Latest Entries »

Sunt fix trei ani de când am scris articolul Top 10 – Politicieni români pe bicicletă, care a devenit una dintre cele mai viralizate postări ale mele pe blog. Am zis că e timpul să realizez alt clasament, cu alți zece politicieni români pe bicicletă, toți cei care au apărut în articolul anterior fiind din oficiu excluși.

Teodor Baconschi

Teodor Baconschi / foto:  Facebook

10. Teodor Baconschi este unul dintre superlativele politicii românești. În sensul că mi-ar fi tare greu să numesc un politician mai fățarnic și mai dezgustător decât sus-numitul. Baconschi este cel care nu vede o contradiție de termeni între a fi regalist și a fi băsist. Tot Baconschi este cel care, deși el însuși postează pe Facebook mai frecvent decât o adolescentă de liceu, ironizează exhibiționismul unor semeni de a pierde timpul în rețelele de socializare, pe care le consideră vinovate de mediocritate și haos valoric. Și-a strâns toate aceste mofturi ce se vor a fi inteligente în cartea „Facebook. Fabrica de narcisism”. Mai rar și doar atunci când vrea să demonstreze ceva, Baconschi intră în rând cu mahalaua ineptă urcându-se pe bicicletă, de pildă vara trecută, când s-a pozat la Curtea domnească a lui Matei Basarab, din comuna Brebu (jud. Prahova). După abdomenul în formă de pepene, este evident că omul nu merge des cu bicicleta, iar după starea impecabilă a benzii de rulare a cauciucului-față, aș paria că abia o scosese din portbagajul mașinii. În schimb, bicicleta este un cruiser retro și are exact ceea ce lui Baconschi îi lipsește oricât ar mima: rafinament.

Sorin Oprescu / foto: sursazilei.ro

Sorin Oprescu / foto: sursazilei.ro

9. Sorin Oprescu
Nu mai suntem pe vremea primarului Videanu, când se interzisese circulația bicicletelor pe mai toate bulevardele din București. Azi poți să te dai oriunde cu bicicleta prin capitală, dar sunt șanse mari să nimerești pe niște piste amplasate total aiurea, care îl pun în pericol atât pe biciclist, cât și pe pietoni. Pentru ele, primarul general Sorin Oprescu a cheltuit peste 10 milioane de euro din bugetul urbei, ba chiar și un mărunțiș de 100.000 de euro pe sondaje de opinie cu privire la pistele de biciclete. Iar edilul se mândrea atât de tare cu aceste realizări, încât rareori pierdea un prilej să pedaleze prin fața reporterilor la tăiatul panglicilor. Și totuși, exemplul lui Sorin Oprescu este dătător de speranță pentru noi toți: aceea că, mai devreme sau mai târziu, destinul te va pune acolo unde meriți. În cazul său, la închisoare pentru luare de mită.

Dorin Cioabă / foto: click.ro

Dorin Cioabă / foto: click.ro

8. Dorin Cioabă nu este perceput de mulți dintre noi drept politician, însă orice conducător al unei comunități este prin definiție lider politic. În septembrie anul trecut, autoproclamatul rege internaţional al țiganilor se laudă că ar fi pedalat 30 de kilometri în jurul Sibiului ca să strângă bani pentru ajutorarea unei familii nevoiaşe. Nu mi-e clar cum a funcționat acest tur caritabil, pentru că fie și numai din banii de carburant destinați celor trei limuzine care l-au flancat pe „rege” s-ar fi economisit o sumă decentă, dar gestul în sine este de salutat la modul sincer. Pe lângă faptul că îl ajută să slăbească, Dorin Cioabă a dat un semnal comunității sale: să mergi pe bicicletă nu este o rușine, așa cum crede o largă parte a etniei, cea care practică meseria de trântor pe aici și pe aiurea.

Adrian Năstase / foto: Mediafax

Adrian Năstase / foto: Mediafax

7. Adrian Năstase
Puțină lume l-a văzut pe Bombonel pe bicicletă, iar asta pentru că s-a afișat public extrem de rar în această postură. Singurele imagini de pe net cu Năstase la ghidon sunt câteva din iunie 2005, când se plimba prin fața ziariștilor pe un hol din Palatul Parlamentului cu bicicleta primită în dar de la Sorin Oprescu, cu ocazia împlinirii vârstei de 55 de ani. Pe atunci, Oprescu îi era subordonat pe linie de partid, dar și medic de familie, așadar a împușcat doi iepuri oferind cadou o bicicletă, fie și una de la First Bike, de cea mai proastă calitate. Năstase s-a achitat onorabil de situația inedită, fără să pretindă că utilizează frecvent bicicleta, pe care sunt convins că, după micul episod de show, a dat-o mai departe unui biet angajat de la Cornu.

