pneu in mers Dacă tot ce știi să spui despre o anvelopă auto se rezumă la „chestia aia rotundă și neagră”, atunci ești predispus să pleci urechea la toate bazaconiile pe care le afirmă unii semidocți plini de sfaturi, în special pe forumuri. Pentru că trăim în țara basmelor cu Feți-Frumoși și Ilene Cosânzele, iată un top personal al celor mai întâlnite «mituri» despre ce poate și ce nu poate să făcă o anvelopă de mașină. Spre deosebire de alții, eu evit cu tot dinadinsul să le numesc «mituri urbane» pentru că multe dintre ele par să izvorască din mediul rural, mai exact de la unii oameni care au făcut tranziția bruscă de la carul cu boi la automobilul de producție națională. Citiți și vă minunați:

I. Am văzut-o cu ochii mei: un domn care își alegea un model de pneu de la raionul specializat de la supermarketul Auchan testa comparativ toate anvelopele înfigându-și unghia între canalele benzii de rulare a diferitelor modele și mărci de cauciucuri expuse la vânzare. Totul în timp ce îi explica savant unui confrate șofer despre utilitatea metodei sale: „Dacă e prea moale se tocește prea repede, dacă e prea tare se crapă și nu ai bază pe ea când iei curbele”. Wow! Cât de puține știa savantul ăsta despre evaluarea unei anvelope. De fapt, compoziția stratului exterior al benzii de rulare nu prea spune mare lucru despre un pneu. Ci modelul benzii de rulare, forma și dimensiunile anvelopei sau mărimea petei de contact cu solul. Ca să nu mai spun despre indicativele ștanțate pe peretele lateral al cauciucului, pentru care trebuie să ai ceva instruire ca să le înțelegi corect. Testul unghiei e doar un mit… rural.

Cauciucurile de iarnă sunt musai pe zăpadă!

Cauciucurile de iarnă sunt musai pe zăpadă!

II. Mitul „Anvelopele all-season sunt atât de bune încât nu am nevoie să le schimb cu unele de iarnă”. Poate dacă locuiești pe insulele grecești din sud (ex: Creta), unde ninge doar o dată la 2-3 ani și doar cât să zici că ai văzut un picuț de zăpadă, atunci da, poate că ai dreptate. Dar dacă noțiunea ta de acasă înseamnă România, cu clima sa temperat-continentală, atunci poți fi sigur că ai nevoie de cauciucuri serioase de iarnă. Pe un carosabil acoperit cu zăpadă, o anvelopă de iarnă furnizează cu minimum 25% mai multă aderență decât una all-season. Ceea ce de multe ori face diferența între a rămâne pe drum și a ajunge cu mașina în șanț. Nu-i de glumă să ieși pe șosea cu anvelope all-season sau de vară când afară e alb pe jos. Zi merci că nu trăiești în Canada unde nici cele simple de iarnă nu sunt de ajuns ca să faci față gheții și poleiului, ci anvelopele cu ținte/cuie.

III. Mitul „O umflătură în peretele lateral este un punct sensibil care ar putea duce la o explozie de cauciuc”. Acea mică umflătură marchează în realitate locul în care cele două capete ale materialului se întâlnesc și se încalecă în carcasa anvelopei. Este de fapt cea mai rezistentă parte a unui pneu, însă unii șoferi o consideră un defect de fabricație. Ce-i drept, tehnologia utilizată azi de cei mai renumiți producători din Europa și SUA face ca anvelopele să nu prezinte nicio umflătură vizibilă.

