Archive for Iunie, 2014


Ciclist drafting TIRAzi am văzut pe Gearographer acest filmuleț de 42 secunde cu un ciclist de șosea rulând „la plasă” în urma unui TIR pe o autostradă sau un soi de drum național modernizat fără bandă de urgență, undeva în Europa. Camionul are sticker de Lituania, dar tind să cred că scena a fost surprinsă prin Olanda.

Atât Gearographer cât și cei mai mulți dintre userii care comentează filmulețul pe Youtube sunt de părere că tipul pe bicicletă costumat în echipament Giant trebuie să fie cam nebun să ruleze în siajul TIR-ului, la peste 100 km/h. Părerea mea este că dacă n-ai făcut niciodată ceva asemănător atunci într-adevăr poate părea sinucidere curată ce face acest ciclist, dar în realitate nu este chiar așa.

Aproape toți „experții” care comentează filmulețul apreciază că în momentul în care șoferul frânează brusc, ciclistul s-ar izbi violent cu fața de partea din spate a TIR-ului, apoi ar fi lovit / călcat de primul vehicul din urma sa. Așa pare din fotoliu, însă realitatea dinamică de pe șosea, acolo unde guvernează legile fizicii și capacitatea omului de a le stăpâni, ar avea câteva obiecții la această teorie.

În primul rând, TIR-ul are o inerție mult mai mare decât o bicicletă de curse, ceea ce înseamnă că în momentul când șoferul ar pune frână și se vor aprinde stopurile roșii, viteza TIR-ului abia dacă scade în primele secunde. Pentru ciclistul care stă în plasa unui TIR, acele prime 5 secunde sunt cele mai importante, pentru că va frâna imediat ce vede că se aprind stopurile și pentru că frânele sale sunt mai eficiente decât ale unui TIR raportat la inerția pe care trebuie să o învingă, va reuși din primele clipe să pună mai multă distanță între el și TIR, apoi să iasă din siajul său către marginea din dreapta a șoselei, unde este ferit de traficul din spate.

Asta nu înseamnă că ești în afara oricărui pericol să rulezi pe cursieră în siajul TIR-ului cu 100 km/h, la circa un metru și jumătate de bara unui mastodont de 40 tone. În situația în care șoferul adoarme la volan și lovește din spate un alt TIR care rulează mai încet, atunci nici măcar nu se aprind lanternele roșii, iar scăderea vitezei este mai bruscă decât în cazul unei frâne normale. La fel și dacă se întâmplă o explozie de cauciuc, bucățile de pneu care se dezintegrează din cauza frecării la viteze mari putând să te secere ca un șrapnel. De asemenea, trebuie să ții cont că rulând cu bicicleta pe mijlocul unui TIR și fără a vedea în față, poți să dai într-o groapă care să te arunce din șa la mare viteză (poate că nu este cazul pe șosele în Olanda) sau poți să lovești carcasa (leșul) unui „roadkill”, un animal lovit anterior de traficul rutier, ori un PET aruncat de oamenii nesimțiți.

Eu personal am învățat să rulez la aspirație în spatele unui vehicul pe vremea când făceam ciclism de performanță la C.S. Olimpia București, iar antrenorul Radu Selejan ne lua uneori la un antrenament motorizat pe șoseaua care duce spre Oltenița. Conducând o Dacie 1300 break, el bloca hayonul în poziție deschisă, iar cei 7-8 tineri cicliști ai echipei se înghesuiau în spatele mașinii în timp ce rula constant cu circa 80 km/h. De atunci, chiar și la unele ture cicloturistice pe MTB am mers clandestin „la plasă” în urma unor tractoare, autobuze, TIR-uri și am făcut-o în relativă siguranță, fără însă a-mi face un obicei din această practică altminteri interzisă pe bună dreptate de legislația rutieră.

Nu recomand nimănui să facă în România aspirație în urma unui TIR la +100 km/h. Ca să faci acest lucru fie și la viteze mai mici, de exemplu la 60 km/h, trebuie să ai experiență să „citești” în timp real toate indiciile pe care ți le oferă drumul, contextul de trafic și comportamentul șoferilor. Nu în ultimul rând, să ai o bicicletă bine pusă la punct, în special cu frâne în care să ai încredere să-ți pui viața. Pentru că asta vei face dacă vrei să trăiești senzația vitezei pe seama unui vehicul motorizat.

