Tag Archive: Bucuresti


Pădurea Dudu

Padurea Dudu - comuna ChiajnaAm regăsit țăranul din mine de când am devenit locuitor al comunei Chiajna, în prezent un El Dorado al dezvoltatorilor imobiliari care construiesc în zonă blocuri și case pentru cei ce fie s-au săturat, fie nu-și permit să stea în București. La dinamica actuală a construcțiilor, localitatea Chiajna și cele două sate, Dudu și Roșu, care compun comuna ilfoveană cu același nume vor deveni cel puțin la fel de aglomerate precum cartierul bucureștean Militari, cu care se învecinează și cu care se va contopi.

Un colțișor frumos care încă a rămas oarecum sălbatic în plină febră a șantierelor este pădurea Dudu. Am descoperit-o cu bicicleta încă de săptămâna trecută, dar azi am venit special să fac ture dintr-o latură în alta, ca să cartografiez mental pădurea în care mă voi antrena pentru concursurile de MTB.

Pădurea Dudu este numită și Pădurea Roșu după unele surse, pentru că se afla cândva între satele Dudu și Roșu, care la ora actuală au înconjurat-o. Astăzi, pădurea este înghesuită pe câteva hectare între vilele cu ziduri înalte de pe margine. Nici să vrei nu te poți rătăci în pădure, într-atât e de mică!

Așa se vede Pădurea Dudu pe Google Maps

Așa se vede Pădurea Dudu (în centru) pe Google Maps

Pedalând în forță pe poteci, ajungi cu bicicleta dintr-o latură în alta în mai puțin de un minut. Însă tot sunt de părere că pădurea este bună de antrenament, pentru că poți face combinații de poteci pentru o tură de câțiva kilometri, pe care să o repeți de câte ori te țin puterile. Nici nu se compară cu Cernica sau Băneasa, dar pentru toți MTB-iștii din partea asta a orașului, este OK.

Traseul este de single trail, dar poți face chiar și off-road acolo unde îți permite desișul. Relieful este plat și nu întâlnești nicio urmă de urcare, ci doar niște șanțuri pentru conducte, care nu au mai fost astupate. Traversându-le în viteză te simți ca la trecerile prin vaduri secate, din cursele de MTB. La fel și când poteca e barată de un buștean căzut.

Potecă virajată

Potecile sunt viraje, dar foarte rapide

Exceptând primii 20-30 de metri ai intrărilor în pădure, unde mai există gunoaie menajere aruncate de oamenii nesimțiți, potecile din interior sunt în general curate, fără cioburi. De cum te îndepărtezi de margini și gonești spre inima codrului, se simte răcoarea și aerul tare al unei păduri de foioase, aici fiind în special stejar (găsești o mulțime de ghinde pe jos).

Atmosfera este plăcută, se aud ciocănitori care bat în copacii relativ tineri, însă deja foarte înalți, plus o mulțime de păsări cântătoare și coțofene cu penajul lor alb-negru care coboară din copaci să mănânce melcii a căror cochilie a fost spartă de trecători pe poteci. Nu am întâlnit câini sau alte animale mari. În schimb, m-am intersectat cu două grupuri de bicicliști.

La fiecare intrare este afișat câte un indicator mare cu „Focul interzis în pădure” și chiar nu prea dai peste vetre de foc în interiorul pădurii. Zona rezervată grătarelor este o poiană situată imediat peste drum, pe latura dintre râul Dâmbovița.

Pistă de biciclete de jur-împrejurul pădurii

Pistă de biciclete de jur-împrejurul pădurii

Altă parte bună este că de jur-împrejurul pădurii Dudu există pistă de biciclete pe marginea șoselei, chiar dacă pentru a face loc pistei, nu a rămas suficient spațiu să treacă două mașini în paralel (lățimea unei benzi este mai mică decât ecartamentul oricărui automobil). Însă traficul auto și velo nu sunt niciodată atât de intense încât să creeze probleme între șoferi și bicicliști.

