Ieri am vizitat Cimitirul Vesel din Săpânța (jud. Maramureș) și am fost surprins să întâlnesc o cruce pe care este reprezentat un biciclist. Specificul acestui loc altminteri funebru este că urmașii celui trecut în neființă este că îi imortalizează imaginea pe lemn de stejar, într-o ipostază reprezentativă din viața răposatului, alături de un epitaf compus din creativitatea omului simplu. Este cazul unui tânăr sătean care a murit cu multe decenii în urmă, în 1949, la vârsta de 22 de ani, pe care urmașii au vrut să și-l amintească mergând pe bicicletă. Văzându-i imaginea atât de frumos sculptată și pictată, parcă ți-l imaginezi pe Gocea George pedalând pe uliță și dând binețe oamenilor din poartă în poartă, cu accent tipic maramureșean: „Bună diminiața, Ionie!”
Biciclistul - Cimitirul Vesel - Sapanta

“Aci eu mă odihnesc, Gocea George mă numesc. Foaie verde sângerel, fost-am fecior tinerel. Din a mea copilărie, bicicleta-mi plăcea mie. Iată ce mi s-a întâmplat: cu cuțitul m-a tăiat și pe loc am răposat. Tu moarte cu urât nume, că tânăr m-ai dus din lume, că viața mi-o luai la 22 de ani, la 1949”

Epitaful de pe mormântul lui Gocea George (“Biciclistul”)

După unii, Cimitirul Vesel din Săpânța ar fi descendent din spiritualitatea dacică, teoria bazându-se pe o interpretare forțată a unei scurte referiri a lui Herodot la geți (“Getai athanatizontes”), cum că ei ar fi privit moartea ca pe un eveniment fericit. În realitate, larga majoritate a epitafelor scrise pe cruci nu sunt amuzante, ba chiar descriu moartea în termeni tragici, precum a unui copil care s-a înecat în Tisa la 6 ani. Veselia acestui cimitir derivă mai degrabă din coloritul viu al ornamentelor de pe cruci.

Stelă funerară antică în Muzeul de la Cetatea Histria

Stelă funerară antică la Cetatea Histria

Pe mine personal, obiceiul păstrat de prin 1935 în acest loc izolat din Maramureș mă duce cu gândul la cultura antică greco-romană, bogată în exemple asemănătoare în ritualurile de înmormântare. Oricărui om cu anumită însemnătate pentru comunitatea sa îi era ridicată post-mortem o stelă funerară din piatră pe care era dăltuit un epitaf despre realizările sale, într-o greacă sau latină simplă și fără semne de punctuație la fel ca pe crucile din Cimitirul Vesel. Iar adesea stela funerară avea în partea superioară un basorelief înfățișându-l într-o ipostază reprezentativă din viața sa, întocmai ca la Săpânța.

Am întâlnit o astfel de stelă funerară din piatră la muzeul din apropierea Cetății Histria. Ipoteza conform căreia Cimitirul Vesel s-ar inspira din antichitatea clasică nu îl face cu nimic mai puțin valoros pentru noi, ca români. Ba dimpotrivă, este o reinterpretare creativă a preocupării omului ca amintirea sa și a faptelor sale să depășească scurta lui viață. Altfel cum am mai fi auzit astăzi de un anume Gocea George, căruia până în 1949 îi plăcea atât de mult să se plimbe cu bicicleta?

Alte articole pe aceeași temă :
Cicloturism ecumenic
Cicloturist în gazdă la Mănăstirea Tăriceni