Cristian Rizea / foto: enational.ro

Cristian Rizea / foto: enational.ro

6. Cristian Rizea
Cetățenii sectorului 5 care îl regretă pe fostul lor primar Marian Vanghelie vor primi din partea PSD un candidat de același calibru intelectual: Cristian Rizea. Un aventurier oportunist pe care hazardul l-a adus pe funcții înalte în politica românească, pe Rizea nu îl recomandă un IQ sclipitor sau un discurs articulat, ci abilitatea de a face combinații din care să iasă mereu în câștig de bani sau de imagine. Ca să-și mărească notorietatea înaintea candidaturii din acest an la sectorul 5, încă din 2015 a organizat diverse evenimente publice, la câteva din ele participând pe bicicletă. Rizea ne arată prin exemplul personal că nu e rușine să te afișezi în costum mulat de ciclism, chit că nu ai câtuși de puțin un fizic atletic, și că merită să porți cască de protecție, chit că nu ai de protejat un intelect genial. Cel mai reușit eveniment pe bicicletă a fost cel de la Academia Militară de vara trecută, în care Rizea l-a cooptat pe tenismenul Ilie Năstase.

Daciana Sarbu / foto: timisoreni.ro

Daciana Sarbu / foto: timisoreni.ro

5. Daciana Sârbu
O persoană simpatică și prietenoasă, europarlamentarul Daciana Sârbu s-a pregătit ani de zile să devină Prima Doamnă a țării, după modelul american al consoartei de președinte preocupate de cauze nobile în beneficiul comunității. Fie că a fost vorba despre campanii caritabile, sociale, culturale sau ecologice, Daciana le-a bifat pe toate cu brio. Aș spune că entuziasmul ei sincer pentru astfel de acțiuni civice în multe weekend-uri pe care putea să le petreacă în familie a fost remarcabil, chiar demn de un soț mai merituos decât Victor Ponta să devină președintele României. Personal, cel mai mult am apreciat inițiativele de ecologizare a unor zone de agrement. În a doua jumătate a deceniului trecut, pe vremea când soțul ei participa la raliuri automobilistice în calitate de copilot, fiica lui Ilie Sârbu conducea un mic detașament de voluntari care strângea gunoaiele menajere lăsate în urma lor prin păduri de spectatorii prost-crescuți. Cunosc foarte bine cum e cu strânsul gunoaielor ca hobby. Fără ostentație, Daciana a urcat și pe bicicletă, dar nu în București, ci la Timișoara, unde a participat la campania de mediu „Verde pentru Biciclete” chiar de Ziua Pământului (22 aprilie, sărbătorită anual).

Radu Mazăre / gandul.info

Radu Mazăre / gandul.info

4. Radu Mazăre
Pe vremea când „beciul domnesc” era pentru el doar un vis urât, fostul primar al Constanței se întrecea pe sine în acțiuni excentrice. Fiecare din ieșirile sale publice era mai extravagantă decât precedenta. Prin 2011, când a a rămas în pană de idei, Radu Mazăre a început să meargă la birou pe bicicletă. A dat-o pe genul populist, spunând că s-a urcat în șaua bicicletei pe motiv că un litru de benzină a ajuns să coste 7 lei. Interviul pe care l-a dat corespondentului Mediafax este spumos și am aflat că am ceva în comun cu edilul de la malul mării: ne place coborârea în mare viteză de la Adamclisi. Ba chiar suntem de acord cu lucrurile cele mai importante în viață: „sportul şi gagicile”. Fie că îl placi pe Mazăre sau mai degrabă nu, personajul este un trend-setter pentru tinerii care îl consideră un tip cool. Și arată autentic inclusiv pe bicicletă.

