Archive for Mai, 2013


Izvor apa Pantelimon
Acum că mi-am făcut obiceiul să parcurg de câteva ori pe săptămână o mini-tură de șosea până la Fântâna Turcului de la Cernica și să mă întorc de la mănăstire cu o sticlă de 2 litri de apă în rucsac, remarc de fiecare dată cât de căutat este izvorul din Pantelimon, situat chiar pe marginea șoselei.

În plan îndepărat se vede biserica Sf. Nicolae din Pantelimon

În plan îndepărat se vede biserica Sf. Nicolae din orașul Pantelimon

Mai exact pe DN3, pe sensul de ieșire din București, chiar vizavi de o spălătorie auto. Pe malul lacului se află o cișmea cu apă potabilă, care curge non-stop, mereu rece și la liber pentru toată lumea, pe care localnicii din orașul Pantelimon o numesc „izvorul Sfânta Ana”. Dacă nu știi de această cișmea, cu ușurință poți să treci pe lângă ea pe șosea sau chiar pe trotuar fără să o vezi. Dacă ai ajuns la benzinăria Lukoil din vârful dealului înseamnă că deja ai trecut de izvorul căutat!

Dar ca să nu o ratezi, ai ca punct de reper un fel de troiță din piatră albă pe care scrie „Fantâna Babei Ana”. Monumentul în prezent este îngrădit cu gard metalic, însă din acel punct mai trebuie doar să te uiți în jos spre lac și apoi să cobori vreo 10 metri până pe malul său ca să te bucuri de apa limpede.

Folclorul urban de București spune că apa de la izvorul babei Ana din Pantelimon are proprietăți miraculoase, cum ar fi că i-ar ține treji pe șoferii camioane care conduc noaptea. Eu pot doar să depun mărturie că apa ține de sete când te duci sau te întorci de la o tură cicloturistică prin zonă. 🙂

Povestea babei Ana, considerată întemeietoarea localității Pantelimon, poate fi citită aici.

Fantâna Babei Ana

Troița închinată Babei Ana

Atenție! Coborârea până la izvor te poate trimite direct în lac.

Atenție! Coborârea la izvor te poate trimite direct în lac.

Priveliște către complexul Lebăda

Priveliște către complexul Lebăda Pantelimon

The Simpsons

10.
Culmea ciclismului:
Să faci turul pantalonilor cu bicicleta.

9.
– De ce nu calci cu mașina un țigan pe bicicletă?
– S-ar putea să fie bicicleta ta…

8.
Un polițist vede un biciclist îndreptându-se spre el și îi zice:
– Oprește! Tu nu te uiți la tine că n-ai nici faruri, nici ochi de pisică, nici nimic…
– Dă-te la o parte că n-am nici frână!

7.
Badea Gheorghe se oprește cu bicicleta chiar la intrare în Palatul Parlamentului, o rezeamă de gard și începe să caște ochii în jur.
Jandarmul:
– Bade, ia bicicleta de-aici că vin parlamentarii, prim-ministrul, președintele țării…
– No, că nu-i băi, am legat-o cu lacăt!

6.
Bulă era în clasa a patra, când învăţătoarea îi întreabă pe copii cu ce au ajuns la şcoală.
Ionescu: cu Ferrari.
Popescu: cu BMW.
Bulă: cu bicicleta.
Toţi încep să râdă de el. Supărat, Bulă se duce la tacă-su’ şi îi povestește cele întâmplate. Tatăl îl sfătuiește să spună la școala că el se duce cu Bugatti. A doua zi, învăţătoarea îi întreabă din nou:
– Copii, cu ce maşina aţi venit la şcoală?
Ionescu: cu Ferrari.
Popescu: cu BMW.
Bulă: cu Bugatti.
Învăţătoarea: Şi de ce ai întârziat?
Bulă: Mi-a sărit lanţu’.

