Port Cultural CetateSăptămâna petrecută la Port Cultural Cetate am savurat-o minut cu minut la fața locului și îi duc dorul încă de când m-am întors între zidurile cenușii ale Bucureștiului. Sejurul la conacul lui Mircea Dinescu a fost bonusul pentru voluntarii participanți la Turul Dunării 2013, inclusiv pentru mine, șoferul mașinii de asistență a turului. Fără doar și poate, experiența de a fi oaspete vreme de o săptămână la Cetate a făcut să merite toate eforturile depuse pentru a suplini neajunsurile inerente unui eveniment aflat la prima ediție și bazat în exclusivitate pe tineri voluntari pe bicicletă.

Conacul lui Dinescu, o clădire veche restaurată cu gust

Conacul lui Dinescu, o clădire veche restaurată cu gust

Conacul lui Dinescu este mai mult decât un loc unde se bea și se mănâncă bine. Pentru că Port Cetate nu este o cârciumă sau un restaurant, ci un adevărat produs cultural, probabil unicat în România. De când a fost cumpărat de Mircea Dinescu, conacul a fost gândit și a funcționat inițial ca o enclavă culturală rezervată artiștilor și oamenilor de litere, în sudul agricol al Olteniei.

Ce-i drept, o parte de țară care a dat indivizi cu imense resurse de creativitate. Nu departe de Cetate se află casa memorială Amza Pellea din Băilești, care e și localitatea natală a unui alt mare actor român, contemporan nouă, Marcel Iureș.

Poate deloc surprinzător, dacă ne gândim că regiunea a fost leagănul culturii preistorice Basarabi, din epoca fierului. Sau că a fost intens locuită în perioada romană, așa cum am aflat de la Muzeul de Artă și Etnografie din Calafat. Și poate că sudul județului Dolj atât de bogat în resurse umane va cunoaște din nou o perioadă de prosperitate acum, după ce tocmai s-a dat în folosință noul pod peste Dunăre dintre Calafat și Vidin. Pod care poate fi admirat în toată splendoarea sa de la mansarda conacului.

Dar ceea ce impresionează cel mai mult odată ajuns la Port Cultural Cetate este calitatea oamenilor care lucrează aici. Precum doamnele de la bucătărie, mereu deschise să-ți împărtășească o rețetă culinară dacă te interesezi de modul cum au ieșit atât de bune preparatele tradiționale pe care ți le servesc la masă în cantități fără zgârcenie. Iar cele mai multe dintre bucate provin din microferma ecologică a conacului, care include un iaz și care se va îmbogăți în curând cu un bazin pisicol.

Un om cu totul aparte, nu în ultimul rând prin insolitul situației de a-l găsi tocmai aici printre olteni, este domnul Francisc, administratorul conacului. Ungur originar din Lugoj care, după spusele sale, trăia liniștit în Budapesta până când în urmă cu doi ani a văzut anunțul de concurs pentru angajarea unui administrator la Port Cultural Cetate. A lăsat totul și a venit la București pentru proba interviului, pe care a trecut-o cu brio și a devenit mâna dreaptă a lui Dinescu la conac. Din acel moment, practic, de la Budapesta s-a mutat la vreo 800 km în aval pe Dunăre, la Cetate. Francisc sau Feri bácsi este o persoană cu care ai putea conversa fără să te plictisești toată noaptea – căci doar atunci își găsește răgaz de la îndatoririle cotidiene de a administra tot mai extinsul domeniu Port Cultural Cetate.

M-a impresionat colecția de artă preistorică, compusă atât din piese autentice, cât și replici moderne, găzduită la mansardă – probabil cel mai boem loc al conacului – și împărtășită cu oaspeții cazați aici.

Spectaculoasă este și crama de la Galicea Mare, la vreo 25 km înspre interiorul județului Dolj. Fosta cramă și podgorie întinsă pe 50 de hectare a boierului Bibescu este locul în care deja de vreo 10 ani se produce Vinul lui Dinescu, un brand nou pe piața românească de vinuri. Aici am avut fericirea să iau parte la o degustare de vinuri, însă și ghinionul de a fi nevoit să mă rezum la a mirosi buchetul aromatic al licorilor albe și roșii, din pricina obligațiilor mele de șofer la Turul Dunării. Una peste alta, o experiență fabuloasă de a fi oaspete la conacul de la Cetate și îmi doresc mult să revin aici cât mai curând, în orice postură îmi rezervă viitorul. Voi urmări anunțurile de angajare, poate cine știe?🙂