Klaus Iohannis / foto: csid.ro

Klaus Iohannis / foto: csid.ro

3. Klaus Iohannis
Dacă e să-l credem pe cuvânt, actualul președinte al României este politicianul nostru cu cei mai mulți kilometri parcurși la ghidonul bicicletei. În cartea de memorii și în multe interviuri, Iohannis spune că până la vârsta de 30 de ani s-a deplasat apoape numai pe bicicletă. De când a ajuns primar în Sibiu a continuat să pedaleze până la birou, fapt care s-a concretizat în piste de biciclete amplasate corect și bine construite. În campania din 2014, staful de partid i-a organizat un miting electoral pe două roti prin București, la care a arătat că se mișcă foate natural pe bicicletă. Singurul motiv pentru care nu l-am pus pe Iohannis pe locul 1 este că de când a ajuns președinte a uitat complet de bicicletă și se deplasează exclusiv pe bancheta unei limuzine negre din cortegiul SPP. De aceea am lansat petiția Coloană oficială de biciclete pentru Iohannis.

Nicușor Dan / foto: portocalamecanica.ro

Nicușor Dan / foto: portocalamecanica.ro

2. Nicușor Dan
Școlit la Paris și revenit în România ca activist în ONG-ul Salvați Bucureștiul ce se bate cu rechinii imobiliari și cu birocrația locală pentru salvarea patrimoniului natural și istoric al urbei, Nicușor Dan nu are complexe pe două roți. Într-un scurt clip electoral difuzat pe net în perioada alegerilor locale din 2012 s-a prezentat pe bicicletă în fața potențialilor alegători. Inclusiv în profilul său de pe Wikipedia apare într-un turneu pe bicicletă în campanie. Probabil că unora li s-a părut neserios tocmai din această cauză, astfel că l-au votat doar hipsterii. Dar patru ani schimbă destul de mult mentalitățile pe aici, prin Micul Paris, orașul care dă tonul schimbării în tot restul țării. În primăvara lui 2016, Nicușor Dan candidează din nou și anticipez că el va fi noul primar general al Bucureștiului.

Principele Nicolae / foto: stiridesibiu.ro

Principele Nicolae / foto: stiridesibiu.ro

1. Principele Nicolae
Monarhia fiind și ea o instituție politică, Principele Nicolae este de departe cel mai biciclist dintre politicieni. În primăvara anului trecut, nepotul Regelui Mihai a traversat România pe diagonală în șaua bicicletei, din Sighetu Marmației până în Constanța: 1.000 km și 10 mari orașe în 9 zile, împreună cu campionul de ciclism Alex Ciocan. Turul organizat de Asociația Curtea Veche a avut ca scop strângerea de fonduri și donarea de cărți pentru copiii din medii defavorizate și s-a numit “Cărțile copilăriei pe bicicletă”. Acțiunea a fost una promoțională, dar omul a pedalat pe bune și se vede limpede din orice imagine că prințul nostru nu este străin de bicicletă. Tot în primăvara lui 2015, Principele Nicolae a participat și la un concurs de MTB: Rocket Bike Fest, la Cernica. Având în vedere că sentimentele pro-regaliste se află de la o vreme pe o tendință de creștere la nivel național, nu m-ar deranja câtuși de puțin ca tânărul principe Nicolae să joace în viitor un rol activ în politica românească.

Alte articole pe aceeași temă :

Petiție: Coloană oficială de biciclete pentru Iohannis

Top 10 – Politicieni români pe bicicletă

Bicicleta merită Premiul Nobel pentru Pace în 2016

Mărturisesc că nu știam la ce să mă aștept atunci când am comandat de la Okian.ro cartea Complete Bike Book scrisă de Chris Sidwells, un autor specializat pe care îl știam prin prisma cărților sale despre ciclismul de performanță. Pe lângă volumele publicate în nume propriu sau autobiografiile unor mari sportivi (ex: Chris Boardman) pe care supervizează, Sidwells scrie editoriale în ziare sau în revistele de specialitate, este intervievat la televiziunile în limba engleză ca expert al Turului Franței, ba chiar este și un talentat fotograf. Numele său este familiar celor care consumă ciclism tot anul, nu doar în iulie.

Complete Bike Book by Chris Sidwells, Chris BoardmanÎn România numim cu larghețe „experți” o serie de comentatori ca Manolo Terzian sau Alex Hovco de la Eurosport România, doi tipi care văd biciclete doar la televizor și doar din țări străine, iar la ei documentarea se rezumă la Wikipedia și… rețete. Chris Sidwells este un expert al ciclismului în cel mai adevărat și pur sens al cuvântului. Nu aveam absolut nicio urmă de îndoială în această privință.