5.
La un concurs într-o unitate militară, Bulă trebuia să sară din avion cu parașuta, la aterizare să ia bicicleta și să ruleze 40 km, după care un cros în alergare pe distanța de 10 km. Se urcă Bulă în avion, ajunge la altitudinea optimă pentru parașutare, sare din avion și acționează comanda de deschidere a parașutei. Dar parașuta nu se deschide. Mai încearcă o dată și nimic. Trage comanda de la parașuta de siguranță… tot nimic! După care își spune resemnat în gând:
– Parcă văd că și bicicleta e stricată…

4.
Bulă: Tată, ce înseamnă logodna?
Tatal: Păi… [explicație lungă și complicată]. Ai priceput?
Bulă: Nu prea. Dă-mi un exemplu, te rog.
Tatal: E ca și cum ți-aș lua o bicicletă de Crăciun și nu te-aș lăsa să te sui pe ea până la Paște!

3.
Ion merge cu bicicleta pe podul de la Ungheni, ca să treacă granița în Republica Moldova. În spate are doi saci mari.
Îl oprește vameșul român și-l întreabă:
– Ce ai în saci?
– Nisip, domnule.
Vameșul îi taie sacii și găsește doar nisip. Ion este lăsat să treacă granița pe bicicletă. Peste două zile, Ion se întoarce pe bicicletă cu alți doi saci în spate. Vamesul iar îl opreste, caută în saci și găsește tot nisip. Povestea se repetă până când, într-o zi, vameșul se întâlnește cu Ion într-o cârciumă din Iași și îl întreabă:
– Eu știu că tu faci contrabandă cu ceva, dar nu știu cu ce și nu mai pot să dorm noaptea din cauză că numai la asta mă gândesc. Ia zi, că nu spun la nimeni, cu ce faci contrabandă?
Ion, după ce mai bea un gât de țuică, spune sec:
– Cu biciclete.

2.
Doi buni prieteni care făceau împreună trasee și curse cu bicicleta de 20 de ani se înțeleg ca în cazul în care unul dintre ei moare, celălalt să meargă la spiritism și să ia legătura cu decedatul ca să-l întrebe cum e viața de dincolo. Așadar, primul moare, iar după o lună cel de-al doilea apelează la un medium specializat în magie neagră și își întreabă prietenul:
– Hei, cum este acolo la tine în Rai?
– Tipule, am o veste bună și una proastă pentru tine. Cu care vrei să încep?
– Spune-o mai întâi pe cea bună!
– Ei bine, aici în Rai este minunat pentru bicicliști. Mașinile se dau la o parte pe șosea, nu faci pană niciodată, nu există gropi pe drum, întotdeauna vântul bate din spate, poți să pedalezi la nesfârșit fără să obosești și se organizează în fiecare săptămână competiții de ciclism pe niște trasee superbe.
– Așa, și care este vestea proastă?
– Ți-am văzut numele pe lista de start a cursei din acest weekend…

1.
Doi preoți se întâlnesc pe stradă, amândoi mergând pe jos:
– Bună ziua, părinte!
– Să trăiești, părinte! Dar unde e bicicleta dumitale, că nici eu nu o mai găsesc pe a mea?
– Nu pot să-mi dau seama unde am lăsat-o.
A doua zi se întâlnesc din nou, primul pe bicicletă.
– Bună ziua, părinte!
– Să trăiesti, părinte! Văd că ți-ai găsit bicicleta, cum ai făcut?
– Măi, am făcut o slujbă de plângeau icoanele pe pereți, iar când am ajuns la cele zece porunci mai exact la porunca “Să nu furi”, un enoriaș a recunoscut: “Părinte, te rog, iartă-mă, eu ți-am furat-o” și apoi am găsit-o la poarta bisericii.
– Bine, părinte, am să fac la fel.
A treia zi, amândoi pe biciclete.
– Văd că ți-ai găsit bicicleta. Cum ai făcut?
– Așa cum mi-ai zis, am făcut o slujbă de plângeau icoanele pe pereți și am început cu cele zece porunci, iar când am ajuns la porunca “Să nu preacurvești” mi-am amintit unde am lăsat bicicleta.