Mie îmi place păduricea Dudu așa cum este. Mi-ar displăcea profund să aud că primăria din Chiajna ar vrea să o transforme în parc și să cimenteze potecile de pământ, eventual tăind puținii copaci să le facă alei de promenadă în toată regula.

ZAZ 968M cabrio, lângă pădurea Dudu

ZAZ 968M cabrio, lângă pădurea Dudu

Lângă o parcare de la liziera pădurii am zărit și o priveliște neașteptată: un automobil ZAZ 968M cabrio lăsat în paragină. Cândva un „aspirator” de rusoaice frumoase, această mașină decapotabilă de fabricație sovietică se descompune încet-încet aici, la marginea de vest a Bucureștiului. Modelul din imagine este replica sovietică a unei maşini clasice nemţești în vogă prin anii ’60: NSU Prinz.

ZAZ-ul acesta se mai numește și Zaporojeț, după numele uzinei din oraşul ucrainean Zaporoje, care sună familiar pentru cine îndrăgește istoria. Cine își mai aduce aminte de cazacii zaporojeni din romanul istoric Neamul Șoimăreștilor al lui Mihail Sadoveanu? Zaporojenii de odinioară erau călăreți nomazi liberi, fără griji, se țineau de haiducie și le cam plăceau moldovencele noastre. Îi și înțeleg de ce. Poate totuși că este chiar potrivit faptul că unul dintre ultimii zaporojeni o sfârșește la marginea codrului, ca un haiduc prins de poteră. Îmi plac turele de relaxare cu bicicleta pentru că astfel am ocazia să observ realitatea în ritm domol și să fac conexiunile dintre lucrurile care mă pasionează.

Citește în continuare

Euro Velo6 BulgariaPentru că turele spre Ruse (Bulgaria) sunt pe cale să devină o tradiție pentru cicloturiștii din București, mulți dintre ei ar putea găsi utilă harta virtuală map.velo-ruse.eu creată și permanent actualizată de un grup de bicicliști voluntari de la sud de Dunăre, coordonați de bunul meu prieten bulgar, Delyan Todorov. Îl cunosc pe Delyan de la Turul Dunării din urmă cu trei ani, când ne-a uimit cu talentul lui de a crea pe laptop o prezentare animată în 10 minute. De data asta, și-a pus la bătaie priceperea în software pentru a mapa toată infrastructura cicloturistică din jurul orașului Ruse în care locuiește.

Delyan Todorov la Domeniul Greaca (jud. Giurgiu)

Delyan Todorov la Domeniul Greaca (jud. Giurgiu)

A ieșit astfel harta interactivă a întregului oblast (adică „județ” pe bulgărește) Ruse, traversat de ruta cicloturistică internațională EuroVelo 6 care leagă țărmul european al Oceanului Atlantic de litoralul Mării Negre, având punctul terminus la Constanța. Ultima secțiune a EV6 poartă numele Danube Bike Path (sau Donauradweg pe nemțește) și urmează cu aproximație cursul Dunării de la izvoare până spre gurile de vărsare.

Disponibil gratuit pentru toți utilizatorii care îl accesează online, proiectul map.velo-ruse.eu și-a luat misiunea să indice facilitățile disponibile pentru cicloturiști, de la rețeaua de drumuri asfaltate și neasfaltate, la locuri de cazare, mănăstiri, restaurante și obiective turistice, precum un muzeu militar în aer liber sau pădurea de tei Lipnik.

Pentru moment, meniul site-ului map.velo-ruse.eu este doar în bulgărește, dar urmează curând atât o versiune în limba engleză, cât și una în românește, la care vor pune umărul cei de la Adevărații VeloPrieteni. Pentru că și eu buchisesc cu destul succes literele chirilice, iată ce am înțeles din filtre:
 

1. Евро-Вело 6 1. Euro-Velo 6
2. Първостепенни маршрути 2. Drumuri principale
3. Второстепенни маршрути 3. Drumuri secundare
4. Места за настаняване 4. Locuri de cazare
5. Туристически атракции 5. Atracții turistice
6. Религиозни обекти 6. Lăcașe de cult (religioase)
7. Ресторанти 7. Restaurante
8. Други 8. Altele

Planul cu bătaie lungă este ca harta să devină o aplicație interactivă la care utilizatorii să contribuie cu feedback și cu actualizări, referitoare în special la secțiunile de traseu vulnerabile la schimbări. De pildă, atunci când un râu iese din matcă și inundă un drum secundar din apropiere, orice utilizator al hărții poate semnaliza celorlalți că porțiunea de drum respectivă nu este practicabilă în acel moment.