Întrebarea în legătură cu Complete Bike Book era următoarea: poate Chris Sidwells să scrie o carte generalistă despre bicicletă, mai exact despre utilizarea ei în alt scop decât cel sportiv sau de mare performanță? Cu alte cuvinte, o carte utilă începătorului sau inițiatului care nu visează să ruleze în pluton cu Alberto Contador, ci privește bicicleta ca mijloc de transport în oraș sau pentru ture cicloturistice prin țară ori practică ciclismul de weekend ca sport recreațional. O carte pe care să o prețuiască în special aceia care nu au acasă o garderobă ticsită cu haine din fibră de lycra.

Nedumerirea mea a ținut mai puțin de două zile, adică atât cât a durat expedierea prin curier de la Okian.ro la mine acasă. Inutil să mai menționez că am abandonat orice altă activitate pe ziua respectivă și că a doua zi am luat cu mine cartea la birou.

Ilustrul ciclist englez Chris Boardman i-a întors favoarea tizului Sidwells și a scris prefața acestei cărți. Dar asta e printre puținele referințe la competițiile profesioniste ale sportului cu pedale. Complete Bike Book își ia foarte în serios cuvântul „complet” din titlu și tratează exhaustiv fenomenul pe două roți. În 240 de pagini! Ai un capitol foarte interesant despre cum să înveți un copil să meargă pe bicicletă, cu un pont pe eu însumi l-am folosit intuitiv ca instructor de ocazie pentru un puști: i-am demontat pedalele și l-am pus să se obișnuiască mai întâi să-și mențină echilibrul dinamic în șa împingând pământul cu piciorul, și abia apoi să prindă viteză pedalând.

Complete Bike Book - spread 5Cartea tratează toate tipurile de biciclete, de la tot mai specializatele mountain-bike până la tandemuri. Oferă sfaturi practice la achiziționarea unei biciclete, a echipamentului pentru fiecare anotimp, un ghid de siguranță rutieră pentru bicicliștii urbani sau pentru cei care vor să-și descopere țara făcând cicloturism.

Personal, cel mai mult am apreciat indicațiile referitoare la atacarea eficientă a virajelor (chiar și a gropilor), pe diferite tipuri de biciclete și de suprafețe de rulare. Sfaturile sunt însoțite de fotografii în mișcare și de scheme care te ajută să înțelegi forțele fizicii care acționează în situațiile date. Alții vor aprecia probabil la fel de detaliatul instructaj privind reglajele și întreținerea bicicletelor.

Dacă la Cycling Anatomy am resimțit faptul că toată cartea se referă doar la cursiera de șosea, la Complete Bike Book îmi este greu să-mi dau seama ce lipsește. Poate că îmi doream un capitol aparte despre cele mai frecvente accidentări pe bicicletă, o pagină care să dezvăluie câteva statistici medicale legate de incidența fracturilor la bicicliști (bănuiala mea este că fracturile cele mai comune sunt cele de antebraț și/sau claviculă). Dar asta doar pentru că am încercat să caut nod în papură. Chris Sidwell a avut însă grijă să includă în această carte toate celelalte informații cu adevărat utile.

Un cioban de pe lângă Sibiu mi-a spus cândva că el „înțelege oaia”, prin asta vrând să spună în sens larg că înțelege oieritul, fenomenul transhumanței, facerea brânzei, etc. Parafrazându-l, afirm cu toată convingerea după, ce am citit Complete Bike Book din scoarță în scoarță, că și Chris Sidwell „înțelege bicicleta” în toate formele de manifestare ale sportului cu pedale.

OKIAN.roComplete Bike Book costă 49,99 lei pe Okian.ro și este doar una dintre multele cărți despre ciclism, și despre sport în general, disponibile în această librărie virtuală cu sediul la Brașov. Cele mai multe sunt în engleză sau în alte limbi de circulație europeană, însă toate sunt tipărite în condiții grafice deosebite. Genul de cărți bune care înnobilează o bibliotecă personală sau care care te scot din impas atunci când trebuie să faci un cadou cuiva pretențios căruia fie nu-i lipsește nimic, fie îi cunoști doar un hobby.

Alte articole pe aceeași temă :
Biblioteca biciclistului: Cycling Anatomy

Cărți despre ciclism de la Okian
Biblioteca biciclistului: „It’s all about the bike”

Lucian MandrutaDupă un Revelion mai lipsit de excese decât alte dăți, am răspuns prezent la evenimentul Facebook „1 ianuarie – Prima iesire cu bicicleta în 2016”, distribuit de pagina Cu bicicleta la mare.