Fantana Turcului - Manastirea CernicaAstăzi am avut surpriza să mă certe paznicul de la intrarea dinspre șosea a Mănăstirii Cernica pentru faptul că am intrat cu bicicleta să iau apă de la izvorul numit Fântâna Turcului. Întrucât eram deja pe coborâre spre izvor, nu m-am întors când portarul mi-a strigat „Bă…!”, însă la ieșire m-am oprit voluntar ca să-mi explice revoltat de la înălțimea celor 4 clase ale sale că părintele stareț al mănăstirii a hotărât subit să nu mai permită accesul bicicletelor nici măcar până la fântână.

Așa arată Fântâna Turcului, un obiectiv la care ai acces doar cu mașina

Fântâna Turcului, la care de azi ai acces doar cu mașina

Fântâna Turcului se află la 50-60 de metri de intrare în curte, dar la vreo 200 de metri înainte de parcarea mânăstirii, respectiv de bariera de acces în complexul monahal. Practic, mănăstirea se află peste lac de izvorul la care vin cu bicla de câteva ori pe săptămână deja de mai bine de doi ani – fie vară, fie iarnă. Înțeleg perfect și respect faptul că nu ai voie sa intri cu bicicleta dincolo de barieră înspre biserica Sf. Gheorghe și chiliile călugărilor, însă interzicerea accesului pe două roți la izvor mi se pare un abuz strigător la cer.

Dacă tot a luat această decizie, să aibă bunul simț părintele stareț să pună un panou la intrare unde să ne explice pe un ton cucernic din ce cauză ne refuză bucuria de a veni la Fântâna Turcului pentru a bea apă de izvor. Un izvor amenajat acum 200 de ani la porunca starețului Calinic Cernicanul, din galbenii donați de un pașă otoman așa cum spune legenda Fântânii Turcului, pentru a potoli setea călătorilor care treceau prin fața mânăstirii pe vechiul drum medieval spre cetatea Dârstor (de la care vine numele cartierului Dristor din București), pe unde se trecea Dunărea către Constantinopol.

În timp ce sfântul Calinic oferea tuturor călătorilor binecuvântarea apei de izvor, mai puțin sfântul stareț actual a hotărât să o ofere doar celor care vizitează mânăstirea la volanul mașinii, plătind taxa de 2 lei la intrare. Afacerile înaltelor fețe bisericești și dedulcirea lor la foșnetul bancnotelor este cauza pentru care popii României se îndepărtează de valorile creștine și devin din ce în ce mai aroganți și mai intransigenți. Am trăit primii 8 ani din viață în comunism și nu pot să nu remarc astăzi o instituție cu tot mai dese derapaje dictatoriale. Ea se numește Biserica Ortodoxă Română și salariații săi sunt plătiți de contribuabili din bugetul de stat, însă profiturile ei uriașe din afacerile înfloritoare cu vânzarea credinței nu sunt impozitate cu niciun leu.

Nu sunt contra Bisericii ca instituție religioasă și socială. Știu că din punct de vedere teologic, Biserica este mireasa lui Hristos și prin urmare ea este dincolo de judecata oamenilor. Însă cei care vremelnic o conduc sunt la rândul lor oameni și pot greși. Pentru mine, starețul care a dat ordin să interzică bicicletele la Fântâna Turcului a greșit nepermis față de unii dintre semenii pentru care ar trebui să-și bată capul cum să-i ajute mai mult. Sau dacă nu a greșit și are un motiv întemeiat, atunci să aibă bunul simț să-mi explice pe o plăcuță la intrare din ce motive nu am voie cu bicicleta.

Nicolas VouillozMultiplul campion mondial de raliuri Sébastien Loeb s-a format ca sportiv de performanță în gimnastică. La noi, fostul deținător al centurii de campion WBO la box, Mihai Leu, a câștigat în 2003 un titlul național de raliuri. Iată de ce nu este de mirat faptul că Nicolas Vouilloz, o legendă vie a curselor de ciclism downhill, “atentează” acum la gloria sportivă pe patru roți, în raliuri.

articol Auto Mondial 1 articol Auto Mondial 2 Alături de fostul pilot de F1 Stéphane Sarrazin, revelația raliurilor de asfalt din acest sezon se numește Nicolas Vouilloz. Francezul în vârstă de 28 ani și-a făcut mai întâi un nume în sportul cu pedale, specialitatea mountain-bike, înainte de a se lansa în raliuri. Sportivul nu are nici 30 de ani și se mândrește cu 10 titluri de campion mondial de coborâre, pentru că pe primul l-a cucerit la 16 ani. În 2002 obținea ultimul titlu pe două roți la Kaprun, dar mintea îi era deja la raliuri. La finele anului următor deja punea pe masă primul trofeu important pentru actuala sa carieră în raliuri: “Volanul Peugeot 206”, iar ca bonus a primit pe mână un bolid 206 preparat în limitele categoriei Super 1600, cu care a luat startul în “Rallye du Var” (Franța). Pe unele probe l-a devansat pe mult mai cunoscutul Simon Jean-Joseph, cel care a obținut în acel an titlul de campion al Franței la categoria Super 1600.