Cu toate că în sezonul cicloturistic 2016 mi-am propus să descopăr și mai mult din Dobrogea și să particip la câteva competiții de MTB din România, mi-aș dori să murdăresc un pic roțile și în Bulgaria.

Alte articole pe aceeași temă :

O pedală cu Delyan și Radi

9 imagini cicloturistice din 2013

Sunt fix trei ani de când am scris articolul Top 10 – Politicieni români pe bicicletă, care a devenit una dintre cele mai viralizate postări ale mele pe blog. Am zis că e timpul să realizez alt clasament, cu alți zece politicieni români pe bicicletă, toți cei care au apărut în articolul anterior fiind din oficiu excluși.

Teodor Baconschi

Teodor Baconschi / foto:  Facebook

10. Teodor Baconschi este unul dintre superlativele politicii românești. În sensul că mi-ar fi tare greu să numesc un politician mai fățarnic și mai dezgustător decât sus-numitul. Baconschi este cel care nu vede o contradiție de termeni între a fi regalist și a fi băsist. Tot Baconschi este cel care, deși el însuși postează pe Facebook mai frecvent decât o adolescentă de liceu, ironizează exhibiționismul unor semeni de a pierde timpul în rețelele de socializare, pe care le consideră vinovate de mediocritate și haos valoric. Și-a strâns toate aceste mofturi ce se vor a fi inteligente în cartea „Facebook. Fabrica de narcisism”. Mai rar și doar atunci când vrea să demonstreze ceva, Baconschi intră în rând cu mahalaua ineptă urcându-se pe bicicletă, de pildă vara trecută, când s-a pozat la Curtea domnească a lui Matei Basarab, din comuna Brebu (jud. Prahova). După abdomenul în formă de pepene, este evident că omul nu merge des cu bicicleta, iar după starea impecabilă a benzii de rulare a cauciucului-față, aș paria că abia o scosese din portbagajul mașinii. În schimb, bicicleta este un cruiser retro și are exact ceea ce lui Baconschi îi lipsește oricât ar mima: rafinament.

Sorin Oprescu / foto: sursazilei.ro

Sorin Oprescu / foto: sursazilei.ro

9. Sorin Oprescu
Nu mai suntem pe vremea primarului Videanu, când se interzisese circulația bicicletelor pe mai toate bulevardele din București. Azi poți să te dai oriunde cu bicicleta prin capitală, dar sunt șanse mari să nimerești pe niște piste amplasate total aiurea, care îl pun în pericol atât pe biciclist, cât și pe pietoni. Pentru ele, primarul general Sorin Oprescu a cheltuit peste 10 milioane de euro din bugetul urbei, ba chiar și un mărunțiș de 100.000 de euro pe sondaje de opinie cu privire la pistele de biciclete. Iar edilul se mândrea atât de tare cu aceste realizări, încât rareori pierdea un prilej să pedaleze prin fața reporterilor la tăiatul panglicilor. Și totuși, exemplul lui Sorin Oprescu este dătător de speranță pentru noi toți: aceea că, mai devreme sau mai târziu, destinul te va pune acolo unde meriți. În cazul său, la închisoare pentru luare de mită.