Promisiunea era întâlnirea grupului de bicicliști în parcul Herăstrău, la intrarea dinspre piața Charles de Gaulle, urmată de o tură lejeră în jurul parcului și, poate, până la Tunari. Amfitrionul a fost omul de televiziune Lucian Mândruță, care s-a declarat suprins să vadă că, pentru prima oară, mai toți cei care și-au anunțat participarea cu un click pe Facebook au și venit în carne și oase la eveniment.

Ultima oară am fost la un eveniment al lui Lucian Mândruță în urmă cu 5 ani și jumătate, mai exact la ediția 2010 a turei Cu bicicleta la mare, un fiasco personal. De această dată, în timp ce dădeam roată prin Băneasa și Pipera, am avut ocazia să vorbesc cu Lucian despre planurile sale cicloturistice pe 2016, între care o tură la Tulcea m-a interesat cel mai mult. Plimbarea în sine a fost neașteptat de plăcută în plutonul pestriț de începători și avansați, poate mai puțin lunga oprire la un fast food de pe traseu. Îmi doresc să mai particip anul ăsta și la alte ture/plimbări organizate de Lucian Mândruță.

Klaus Iohannis pe bicicleta

Săptămâna trecută s-a împlinit un an de când Klaus Iohannis a depus jurământul ca președinte al României. L-am votat în ambele tururi ale alegerilor din noiembrie 2014, deși lucram pentru o agenție de comunicare politică și era în interesul meu direct să iasă președinte Victor Ponta. Totuși l-am ales pe Klaus și nu regret, având în vedere care erau alternativele. Este acum la modă printre români să te declari dezamăgit de neamț, să spui că toți politicienii sunt răi și că trebuie resetată clasa politică. Eu poate am destule să regret în viață, dar nu mă las ușor dezamăgit și nici nu aștept un lider mesianic.

Mi-a plăcut faptul că Iohannis se mândrește că până la vârsta de 30 de ani a mers numai pe bicicletă, pentru că nu a avut mașină, și că pedala în continuare inclusiv ca primar la Sibiu. Klaus Iohannis-Facebook-bicicletaApreciez acest lucru fie și pentru că este ceva neobișnuit printre politicienii noștri, care merg pe bicicletă de ochii lumii doar în campanie electorală. Sunt aproape trei ani de când am realizat un Top 10 Politicieni români pe bicicletă și, revăzând pozele, mi-e jenă să remarc cât de artificial arată în șaua bicicletei unii dintre acești oameni care s-au obișnuit de prea mult timp să fie transportați de mașini cu girofar, în coloană oficială cu antemergător.

Și pentru că am ajuns aici, ăsta e și singurul reproș pe care am să i-l fac lui Iohannis. Că nu-i lasă măcar din când în când pe SPP-iști să se simtă inutili. Cunosc și înțeleg faptul că președintele unei țări trebuie să fie protejat, căci siguranța sa este importantă bunul mers al vieții tuturor cetățenilor. Însă cred că excesele sunt păguboase, iar perpetuarea din inerție a stilului de a fi președinte al lui Băsescu este o greșeală fundamentală pentru Klaus Iohannis, pe care mulți dintre români l-au votat tocmai pentru că era diferit de căpitanul Nemo care ne-a condus timp de 10 ani. Mă refer la altă calitate umană și structură de personalitate.

În decembrie 2014 când și-a început oficial mandatul, Klaus Iohannis a preluat staful de protocol al Administrației Prezidențiale. Dar nu era deloc obligatoriu să-l preia la pachet cu aceleași proceduri și practici, mai ales în privința ieșirilor publice ale președintelui. Ele datează din al doilea mandat al lui Băsescu, când devenise deja un președinte nepopular, nu din primul mandat, cel în care făcea băi de mulțime benefice pentru imagine. Mi-e teamă că Iohannis s-a înconjurat de yesmeni la Cotroceni, din moment ce niciun consilier nu-i atrage atenția că a luat de bun „modelul” prezidențial opulent.

Mi-a displăcut profund faptul că în primăvară, când Iohannis a venit la târgul de carte Bookfest 2015 pentru lansarea volumului „Primul pas”, a etalat o desfășurare de forțe ale SPP mult disproporționată în raport cu gradul potențial de risc al evenimentului. Cortegiul de Mercedes-uri negre a fost excesiv.

