Pentru că blogul de față este mai întâi de toate o colecție de amintiri personale, nu pot să închei anul 2013 fără să mă gândesc la cele mai frumoase momente care mi s-au întâmplat în ultimele 12 luni. Am strâns așadar zece instantanee de suflet pe care le-am surprins ca biciclist în acest an care nu a dus lipsă de satisfacții și de multe întâmplări memorabile pe două roți. Iată-le ordonate cronologic: liniuta pe zapada Politehnica1) Acestă fotografie nici nu este din 2013, ci din ultimele zile ale lunii decembrie 2012. Pe atunci am dat curs invitației sportivului Bogdan Crăciunaş (Virus Bike) pentru o liniuță pe zăpadă la Politehnică. Am pierdut fără drept de apel toate duelurile de viteză, dar îmi vor rămâne în memorie păhăruțele de vodcă – cu scop de încălzire internă a organismului – băute pe portbagajul Daciei Nova a lui Bogdan. În imagine, jocul fotografilor: „First shoot, then ask” cu prietena lui, Cristina Elena Lazăr.

DN3 Pietreni2) În luna aprilie am parcurs prima tură cicloturistică de o zi din 2013, una care m-a purtat pe Dealurile Dobrogei din inima județului Constanța, prilej cu care am surprins acest peisaj rutier pe DN3, undeva între localitățile Pietreni și Viișoara. Pentru mine, un drum pitoresc este un scop în sine ca să urc în șaua bicicletei pentru o tură de ± 100 km care mă obosește fizic timp de o zi, dar mă relaxează mental vreme de o săptămână întreagă, eliberându-mă de angoasa vieții cotidiene.

Alina Ene3) Prima noapte dormită „pe drum” la Turul Dunării 2013 a fost petrecută la Domeniul Greaca, în localitatea cu același nume din județul Giurgiu. Un fel de hacienda construită pe coasta unui deal, cu vedere panoramică înspre vasta câmpie din lunca Dunării. Șederea fie și pentru doar o noapte în luxul de la Greaca mi-a amintit cu oarece nostalgie de opulentele deplasări ca ziarist de mașini, la invitația importatorilor auto. În imagine, Alina Ene, una dintre „amazoanele” Turului Dunării, la capătul unei lungi etape de 110 km de pedalat între municipiul Călărași (punctul de start) și Greaca.

Delyan-Ioana-Valentin4) În a doua noapte pe drum în Turul Dunării am dormit la cort într-o localitate pe care o voi ține minte de acum încolo: Giuvărăști, județul Olt. Nu doar că primarul acestei comune auzise de la radio de expediția noastră cicloturistică, ci ne-a sprijinit din toată inima, mobilizându-i pe directorul școlii din sat și pe șeful de post, acesta din urmă oferindu-ne cadou la masa de seară o mare sacoșă de roșii (cam toate gospodăriile aveau solarii). Chiar și cel mai mic gest de amabilitate ni s-ar fi părut uriaș în acea zi în care ne-a prins potopul cu mulți km înainte de locul în care era prevăzut să înnoptăm, însă ajutorul necondiționat pe care ni l-au oferit oamenii din Giuvărăști ne-a copleșit. În imagine, cu ochii mici în dimineața plecării: Delyan Todorov, Ioana Catrinescu și Valentin Isofache.

Rusi Maxxis tires5) Adevărată forță a naturii, Rusi Nedyalkov este un tip pe care îl bănuiesc a fi descendent direct al lui Spartacus. Cert este că mi-a fost cel mai simpatic dintre prietenii bulgari pe care i-am cunoscut la Turul Dunării. La plecare de la bodega din Basarabi (jud. Dolj) unde ne opream invariabil pentru bere, Rusi îmi recomandă: „Do not buy Maxxis tires”. În ziua următoare, mi-a împrumutat uriașul său mountain-bike RAM (Made in Bulgaria) cu roți de 29 pentru o tură până la Calafat. Un motiv în plus ca să marchez cu roșu în calendar data ediției 2014 a concursului de MTB organizat la Shumen.

Delyan6) Un număr de circ semnat Delyan Todorov, amicul bulgar care te molipsește cu bună dispoziție în (aproape) orice situație. Momentele când până și el era indispus au fost cu adevărat apăsătoare în Turul Dunării. Dar au trecut și le-am dat uitării, păstrându-le în memorie pe cele bune. Ziua în care am făcut o mică tură de la Port Cetate până la Calafat și împrejurimi, alături de Delyan și Radi, a fost probabil cea mai frumoasă zi pe care am trăit-o în tot anul 2013. În acest instantaneu, făceam cale întoarsă de la noul pod Calafat-Vidin, pentru că Delyan își uitase buletinul la Cetate, iar grănicerii nu ne-au permis să trecem în Bulgaria. Ne-ar fi lipsit scamatoriile lui, așa că nu l-am lăsat singur.🙂

Radi7) Tânăra bulgăroaică Radi este genul de persoană care atunci când se apucă de un lucru nou, îl face cu atâta minuțiozitate încât n-ai zice că îl face pentru prima dată. În imagine, Radi asambla piesă cu piesă bicicleta pe care Delyan o demontase pentru ea în scop didactic. La început ne cam amuzam pe seama neîndemânării ei de începătoare, dar la sfârșitul zilei învățase mai multă mecanică decât mine!

Simona Scripcariu Skirtbike8) În iulie am făcut o tura de recunoaștere pentru proiectul Centura Cicloturistică București, în echipă cu Simona Scripcariu (SkirtBike) și Radu Tureac. Am acoperit trasee între localitățile de la sud-est de Capitală și am marcat câteva puncte de interes din această zonă mult subestimată față de nordul șic al Bucureștiului. Toate bune și frumoase până la plecare de la Mănăstirea Cernica, unde tura noastră s-a încheiat foarte prost, și numai din vina mea. Este greșeala pe care o regret cel mai mult în 2013.

Codrin depanare9) Cu ocazia uneia dintre turele aproape zilnice pe care le făceam vara până la Fântâna Turcului de la Cernica, i-am cunoscut pe Codrin Berar și Alex Vasiu, concurenți amatori la competițiile de MTB, la fel ca și mine. Împreună cu ei am ieșit apoi la o tură pe șosea de antrenament înaintea concursului de la Sibiu, până la Moara Vlăsiei (jud. Ilfov). Altruist prin excelență și dotat cu setul de imbusuri, Codrin a acordat asistență tehnică unei fete din Dascălu a cărei bicicletă avea ghidonul slăbit.