Dorin Cioabă / foto: click.ro

Dorin Cioabă / foto: click.ro

8. Dorin Cioabă nu este perceput de mulți dintre noi drept politician, însă orice conducător al unei comunități este prin definiție lider politic. În septembrie anul trecut, autoproclamatul rege internaţional al țiganilor se laudă că ar fi pedalat 30 de kilometri în jurul Sibiului ca să strângă bani pentru ajutorarea unei familii nevoiaşe. Nu mi-e clar cum a funcționat acest tur caritabil, pentru că fie și numai din banii de carburant destinați celor trei limuzine care l-au flancat pe „rege” s-ar fi economisit o sumă decentă, dar gestul în sine este de salutat la modul sincer. Pe lângă faptul că îl ajută să slăbească, Dorin Cioabă a dat un semnal comunității sale: să mergi pe bicicletă nu este o rușine, așa cum crede o largă parte a etniei, cea care practică meseria de trântor pe aici și pe aiurea.

Adrian Năstase / foto: Mediafax

Adrian Năstase / foto: Mediafax

7. Adrian Năstase
Puțină lume l-a văzut pe Bombonel pe bicicletă, iar asta pentru că s-a afișat public extrem de rar în această postură. Singurele imagini de pe net cu Năstase la ghidon sunt câteva din iunie 2005, când se plimba prin fața ziariștilor pe un hol din Palatul Parlamentului cu bicicleta primită în dar de la Sorin Oprescu, cu ocazia împlinirii vârstei de 55 de ani. Pe atunci, Oprescu îi era subordonat pe linie de partid, dar și medic de familie, așadar a împușcat doi iepuri oferind cadou o bicicletă, fie și una de la First Bike, de cea mai proastă calitate. Năstase s-a achitat onorabil de situația inedită, fără să pretindă că utilizează frecvent bicicleta, pe care sunt convins că, după micul episod de show, a dat-o mai departe unui biet angajat de la Cornu.

Cristian Rizea / foto: enational.ro

Cristian Rizea / foto: enational.ro

6. Cristian Rizea
Cetățenii sectorului 5 care îl regretă pe fostul lor primar Marian Vanghelie vor primi din partea PSD un candidat de același calibru intelectual: Cristian Rizea. Un aventurier oportunist pe care hazardul l-a adus pe funcții înalte în politica românească, pe Rizea nu îl recomandă un IQ sclipitor sau un discurs articulat, ci abilitatea de a face combinații din care să iasă mereu în câștig de bani sau de imagine. Ca să-și mărească notorietatea înaintea candidaturii din acest an la sectorul 5, încă din 2015 a organizat diverse evenimente publice, la câteva din ele participând pe bicicletă. Rizea ne arată prin exemplul personal că nu e rușine să te afișezi în costum mulat de ciclism, chit că nu ai câtuși de puțin un fizic atletic, și că merită să porți cască de protecție, chit că nu ai de protejat un intelect genial. Cel mai reușit eveniment pe bicicletă a fost cel de la Academia Militară de vara trecută, în care Rizea l-a cooptat pe tenismenul Ilie Năstase.

Daciana Sarbu / foto: timisoreni.ro

Daciana Sarbu / foto: timisoreni.ro

5. Daciana Sârbu
O persoană simpatică și prietenoasă, europarlamentarul Daciana Sârbu s-a pregătit ani de zile să devină Prima Doamnă a țării, după modelul american al consoartei de președinte preocupate de cauze nobile în beneficiul comunității. Fie că a fost vorba despre campanii caritabile, sociale, culturale sau ecologice, Daciana le-a bifat pe toate cu brio. Aș spune că entuziasmul ei sincer pentru astfel de acțiuni civice în multe weekend-uri pe care putea să le petreacă în familie a fost remarcabil, chiar demn de un soț mai merituos decât Victor Ponta să devină președintele României. Personal, cel mai mult am apreciat inițiativele de ecologizare a unor zone de agrement. În a doua jumătate a deceniului trecut, pe vremea când soțul ei participa la raliuri automobilistice în calitate de copilot, fiica lui Ilie Sârbu conducea un mic detașament de voluntari care strângea gunoaiele menajere lăsate în urma lor prin păduri de spectatorii prost-crescuți. Cunosc foarte bine cum e cu strânsul gunoaielor ca hobby. Fără ostentație, Daciana a urcat și pe bicicletă, dar nu în București, ci la Timișoara, unde a participat la campania de mediu „Verde pentru Biciclete” chiar de Ziua Pământului (22 aprilie, sărbătorită anual).