Ca masterand în comunicare politică, am avut ocazia să fac practică timp de trei luni la Administrația Prezidențială și am observat câtă importanță își dădea personalul de protecție și pază. Chit că veneam acolo zilnic și nu mă intersectam niciodată cu Băsescu. Toți adoptau o morgă de super-profesioniști și mă examinau atent când treceam prin poarta de detecție anti-metal cu cheia de la casă în buzunar.

Pentru lucrarea de disertație, citesc acum prima carte a lui Klaus Iohannis – „Pas cu pas” – unde am întâlnit un capitol intitulat „Un oraș pentru biciclete”, în care este vorba de încurajarea transportului urban alternativ prin schimbarea unei mentalități ce are în centrul universului automobilul personal.

“Primăria Sibiu a demarat, încă din primăvara lui 2011, un proiect de creare a unor piste pentru biciclete. Ne-am propus atunci să legăm periferiile Sibiului de Centru. Foarte important este că traseele avute în vedere atunci nu erau pentru agrement, ci trasee cu scopul precis de a fi folosite pentru deplasarea în oraș. Pistele au legat, în final, Piața Unirii și o serie de cartiere de-a lungul arterelor principale și, între timp, am ajuns să avem 63,5 km de piste care leagă aceste zone, inclusiv partea de vest a orașului. Fiind eu însumi biciclist, m-am raportat la acest proiect cu tot entuziasmul, cu atât mai mult cu cât cunoșteam drumurile din zecile de ani în care m-am deplasat, în mare parte, numai pe bicicletă. Traseele sunt foarte bine amenajate și, în plus, fiecare stradă care intră în reabilitate, fiecare pod și viaduct nou vor fi proiectate din start cu pistă de biciclete.”
~ Klaus Iohannis – „Pas cu pas” (pag. 64)

foto hurriyetdailynews.com

Președintele turc Recep Tayyip Erdoğan, în coloană oficială pe bicicletă / foto: hurriyetdailynews.com

Pentru că lui Klaus Iohannis pare să-i placă mult cuvântul „pas”, mi-aș dori ca proxima dată când mai are deplasări prin București, iar SPP-iștii îl vor întreba dacă să-i pregătească dispozitivul de 5-6 mașini plus ambulanță, președintele României să le răspundă ferm: „Băieți, de data asta, pas!”

Pentru un președinte a cărui cotă de popularitate este în picaj de ceva vreme, poate că ar fi o idee bună să-și reia vechile obiceiuri, acelea care până nu demult i-au atras admirația concetățenilor săi.

De pildă, ar putea lua exemplu de la omologul său turc, Recep Tayyip Erdoğan. Nu să doboare un avion militar rusesc, ci să se deplaseze în coloană oficială pe bicicletă prin București sau în alte mari orașe, atunci când contextul nu-l obligă la escortă formată din jumătate de duzină de Mercedes-uri și BMW-uri negre. Dacă acest lucru a fost posibil în Turcia, acolo unde președintele este dușmănit și de kurzi și de ISIS, atunci se poate și aci în România.

Apropo, avem piste de biciclete și în București. Desigur că unele sunt amplasate aiurea, pentru că au fost făcute de primari ca Oprescu și Chiliman, dar măcar pe bulevardele largi precum Calea Victoriei, Aviatorilor, Kiseleff sau Mareșal Prezan, pistele de pe trotuar sunt practicabile și sigure. Așa că data viitoare când președintele Klaus Iohannis mai vine la Romexpo pentru o lansare de carte, ar putea să-i mobilizeze pe băieții din SPP cu fir cârlionțat după ureche să-l însoțească în coloană oficială pe bicicletă. Căci nu este un semn bun că se obișnuiește să fie claxonat de șoferi cortegiul prezidențial pentru care Poliția oprește traficul rutier timp de minute bune în fiecare intersecție de pe traseu.

Semnați petiția online: Coloană oficială de biciclete pentru Klaus Iohannis!

Notă: nimeni nu este absurd să-i ceară președintelui Iohannis să folosească bicicleta iarna sau de la București la Sibiu pe Valea Oltului. Considerăm în schimb că se poate lipsi ocazional de escortarea excesivă cu până la 10 autovehicule. Întrucât credem cu tărie în puterea exemplului, socotim că un președinte care se deplasează pe bicicletă prin capitala țării sale ar da un bun semnal în exterior că România este o țară liniștită și civilizată, iar pe români i-ar încuraja să utilizeze un mod de transport sănătos, economic și cu impact redus asupra mediului.

