bicicleta Parcul PantelimonO carte remarcabilă citită în această toamnă a fost Sabia lui Attila, cea mai recentă din lunga serie de romane istorice din palmaresul meu de lecturi al ultimilor ani. Din teancul de beletristică cu subiect de istorie antică cumpărate cu discount de la standul editurii All la târgul Gaudeamus din toamna trecută, pe aceasta am lăsat-o intenționat la urmă, parcă așteptând momentul și dispoziția potrivită.

O călătorie cu trenul până la Miercurea Ciuc mi s-a părut cel mai adecvat prilej de a începe o lectură despre huni. Însă odată întors la București, am parcurs trei sferturi din carte în Parcul Pantelimon, acolo unde am ajuns cu bicicleta, având în spate un rucsac cu rogojina de plajă pe care o întindeam pe iarbă, într-un loc liniștit chiar pe marginea lacului. Cu alte cuvinte, în armonie cu războinicii huni din carte, care aveau ca unic accesoriu pentru confort o pătură din păr împletit legată de șaua calului.

Sabia lui Attila - Michael Curtis FordReticența mea de a citi un roman despre istoria antică a Europei scris de un autor american contemporan (Michael Curtis Ford) care nici măcar nu este istoric de profesie a fost deplin contrazisă de calitatea ireproșabilă a documentării științifice pentru „Sabia lui Attila”. De fapt, deja intuiam aceasta după ce anul trecut am citit „O crimă pe Via Appia”, de la un alt romancier yankeu al zilelor noastre, Steven Saylor, însă mă bucur sincer de fiecare dată când așteptările îmi sunt depășite, iar prejudecățile mele despre scriitorii americani, contrazise.

Am fost plăcut surprins și de faptul că Michael Curtis Ford nu a picat în patima de a-l ridica în slăvi pe Attila sau pe huni, în contextul decăderii morale a Imperiului Roman din secolul al V-lea. Deși cultura războinică a hunilor este descrisă cu vădită admirație pentru a ilustra nepregătirea instituțiilor imperiale în fața pericolului reprezentat de acești luptători neconvenționali veniți din Asia Centrală, firul narativ al cărții pare mai degrabă să-l pună în valoare pe loialul general roman Flavius Aetius.

Empatia mea față de Flavius Aetius (atât personajul din „Sabia lui Attila” cât și personajul istoric real) derivă și din faptul că salvatorul civilizației occidentale în fața cuceririi întregii Europe de către hunii lui Attila era originar din partea noastră de lume. Mai exact s-a născut la Durostorum, orașul astăzi bulgăresc numit Silistra și situat la câțiva kilometri de municipiul Călărași. Desigur, de la Durostorum vine numele cartierului bucureștean Dristor, mai cunoscut contemporanilor pentru celebra șaormerie.

Revenind la „Sabia lui Attila”, am remarcat umorul flegmatic de tip Bruce Willis pe care autorul yankeu i-l atribuie lui Flavius Aetius, dar fără să-mi displacă. Michael Curtis Ford a reușit să construiască un personaj cu care publicul secolului XXI să rezoneze, și a făcut-o fără să știrbească acuratețea faptelor istorice. Attila este la rândul său bine conturat moral, la fel și galeria de personaje fictive introduse de scriitor pentru a conferi un plus de culoare poveștii – poate mai puțin burlescul Magnus.

Traducerea este aproape OK, chiar dacă fără să strălucească. Însă îmi exprim încă o dată regretul că seria romanelor istorice de la editura All nu este dată pe mâna unui traducător cu o solidă cultură generală și mai ales cunoaștere a epocii în care se desfășoară acțiunea. Spre exemplu, eu mă simt insultat când citesc în carte despre un personaj care aprinde o „lampă cu petrol”. Când știu atât de bine că anticii de acum 1500 de ani nu cunoșteau petrolul lampant, iar englezescul „oil” din ediția originală mai înseamnă și „ulei”, căci uleiul de măsline era folosit pe atunci la iluminatul încăperilor.

Aștept târgul de carte Gaudeamus 2013 pentru a face stocul de romane istorice pentru încă un an!

Campania vALLuntar: Fiul Arhanghelului Mihail
Campania vALLuntar: Falsul Nero

Imagini cu Parcul Pantelimon din București