Tag Archive: biciclete in filme


Dacă aviatorii au aerodrom, șoferii au autodrom, călăreții au hipodrom, cosmonauții au cosmodrom, atunci noi bicicliștii avem velodrom – un loc special dedicat, pe care poți să consumi drogul vitezei pe două roți fără motor cât te duc plămânii pe cei 400 de metri de pistă betonată. Dacă ne referim la București, atunci vorbim despre velodromul Dinamo, un loc istoric al capitalei. Poți observa asta imediat ce vezi balustrada rampei de acces pe velodrom, elegant sculptată în piatră de un meșter care și-a facut ucenicia pe vremea monarhiei.

Vedere din satelit asupra velodromului Dinamo

Vedere din satelit asupra velodromului Dinamo

Pista este din beton căptușit cu ciment (deci nu acoperită cu parchet, cum se poartă pe velodromurile moderne) și are o înclinație blândă pe cele două linii drepte, care crește progresiv pe măsură ce intri pe turnante. De asemenea, înclinația crește treptat spre exteriorul virajului, până când pista devine aproape verticală. În engleză, această înclinație se cheamă „banking” și se utilizează ca să anuleze tendința centrifugă atunci când o bicicletă de curse intră cu mare viteză într-un viraj. Ca aspect seamănă cu celebrul circuit de automobilism AVUS din Berlin.

Care este lucrul cel mai cool? Faptul că intrarea în Complexul Sportiv Dinamo este liberă, deci nu te costă nimic să intri ca să dai o tură pe velodrom cu bicicleta sau îl poți bate cu piciorul, pentru a vedea cât de înclinate sunt cele două turnante. Ai impresia că este floare la ureche să rulezi pe velodrom?

Încearcă numai să te arunci cu putere către prima turnantă și te asigur că prima reacție naturală pe care o simți văzând zidul de beton care se înalță înaintea ochilor este să te năpustești pe frâne.

Pe turnante, ești cel mai în siguranță atunci când ești în plină forjă și pedalezi în continuare până la ieșirea din viraj. Dacă te relaxezi pe mijlocul virajului și rămâi în gol de putere, ești în mare pericol să cazi, pentru că gravitația te trage în jos, spre interiorul virajului. Iar dacă încerci să o dregi pedalând mai tare ca să recuperezi tempoul, ai toate șansele să lovești pista cu pedala din dreapta, să te dezechilibrezi și să ajungi de-a berbeleacul pe gazonul de rugby din mijloc. Așadar, acordă-i suficient respect velodromului; oricât de bun te-ai crede pe două roți, el te va învăța câteva lecții.

velodrom Dinamo BucurestiDintr-o lungă tradiție (încă de pe vremea carelor romane), sensul de parcurgere a oricărui velodrom sau hipodrom este numai spre stânga.
Dacă ești singur pe pistă, poți să încerci și spre dreapta, dar nu o face atunci când alții parcurg ture în sensul normal – accidentul în acest caz este aproape inevitabil.

Ai acces cu bicicleta pe pistă fără să dai socoteală nimănui, iar velodromul este de cele mai multe ori liber, mai ales în cursul săptămânii. Cu excepția acelor zile când se desfășoară întreceri oficiale de ciclism sau antrenamentele sportivilor de performanță. Sau când se apropie Ziua Poliției Române (25 martie), iar „capetele luminate” de la circulație se distrează pe velodrom cu motocicletele.

Din când în când, velodromul se poate vedea la știri, dar nu în buletinul sportiv, din simplul motiv că pe terenul de rugby aterizează elicopterele SMURD care aduc răniți din toate colțurile țării la Spitalul de Urgență Floreasca, din apropierea complexului sportiv Dinamo București. Pacienții, de multe ori în stare gravă, sunt conduși pe targă spre ambulanță chiar pe rampa de acces a velodromului.

Tot pe velodromul Dinamo s-a filmat un videoclip muzical românesc low-budget undeva în preajma anului 2000. Dar cel mai memorabil este faptul că velodromul nostru betonat a fost locația aleasă pentru turnarea unor lungi scene din filmul „Gino Bartali – L’intramontabile” (2006), dedicat ilustrului ciclist italian, rivalul nu mai puțin celebrului Fausto Coppi. Producătorii filmului nu au găsit în Europa alt velodrom care să semene cu cele din anii 1930-1950 când strălucea Gino Bartali, așa că au venit să filmeze la Dinamo. În scenele filmate pe velodromul din Ștefan cel Mare apar numeroși figuranți români, departamentul de casting fiind condus de conaționalul nostru, regizorul Mihai Bauman.

