muraturi traditionalePe vremea comunismului, când apetitul de consum al românilor nu era satisfăcut de cantitatea și mai ales calitatea produselor românești, cu toții tânjeam după lucrurile străine, fie ele și est-europene sau asiatice, idealizându-le prin simplul fapt că veneau din țări unde noi nu puteam decât spera să ajungem. Fetișul suprem era însă reprezentat de produsele din Europa de Vest, ba chiar și imitații ale acestora venite din Turcia. Iar după Revoluția din 1989 le-am consumat cu nesaț discreditându-le pe cele neaoșe și continuăm să o facem, până când abia dacă mai există produse românești pe piață.

În sensul strict al cuvântului, un produs românesc este unul care a ieșit pe porțile unei fabrici din țară și contribuie la PIB-ul României prin locurile de muncă pe care le creează și prin plusvaloarea adusă. Dar oare este românesc un produs nemțesc și care comunică pe piață prin valori nemțești?

Și ce mai înseamnă „brand românesc” în peisajul economic actual? Din punctul meu de vedere, un brand românesc veritabil nu este musai să fie legat de produsele tradiționale, pentru că nici românul obișnuit nu este cel mai tradiționalist dintre europeni. În orice caz, ar fi contraproductiv să asociem tot ce este românesc cu înapoierea tehnologică. Și nu consider obligatoriu ca un brand românesc să fie în proprietatea unui român sau a unei companii autohtone, pentru că finanțele sunt doar finanțe.

După mine, un brand românesc ar trebui să fie asociat cu produse create în România în proporție de cel puțin 75% – deci nu doar asamblate sau ambalate la noi – și să fie comercializat măcar pe piața locală sub un nume românesc, nu deghizat sub un nume străin (ex: berea Bürger, vopseaua Danke).

Cămara Țărănească de la Coliba Haiducilor (Poiana Brașov)

Murături tradiționale în Cămara Țărănească de la restaurantul „Coliba Haiducilor” (Poiana Brașov)

Dar mai presus de orice, un brand românesc 100% ar trebui să fie o poveste de succes ori un model antreprenorial specific acestei țări sau măcar să vorbească despre strădania unor oameni de a răzbate în România, pe o piață concurențială.

În urmă cu vreo zece ani, se lansase programul guvernamental «Fabricat în România» prin care se dorea recâștigarea încrederii consumatorilor români în produsele autohtone. Sincer, nu m-a atras deloc în calitate de consumator, pentru că programul avea la bază o filosofie protecționistă înaintea accederii noastre în Uniunea Europeană și o anumită retorică naționalistă. Astăzi mi-ar plăcea să se reediteze cu mai multă înțelepciune o astfel de inițiativă guvernamentală. Însă un eventual program «Fabricat în România» ediția 2.0 nu ar mai trebui să însemne „cumpărați produse românești din patriotism chiar dacă sunt mai slabe calitativ și mai scumpe decât cele de import”.

De foarte multe ori, produselor românești le lipsește imaginea în fața celor străine, altfel nefiind cu nimic mai prejos decât acestea. Și tocmai din acest motiv m-am bucurat să aflu că și anul acesta se desfășoară competiția Cel Mai Promițător Brand Românesc, un proiect inițiat de Seed Consultants, prin intermediul căreia o firmă românească va beneficia de branding sau (după caz) rebranding din partea acestei agenții. Așa cum v-am mai spus, în 2013 participăm și noi la concurs cu afacerea familiei, Delicatese Zimbru, din care îmi doresc din suflet să facem un brand de renume național.