Alte articole pe aceeași temă :

Bicicleta merită Premiul Nobel pentru Pace în 2016

Top 10 – Politicieni români pe bicicletă

Bicicleta este cel mai economic mijloc de transport

10 Reguli de supraviețuire pe 2 roți în București

Recumbent bike - bicicleta orizontalaÎl cunosc pe Mark Boyd din vara anului 2013, când am participat, ca șofer al mașinii de asistență, la Turul Dunării. Felul în care am ajuns să facem cunoștință se datorează în cel mai bun caz hazardului. Sună anecdotic, dar este purul adevăr: în penultima zi a turului, pe drumul dintre Bechet și Calafat, am zărit de la volan un biciclist cu bagaje de-o parte și de alta a roții spate. Crezând că este vorba despre Milen, unul dintre participanții bulgari cu care mă țineam de glume și farse, m-am apropiat tiptil de biciclist, iar când am ajuns în dreptul său l-am claxonat din senin, cu intenție de ghidușie.

Fotograful Gabriel Panțîru (st.) împreună cu Mark Boyd la Port Cetate (2013)

Fotograful Gabriel Panțîru (st.) împreună cu Mark Boyd la Port Cetate, în 2013

Două secunde mai târziu, mi-am pus mâna la gură văzând în oglinda retrovizoare că biciclistul nu era deloc Milen, ci un domn în vârstă care spre surprinderea mea nu părea enervat de acest gest stupid. I-am cerut scuze… în gând și mi-am continuat drumul, întâlnindu-mă în cele din urmă cu Milen și restul echipei cu care am ajuns la Calafat.

După ce am bâjbâit prin oraș căutând locul de cazare, l-am găsit cu ceva ajutor de la managerul hotelului. Odată instalat în cameră, m-am schimbat și am coborât la recepție, unde participanții turului urmau să fie intervievați de Digi24 Dolj. În timp ce o ploaie măruntă, dar rece, începuse de vreo jumătate de oră, l-am văzut în fața recepției pe biciclistul pe care îl claxonasem mai devreme.

M-am repezit să-l ajut, întrucât era vizibil istovit, iar bicicleta se culcase pe o parte în momentul în care a coborât din șa, sub greutatea bagajului de cicloturism. Având în plan să mă revanșez pentru faza petrecută pe șosea, am intrat în vorbă, mi-a spus că se numește Mark, este american și parcurge o tură prin Europa. La cina care ne-a fost servită la restaurantul hotelului l-am prezentat și restului echipei, apoi i-am povestit că eu am fost cel care l-a claxonat pe drum, asigurându-l că a fost o confuzie nevinovată. Abia dacă și-a adus aminte de acel episod întâmplat după ora prânzului și mi-a spus că oricum este obișnuit să fie claxonat de șoferi și că nu se supără niciodată din cauza asta.

Călătorului îi șade bine cu drumul

Călătorului îi șade bine cu drumul

Cu acordul lui Mircea Crisbășanu, organizatorul Turului Dunării, l-am invitat pe Mark la destinația noastră – Port Cetate. În ritmul său, Mark a sosit mai târziu la conacul lui Dinescu de pe malul Dunării, unde l-am cazat la masardă și l-am dat drept un membru al echipei. Grație personalității sale prietenoase, în scurt timp toți cei care stăpâneau limba engleză l-au abordat pentru conversații privind turul său pe care l-a început în Germania și îl va încheia tot acolo.

Ca și alți cicloturiști pe nord-americani pe care i-am întâlnit în anii precedenți (Ed Schum și Mike Quinlan), Mark ține jurnalul călătoriei sale pe blogul crazyguyonabike.com (cele două pagini referitoare la Cetate sunt foarte măgulitoare la adresa ospitalității de care s-a bucurat din partea noastră).

După masă mi-am adus aminte că îmi rămăseseră prin mașină niște doze de bere și le-am împărțit cu bucurie pe terasa de scânduri a Gării Fluviale Cetate, până spre asfințit, discutând amical despre politica americană și românească, NASCAR (Mark trăiește în statul american Carolina de Nord, capitala acestui sport), religie și despre viețile noastre. Din păcate, seara nu s-a putut odihni în cameră, ci a trebuit să-și întindă cortul în grădină, pentru că participanții noștri români și bulgari au dat o petrecere zgomotoasă la mansardă.