Pont: vezi mai jos pe Youtube una dintre scenele filmare pe velodromul Dinamo la minutul 1:04:25 😉

Alte articole pe aceeași temă:
Tură cu bicicleta pe speedway Metalul București (10.12.2013)
Bordeaux–Paris: O cursă-mamut (09.06.2013)

Anunțuri

Pacific Blue
Tot din categoria „biciclete în filme” avem o secvență frumoasă din serialul american Pacific Blue, în mare vogă în a doua jumătate a anilor ’90 și difuzat la TV acum vreo zece ani inclusiv în România. Un serial distractiv cu polițiști și polițiste gen top-model în ținute lejere de vară care patrulează zilnic pe biciclete plajele însorite din stațiunea californiană Santa Monica, de pe țărmul Oceanului Pacific.

În fiecare episod apare cel puțin un pretext bun ca polițiștii fotogenici pe două roți să-și etaleze forma sportivă sau îndemânarea la ghidonul bicicletei în slujba combaterii infracționalității. De pildă, atunci când doi tineri rebeli pe role sunt surprinși măzgălind cu graffiti un perete de pe domeniul public și nu se supun ordinelor date de oamenii legii, să te ții ce urmărire iese prin jungla urbană! 🙂


Din seria Biciclete în Filme vine „Premium Rush”, un film programat pentru a doua parte a anului 2012, adică sfârșitul lunii august în America, respectiv sfârșitul lui septembrie pentru noi.

O poveste cu un curier pe bicicletă din New York, pe nume Wilee (Joseph Gordon-Levitt), care fentează moartea în traficul nebun al unui oraș cât o țară pentru a-și câștiga pâinea de toate zilele. Ca și cum nu era suficient de periculos, o face pe o bicicletă cu angrenaj fix sau „fixed-gear” ori „fixie” – fără acele accesorii inutile numite frâne. Oare cine-i mai nebun aici?

Deși oricum are toate premisele pentru a deveni donator de organe, cineva vrea să-l omoare pe loc, ca să-i ia plicul pe care trebuie să-l livreze. Trailer-ul spune deja multe despre intriga un pic previzibilă a filmului, dar pentru filmări și pentru efecte aș da banii pe bilet să-l văd în întregime.

Premium Rush va avea premiera în România pe 21.09.2012 și sunt tare curios cum va fi tradus la noi titlul filmului atunci când vom ajunge să-l vedem la mall 🙂

PS: mi-a plăcut mult scena cu păpușa sexoasă (Dania Ramirez) de la minutul 0:41 care rupe oglinda taxiului, însă parcă s-ar impune un disclaimer cu „Nu faceți în viața reală tot ce vedeți în filme”…


Ladri di biciclette, Hotii de bicicleteÎn ultimele două luni m-am străduit să adun în această categorie cât mai multe scene memorabile cu biciclete în filme, şi am găsit destule exemple în istoria cinematografiei, dar toate celelalte mi se par nesemnificative în comparaţie cu acest veritabil film de artă: „Hoţii de biciclete” (Ladri di biciclette).

Este despre un om obişnuit căruia i se fură bicicleta, apoi este constrâns să fure el însuşi o bicicletă. Pentru că fără bicicletă nu poate munci ca să-şi întreţină familia. Demnă de reţinut replica angajatorului care îi spune lui Antonio (interpretat de Lamberto Maggiorani) că fără o bicicletă cu care să se deplaseze prin oraş nu-i poate oferi slujba de lipitor de afişe – singura disponibilă.

Fără măcar să beneficieze de actori mari în distribuţie, „Hoţii de biciclete” este o capodoperă a regizorului italian Vittorio De Sica. Realizat tocmai în 1948 şi inspirat dintr-o nuvelă de Luigi Bartolini, filmul reflectă realitatea unei ţări sărăcite după anii de război. Bicicleta în sine apare nu ca hobby şi nu doar ca mijloc facil de deplasare, ci reprezintă speranţa de trai a unei familii.

Aşadar, iată „Hoţii de biciclete”, în original, adică 70 de minute de grea încărcătură emoțională:

E.T. face bicicleta să zboare!

Probabil una dintre cele mai memorabile scene din istoria cinematografiei, nu numai a celor cu biciclete, este cea din E.T. the Extra-Terrestrial (1982), în care simpaticul nepământean îşi foloseşte puterile telechinetice ca să decoleze cu bicicleta şi să ajungă la OZN-ul alor săi, scăpând astfel de urmărirea agenţilor guvernamentali. Secvenţa cu băieţelul Elliott pedalând noaptea deasupra pădurii pe fundalul Lunii pline şi cu E.T. în coşuleţul bicicletei este chiar momentul de climax al filmului – de câte ori n-am visat să mi se întâmple şi mie măcar o dată? Un film de familie şi în acelaşi timp o capodoperă a genului SF, de referinţă în cariera regizorului Steven Spielberg. Obligatoriu de văzut!

Pont: urmăriţi tot filmul să o vedeţi pe Drew Barrymore la 7 ani, în rolul lui Gertie, sora lui Elliott. 😉