Câștigând cupa promoțională amintită, Vouilloz a semnat un contract pe doi ani cu echipa uzinei de la Sochaux, urmând să participe în paralel în campionatul francez cu un Peugeot 206 RC de grupa N și în campionatul mondial cu un 206 WRC aparținând echipei Bozian. Ba mai mult, la începutul anului 2004 a făcut parte din cercul select de piloți care au testat în Hexagon noul model Peugeot 307 WRC.

Nicolas Vouilloz (stânga) alături de Marcus Gronhölm, dublu campion WRC

Nicolas Vouilloz (stânga) alături de Marcus Gronhölm

Indispensabilă pentru participarea în WRC a fost bursa primită de la Federația Franceză a Sportului Auto. Dacă francezii au rămas la ora actuală fără un singur pilot în Formula 1, FFSA a decis că măcar în raliuri să se cânte “Marseieza” cât mai des la festivitățile de premiere. Cu titlul de amănunt bizar, să menționăm că reputata firmă japoneză de componente de biciclete Shimano continuă să îl sponsorizeze pe Vouilloz în noua sa carieră. Programul de acomodare cu Mondialul de raliuri alături de Bozian, limitat la 7 etape, a debutat la Monte Carlo, unde se instalează pe locul 10 în ierarhia primei probe. Apoi începe să alunece în clasament, pentru ca în final să alunece la propriu pe o porțiune de gheață și să încheie raliul cu mașina avariată. Alte două ieșiri în decor cu scântei s-au produs în Grecia și în Sardinia.

Între ele, însă, un prim raliu terminat, pe locul 12 în Germania, pe asfalt. În Marea Britanie ratează pentru puțin marcarea unui punct, clasându-se al 9-lea. Pe teren propriu, în Corsica, abandonează din cauza supraîncălzirii motorului, dar nu înainte de a-i impresiona pe spectatorii care îl cunoșteau deja de la competiția de mountain-bike din insulă, desfășurată în luna septembrie. Punctul de maxim al sezonului a fost Raliul Cataluniei, unde Nico realizat de două ori al doilea timp pe proba specială, iar la finele zilei secunde se găsea clasat în puncte la “general”.

Marcus Gronhölm, dublu campion WRC, testând un mountain bike Peugeot

Pilotul finlandez Marcus Gronhölm, dublu campion WRC, testând un mountain bike Peugeot

Participarea sa în campionatul francez a avut menirea de a promova kit-ul de grupa N pentru modelul Peugeot 206 RC (motor de 2 litri, două roți motrice), recent omologat FIA. Pentru a vă da seama de atenția de care se bucură Vouilloz, este relevant faptul că oficialii echipei Peugeot i-au găsit un nou navigator pentru 2004, în persoana lui Denis Giraudet, fostul copilot al campionului mondial de raliuri Didier Auriol. Giraudet l-a înlocuit pe David Fiorini, cel care l-a învățat pe fostul ciclist ABC-ul ralistic. În această formulă, Nicolas Vouilloz a repurtat cele mai importante succese ale carierei sale în automobilism: patru victorii de etapă în Intercontinental Rally Challenge și titlul de campion IRC în 2008. Un sezon 2009 mai slab, cu clasări pe podium dar fără victorii, l-a determinat pe francezul originar din Nisa să revină la competițiile pe două roți. În 2013 a fost unul dintre întemeietorii Enduro World Series, campionatul în care activează și în prezent.

Vouilloz cu tricoul de campion mondial, în culorile curcubeului

Nicolas Vouilloz în acțiune cu tricoul de campion mondial, în culorile curcubeului

Disciplina la care francezul Nicolas Vouilloz a fost de 10 ori campion al lumii, confiscând numărul de concurs 1, se numește “downhill” și este poate cea mai spectaculoasă formă de ciclism. Strict coborâre pe trasee montane, cu pante abrupte. Remarcați cât de cuprinzător este echipamentul de protecție obligatoriu: cască integrală, genunchere, cotiere, tibiere, etc.
La bicicleta din imagine, cursa suspensiei-față este de 19 cm! Ideea este să cobori cât mai repede fără să ieși de pe traseul marcat cu benzi specifice. Concurenții se lansează pe traseu unul câte unul, la intervale fixe, întocmai ca pe o probă specială de raliu.

Articole pe aceeași temă :
Mihai Marinescu în forjă pe Transfăgărăşan
Mountain-bike Alexander Wurz Edition