În așteptarea vremii bune pentru ture cicloturistice, dedic aproape fiecare clipă de timp liber unei alte pasiuni: cititul. Dacă pe bicicletă merg de la 6 ani, să citesc am învățat de la 5. Nici pe una și nici pe cealaltă n-am deprins-o foarte ușor la acel moment, dar azi nu-mi pot imagina viața fără amândouă.

Dimineața pe aleile pustii ale parcului IOR

Lectură matinală pe aleile pustii ale parcului IOR

Acum în 2013 se fac exact 10 ani de când am descoperit colecția de romane istorice de la editura ALL, începând cu „Ultima Legiune”. Am continuat apoi cu tot restul cărților lui Valerio Massimo Manfredi publicate la această editură, după care mi-am îmbogățit biblioteca personală cu alți autori ai genului. Din întâmplare, am dat peste un anunț pe Facebook despre campania vALLuntar II, la care m-am înscris imediat. După momentul de surprindere cauzat de faptul că am fost acceptat în această campanie cu blogul meu de ciclism, am primit acasă alte două cărți de beletristică pe tema mea favorită: istoria antică.

Am început cu „Fiul Arhanghelului Mihail„, a lui Allan Massie, un romancier scoțian nou pentru mine și o revelație, fără doar și poate. De câțiva ani buni sunt fascinat de interesul britanicilor pentru istoria antică și în mod deosebit pentru perioada stăpânirii romane a privinciei Britannia. Nu mă refer aici la istorie ca la o exponată prăfuită dintr-un muzeu convențional, ci la istorie ca formă de cultură vie care periodic ține prima pagină a ziarelor de mare tiraj. Așa cum unii sunt consumatori de artă, la fel sunt britanicii consumatori de istorie. Nu știu dacă interesul publicului băutor de ceai a venit în urma autorilor de lucrări istorice de excelentă calitate sau dacă a fost taman invers, însă pot spune cert că nivelul autorilor britanici este admirabil.

fiul_arhanghelului_mihail_2011 Massie este un autor de modă veche, latinist de formație și purist în cel mai bun sens al cuvântului. Departe atât de stilul cinematic al lui Manfredi cât și de cel de soap opera al lui Steven Saylor sau de cel cvasi-jurnalistic al lui Max Gallo, trei autori de romane istorice citiți în ultimul an, stilul lui Allan Massie este erudit și aproape didactic. Întreg volumul este de fapt o colecție de mituri, legende și folclor din Antichitate și din Evul Mediu timpuriu, toate „cusute” cu un fir epic specific aventurilor cavalerești. Povestea plină de învățăminte clasice are menirea de a-i servi drept model unui adolescent de viță nobilă al casei Hohenstaufen, destinat să devină împăratul Frederick al II-lea, cel care avea să domnească timp de trei decenii pe tronul Sfântului Imperiu Romano-German (1220–1250).

Rolul de narator îi este atribuit cărturarului medieval Michael Scott, personaj istoric real care a fost profesorul tânărului Frederick, iar comentariile intercalate în text ale unor călugări care au copiat mai târziu manuscrisul lui Scott conferă o notă de autenticitate. Întrucât cel mai adesea vechii copiști nu se limitau la transcrierea vechilor texte, ci își luau libertatea de a le interpreta. Plasarea acțiunii unui roman cavaleresc (apărut ca specie literară abia după Cruciade) în secolul V d. Hr. reprezintă tușa de originalitate a lui Allan Massie și un motiv în plus pentru care “Fiul Arhanghelului Mihail“ merită citit.

De salutat și calitatea foarte bună a traducerii acestei cărți. Subliniez acest lucru pentru că traducerea este un aspect care de obicei îți rămâne în minte atunci când e făcut atât de prost încât poate știrbi plăcerea lecturii. A fost cazul unora dintre cărțile lui Manfredi sau „O crimă pe Via Appia”, ajunse pe mâna unor traducători fără cunoștințe de istorie sau chiar stângaci în înțelegerea limbii engleze. Însă din fericire nu este și cazul acestei cărți. De azi am început să citesc “Falsul Nero“, cel de-al doilea titlu cu care particip în campania vALLuntar ediția a II-a, derulată de Grupul Editorial All și Romsilva.