Jean de Paleologue - Deesse DS

Cea mai interesantă experiență a primelor luni ale anului 2015 am trăit-o la Casa Paleologu, acolo unde am urmat un curs de retorică și altul de diplomație. Participarea la aceste cursuri susținute de profesorul Theodor Paleologu a fost un adevărat eveniment în viața mea, unul repetat săptămânal timp de trei luni. Nu numai că am învățat foarte multe de la un om pe care îl admir, dar mi-a indicat cu precizie și limitele mele, profesionale și umane, și mai ales am înțeles cât loc mai e de îmbunătățit pe toate planurile până să devină justificată părerea adesea prea bună pe care o am despre mine.

Cu doi ani înainte să am onoarea de a-l cunoaște personal prin intermediul cursurilor, l-am inclus pe prof. Theodor Paleologu într-un articol pe blog intitulat Top 10 – Politicieni români pe bicicletă în care salutam faptul că un intelectual cu educație aristocrată, care în plus este și om de stat, găsește natural să se deplaseze cu bicicleta atunci când vremea o permite, și nu doar în campanie electorală. Nu știam pe atunci, și abia de curând am descoperit că dl. Paleologu are o tradiție în familie în ceea ce privește pasiunea pentru bicicletă. Pentru conceptul de bicicletă, nu doar în sine pentru obiectul strict utilitar.

Afiș publicitar semnat "PAL"

Afiș publicitar semnat „PAL”

Spiței boierești a Paleologilor i-a aparținut și artistul Jean de Paleologu, născut la București în 1855, despre care nu am găsit pe Internet nici măcar o referință în limba română. Pictorul și ilustratorul care a trăit o bună parte din viață în Țările Române inclusiv stagiul militar în perioada Războiului de Independență, dar care și-a câștigat faima ca artist grafic în Franța, Anglia și Statele Unite, este autorul unor renumite creații având ca temă bicicleta. El a semnat nenumărate portrete și ilustrații în presa epocii sub numele franțuzit „Paléologue” sau mai târziu sub acronimul PAL. Wikipedia citează printre clienții săi nume de publicații periodice ca New York Herald Tribune sau Vanity Fair.

Însă biografiile rețin ca important anul 1893, când Jean de Paleologu s-a stabilit definitiv la Paris și a început să deseneze ilustrații pentru edituri și afișe publicitare. Era așa-numita „La Belle Époque” din istoria fenomenului advertising, respectiv vremea în care posterul publicitar era văzut mai degrabă ca manifestare artistică și abia apoi ca instrument de promovare a unui produs comercial. Istoricii care au studiat curentul de la cumpăna secolelor XIX și XX l-au numit „arta efemeră a străzii”. A-i reduce opera la afișe publicitare cu tematică velo ar fi o nedreptate, pentru că Jean de Paleologu a avut o creație diversă și întinsă pe mai multe decenii, dar acestea mă interesează în mod particular. Și în plus este o nișă în care artistul român a avut un impact de durată. Reproduceri ale afișelor purtând semnătura PAL se vând și în zilele noastre ca obiecte de decor în case șic din Europa și America, în timp ce originalele aparțin muzeelor.

Cu totul remarcabil la Jean de Paleologu sunt personajele feminine omniprezente în afișele publicitare semnate „PAL” în perioada 1895-1900. Criticii de artă îl creditează cu unele dintre cele mai senzuale postere expuse pe străzile Parisului, punând pe seama formației sale academice bogăția de simboluri din creațiile sale. Frumoasele cicliste desenate de el par să fie vestale din antichitatea greco-romană, în ținute vaporoase pe care le poartă neglijent peste forme demne de statui clasice. Afișul „Déesse” (fr. „Zeița”) pe care îl vedeți la începutul acestui articol este invariabil inclus în orice top all-time al celor mai emblematice reclame stradale art nouveau. În perioada sa pariziană a avut o predilecție pentru reclamele la mărci de biciclete și competiții de ciclism, dar desenat și afișe de circ și spectacole. După 1900 s-a stabilit peste Ocean, unde și-a pus talentul în slujba a două industrii care au făcut celebră America: industria auto și cea de divertisment. A încetat din viață în 1942, la Miami, la 87 de ani.

Jean de Paleologu este încă un român venerat în țările sale de adopție și complet uitat în România…