A doua zi, după ce am escaladat… bătrânește urcarea de la conacul lui Mircea Dinescu până la drumul național, ne-am despărțit la statuia din centrul comunei Cetate, promițând că ne vom revedea la anul.

Mark pe bicicleta orizontală sau "recumbent bike"

Mark pe bicicleta orizontală sau „recumbent bike”

Însă 2014 a fost anul recuperării fizice după operații, atât pentru mine, cât și pentru Mark. Eu m-am operat la gleznă, el la inimă și fiecare a preferat să facă ture locale cu bicicleta în acel an.

Am rămas uimit de faptul că la numai două luni de la intervenția chirurgicală pe cord deschis a urcat în șaua bicicletei de șosea pentru o tură de 50 km. Iar în septembrie același an a parcurs primul tur de lungă distanță după operație, din Colorado până în Carolina de Nord.

Dar vine luna februarie 2015 și mare mi-a fost bucuria să primesc un email de la Mark prin care mă anunța că la vară are în plan o nouă expediție prin Europa Centrală și de Est, urmând să traverseze inclusiv România, de la nord la sud. Am urmărit jurnalul celui de-al 15-lea tur european al lui Mark pe același portal crazyguyonabike.com, iar din momentul în care a ajuns la Cernăuți și se pregătea să intre în România am ținut legătura prin email.

Neobișnuita bicicletă a atras multe priviri pe drum

Neobișnuita bicicletă a atras multe priviri pe drum

Am avut emoții când am citit că prin Moldova a avut un accident ușor cu o mașină, dar a parcurs cu bine traseul Rădăuți – Piatra Neamț – Bacău – Adjud – Râmnicu Sărat – Buzău – Urziceni înainte de a ajunge după o săptămână în București.

Deloc fericit să pedaleze pe șoseaua de centură a Capitalei, mi-a urmat indicațiile și s-a cazat la Villa Verde, o pensiune de pe șoseaua Cernica pe care o vedeam mereu în drumurile mele frecvente spre izvorul de la mănăstire. Coincidența fericită a fost ca proprietarul pensiunii să fie un român întors în țară după 20 de ani în America, astfel că Mark a avut companie bună până să-l revăd.

Chiar în seara acelei zile, 19 iunie, l-am vizitat la pensiune împreună cu un coleg de birou și am băut cu toții câteva beri pe pontonul unui restaurant din Cernica, stând de vorbă până ne-a prins noaptea.

Sosire la Mănăstirea Tăriceni din jud. Călărași

Sosire la Mănăstirea Tăriceni din jud. Călărași

Am fost cu totul surprins să văd cu ce bicicletă venise Mark pentru acest tur. Până să-mi explice, habar nu aveam ce însemna termenul englezesc „recumbent” care în românește se traduce prin bicicletă orizontală ori reclinată. Mai văzusem astfel de biciclete prin București, dar nu știam că poartă această denumire. Primul lucru care m-a frapat a fost dimensiunea enormă a lanțului, de vreo două ori și jumătate la lung decât la o bicicletă convențională precum Univega mea, căreia Mark îi spune „upright bike”.

După o zi de odihnă la București, am hotărât să plecăm împreună în județul Călărași, pentru a petrece o noapte la Mănăstirea Tăriceni, povestea aceste ture fiind scrisă într-o postare anterioară pe blog. Planurile de a face un grătar a doua zi în satul Zimbru împreună cu părinții mei au fost date peste cap de ploaia pe care în prima zi am reușit să o păcălim, însă duminică ne-a ajuns din urmă. El avea haine din material sintetic, ploaie, eu nu. Așa că am petrecut dimineața în biserică ascultând slujba, apoi am vorbit politică până după prânz. Cum ploaia tot nu înceta, Mark a hotărât să continue turul cu o etapă scurtă până la Oltenița. Ne-am luat la revedere și ne-am dat întâlnire în vara lui 2016 direct la mănăstirea Tăriceni. A ajuns cu bine înapoi în Germania pe 8 iulie, iar odată întors în Statele Unite a mai parcurs toamna asta încă o tură cicloturistică de 1800 de mile (2900 km) în 30 de zile. Drum bun, Mark, și să ne regăsim cu bine…

Alte articole pe aceeași temă :
Un senior al cicloturismului – Mike Quinlan

Cicloturist în gazdă la Mănăstirea Tăriceni