, iar rezultatul nu a fost rău. Acest lucru m-a ambiționat să încep ciclismul la nivel de performanță. Cea mai mare satisfacție pe care o am din ciclism este atunci când dau de o nouă cățărare, când știu că sunt doar eu și bicicleta mea împotriva acelor munți și trebuie să dau tot ce pot în acel moment”, povestește tânăra care vara face ciclism de șosea în România, iar în timpul iernii practică patinaj-viteză în Germania. Cel mai bun rezultat de anul acesta l-a înregistrat la Campionatele Naționale, unde a ocupat locul al treilea, performanță de care este mulțumită doar în conextul în care este conștientă ca nu s-a antrenat suficient pentru locul întâi. La fel ca multe fete care merg pe bicicletă, nu neapărat în concursuri, Cristina s-a lovit de părerile preconcepute ale celorlalți cu privire la sportul cu pedale: “La noi în țară majoritatea oamenilor care aud că o fată face ciclism zic «Ah, este așa periculos ciclismul, parcă ai fi băiat! De ce ai ales acest sport?» Dar în străinătate, fetele sunt văzute pur și simplu ca niște sportive”. Obiectivul pentru 2012? Să câștige Campionatul Național de Ciclism!

Ramona Covaciu (Arad), 26 ani

Tânăra arădeancă ne aduce aminte că fetele nu merg să se plimbe la concursuri și că împart aceleași riscuri ca și băieții: “Anul acesta am participat la 12 competiții, ultimul pe anul acesta fiind cel de la Tușnad, în care m-am accidentat suficient de rău ca acest sezon să se încheie pentru mine. De fractura «câștigată» la Tușnad depinde activitatea mea sportivă pentru anul viitor. Cea mai frumoasă victorie de care-mi voi aduce aminte a fost cea de la Maratonul Medieval Mediaș, unde parcurgerea treaseului a fost o adevărată aventura în arta pedalării pe noroi, care mi-a oferit o plăcere extremă” – asta ca să nu credeți că fetele concurează doar pe vreme bună! Tot din 2011 i-a rămas în minte prima ediție a Maratonului Ţării Gugulanilor: “Am fost foarte plăcut impresionată de frumusețea peisajului și diversitatea tehnică a traseului, acesta fiind organizat într-o zonă montană foarte dragă mie, Munții Țarcu”. Ramona se ocupă de contabilitate atunci când nu participă la curse, așa că a fost persoana cea mai indicată să ne spună cât de mult se poate susține din valoarea premiilor: “Pentru un sportiv investiția nu se rezumă doar la materiale, se adaugă nutriția, antrenamentul și recuperarea fizică. Dacă privim strict din privința materialelor pot spune că recuperez cam 40%”.

Oana Soare (București), 31 ani

„Bicicleta m-a însoțit de când eram micuță, cred că de la doi ani am început ușor cu tricicleta, îmi aduc aminte că era un rusească, apoi a urmat un Pegas roșu, de copii, cu roți ajutătoare. Am redescoperit bicicicleta când am intrat la facultate, iar din prima bursă chiar mi-am cumparat o bicicletă”, povestește Oana, o prezență constantă pe podiumul de premiere la concursurile la care a participat în 2011. „Cred în România e mult spus că există ciclism feminin de performanță. Cu mici excepții, majoritatea femeilor care practică ciclismul sunt sportive amatoare. Dar nu este un lucru rău. Eu intru, bineînțeles, în categoria sportivelor amatoare, participarea la competitii este o modalitate de petrecere a timpului liber”, declară cu modestie Oana, care însă și-a propus pentru anul viitor două sau trei participări la concursuri din afara țării. În viața profesională este consultant în relatii publice și comunicare, în plus fiind implicată într-un proiect personal, Carpat Bike, o organizație ce promovează cicloturismul în România.

Vanessa Plumbota (Predeal), 17 ani

Vanessa Plumbota la Maros Bike / foto: Florian Răducanu

Vanessa Plumbota, Maros Bike / foto: Florian Răducanu

Este sora mai mică a Patriciei și face parte din echipa timișoarenă DHS Tibiscus, pentru care a participat anul acesta la nu mai puțin de 30 de competiții – absolut extraordinar, dacă ne gândim că a trebuit să facă loc și liceului în programul ei încărcat. Dar se pare că sacrificiile au meritat: „Când sunt pe bicicletă, sunt cu totul alt om. Sunt înconjurată de prieteni și fac ceea ce știu eu mai bine și ceea ce-mi place cu adevărat. Iar pentru mine acesta este cel mai important lucru”. Dacă i-a convins pe părinți cu vorbele acestea, să o credem și noi. De la această puștoaică am aflat că nu doar victoriile merită să le ții aproape de inimă, ci și unele competiții ratate la care problemele tehnice îți solicită un efort suplimentar de voință: „Cursa de care îmi aduc cu cel mai mare drag aminte este Maratonul Medieval Mediaș de anul acesta, unde am avut ghinionul să mi se rupă schimbătorul de spate și a trebuit să merg 17 km pe lângă bicicletă. Și cu toate acestea am reușit să mă clasez pe locul doi”.

Diana Bobocu (Râmnicu Vâlcea), 26 ani

Latura pozitivă a faptului că ciclismul feminin abia își ia avânt este că ierarhiile sunt încă deschise oricărui rezultat, iar performanța este accesibilă și unei debutante. Diana a reușit acest lucru în primăvară, când s-a înscris la Skoda Velo Challenge împreună cu trei prietene sub numele „Jet Power Girls” și a obținut locul I la echipe. Antrenată în escaladă montană și ani de drumeții la altitudine, ea a câștigat de la prima participare într-un concurs de ciclism. În toamnă, a avut satisfacția de a lua startul la prima ediție a Vâlcea Bike Fest, eveniment organizat în orașul ei natal. Lucrează pentru cel mai mare operator de telefonie mobilă din România și în plus este angrenată într-un proiect ambițios de studii, însă Diana găsește liniște și în același timp adrenalină la ghidonul bicicletei: „Pentru mine, ciclismul înseamnă înainte de toate relaxare. Este de asemenea suplimentul meu de energie în oraș, pentru că bicicleta îmi alină oarecum dorul de munte”.