Pneu uzat inegal din cauza direcției

Pneu uzat inegal din cauza reglajului prost al direcției

IV. Mitul „Anvelopele de cea mai bună calitate suplinesc defecțiunile tehnice ale mașinii”. Chiar și un set nou de cauciucuri premium poate să dea semne de uzură prematură sau – mai rău! – uzură inegală/neuniformă a benzii de rulare atunci când nu se intervine periodic la un service autorizat pentru reglajul precis al direcției, al alinierii roților sau al geometriei suspensiei. Fenomenul este aproape imperceptibil la volan, însă prin inspectarea vizuală din timp în timp a uzurii anvelopelor (chiar de către tine sau de un ochi specializat) se poate depista o eventuală anomalie a geometriei, a alinierii roților sau a direcției în cazul roților față. Totuși, un simptom pe care îl poți observa de la volan este devierea, adică direcția trage ușor stânga sau dreapta atunci când rulezi în linie dreaptă. Când constați un astfel de comportament, ideală ar fi verificarea amănunțită a mașinii pe un stand de aliniere roți cu fascicul laser și corectarea oricărei abateri.

V. Cei care știu despre pericolul apariției de zone aplatizate pe suprafața de rulare a anvelopei, din cauza staționării îndelungate (fenomen pe care l-am explicat aici) încearcă să-l prevină prin metode tip DIY sau mai bine zis „după ureche”. Chiar dacă îți parchezi mașina în garaj pe un covor vechi, pe planșe din lemn de plută sau pe săculeți cu nisip, nu poți evita aplatizarea petei de contact cu solul. Singura soluție pentru salvarea pneurilor în cazul staționării de lungă durată ar fi suspendarea mașinii pe cricuri, cu roțile scoase. În situația în care nu ai garaj sau cricuri, partea bună este că dacă mașina nu a stat nemișcată mai mult de o lună, zonele aplatizate dispar de la sine după ce rulezi circa 30 km.

- Iubitule, am pană. Câtă iarbă intră în cauciucul meu?

– Iubitule, am pană. Câtă iarbă intră în cauciucul meu?

VI. Mitul „Repari temporar o pană de cauciuc îndesând iarbă sau cârpe în anvelopa spartă”. OK, se poate întâmpla să faci pană între localități în plin câmp și nu ai roată de rezervă. Ce poți să faci în această situație ca să ajungi până la cea mai apropiată vulcanizare? Înțelepciunea șoferească spune să suni imediat asistența rutieră (ACR sau orice firmă/serviciu de reparații auto și intervenții care se deplasează la fața locului). Însă unii ași ai volanului te-ar sfătui să-ți iei soarta în propriile mâini și să rezolvi de unul singur pana, îndesând foarte multă iarbă, paie și/sau cârpe în anvelopa tubeless, până când capătă o duritate cât de cât apropiată de cea a anvelopei umflate. Și astfel ai putea să parcurgi cu viteză redusă 15-20 km până la un loc civilizat. Culmea este că mitul a fost testat de Adam și Jamie din echipa MythBusters (episodul 168) și lor le-a ieșit plauzibil. Anterior auzisem auzit povestea și în România, însă eu personal nu aș pune în practică această soluție, chiar dacă aș face pană în câmp. Să ne gândim numai cât de ușor ar putea să iasă „umplutura” de iarbă/paie și să dejanteze după 2-3 viraje, fie și la viteză mică.

VII. Mitul „Vârsta anvelopelor nu contează”. Este unul dintre cele mai păguboase moduri de gândire și îl întâlnim al naibii de frecvent în țărișoara noastră săracă. Azi, cei mai mulți producători de pneuri, printre care și Michelin, recomandă înlocuirea lor după maxim 7 ani – atenție! – chiar dacă nu au fost deloc folosite. Aceasta pentru că orice cauciuc este supus degradării prin oxidare. Simplul fapt că ia contact cu aerul (ca să nu mai vorbim de căldură și radiațiile ultraviolete dacă este ținut afară) îl face să-și piardă proprietățile în timp. Nu spune baliverne cineva care afirmă că o anvelopă nefolosită se degradează mai repede decât una care stă degeaba, pentru că utilizarea ei regulată în scopul pentru care a fost fabricată împiedică oxidarea accelerată a cauciucului. În caz că un pneu rămâne nefolosit pentru un timp îndelungat, oxidarea lui poate să-l deterioreze atât de mult încât atunci când este în sfârșit utilizat, el se poate dezintegra. Știi cum e vorba, folosit-nefolosit, vremea cauciucului trece!😉