Radu Mazăre / gandul.info

Radu Mazăre / gandul.info

4. Radu Mazăre
Pe vremea când „beciul domnesc” era pentru el doar un vis urât, fostul primar al Constanței se întrecea pe sine în acțiuni excentrice. Fiecare din ieșirile sale publice era mai extravagantă decât precedenta. Prin 2011, când a a rămas în pană de idei, Radu Mazăre a început să meargă la birou pe bicicletă. A dat-o pe genul populist, spunând că s-a urcat în șaua bicicletei pe motiv că un litru de benzină a ajuns să coste 7 lei. Interviul pe care l-a dat corespondentului Mediafax este spumos și am aflat că am ceva în comun cu edilul de la malul mării: ne place coborârea în mare viteză de la Adamclisi. Ba chiar suntem de acord cu lucrurile cele mai importante în viață: „sportul şi gagicile”. Fie că îl placi pe Mazăre sau mai degrabă nu, personajul este un trend-setter pentru tinerii care îl consideră un tip cool. Și arată autentic inclusiv pe bicicletă.

Klaus Iohannis / foto: csid.ro

Klaus Iohannis / foto: csid.ro

3. Klaus Iohannis
Dacă e să-l credem pe cuvânt, actualul președinte al României este politicianul nostru cu cei mai mulți kilometri parcurși la ghidonul bicicletei. În cartea de memorii și în multe interviuri, Iohannis spune că până la vârsta de 30 de ani s-a deplasat apoape numai pe bicicletă. De când a ajuns primar în Sibiu a continuat să pedaleze până la birou, fapt care s-a concretizat în piste de biciclete amplasate corect și bine construite. În campania din 2014, staful de partid i-a organizat un miting electoral pe două roti prin București, la care a arătat că se mișcă foate natural pe bicicletă. Singurul motiv pentru care nu l-am pus pe Iohannis pe locul 1 este că de când a ajuns președinte a uitat complet de bicicletă și se deplasează exclusiv pe bancheta unei limuzine negre din cortegiul SPP. De aceea am lansat petiția Coloană oficială de biciclete pentru Iohannis.

Nicușor Dan / foto: portocalamecanica.ro

Nicușor Dan / foto: portocalamecanica.ro

2. Nicușor Dan
Școlit la Paris și revenit în România ca activist în ONG-ul Salvați Bucureștiul ce se bate cu rechinii imobiliari și cu birocrația locală pentru salvarea patrimoniului natural și istoric al urbei, Nicușor Dan nu are complexe pe două roți. Într-un scurt clip electoral difuzat pe net în perioada alegerilor locale din 2012 s-a prezentat pe bicicletă în fața potențialilor alegători. Inclusiv în profilul său de pe Wikipedia apare într-un turneu pe bicicletă în campanie. Probabil că unora li s-a părut neserios tocmai din această cauză, astfel că l-au votat doar hipsterii. Dar patru ani schimbă destul de mult mentalitățile pe aici, prin Micul Paris, orașul care dă tonul schimbării în tot restul țării. În primăvara lui 2016, Nicușor Dan candidează din nou și anticipez că el va fi noul primar general al Bucureștiului.

Principele Nicolae / foto: stiridesibiu.ro

Principele Nicolae / foto: stiridesibiu.ro

1. Principele Nicolae
Monarhia fiind și ea o instituție politică, Principele Nicolae este de departe cel mai biciclist dintre politicieni. În primăvara anului trecut, nepotul Regelui Mihai a traversat România pe diagonală în șaua bicicletei, din Sighetu Marmației până în Constanța: 1.000 km și 10 mari orașe în 9 zile, împreună cu campionul de ciclism Alex Ciocan. Turul organizat de Asociația Curtea Veche a avut ca scop strângerea de fonduri și donarea de cărți pentru copiii din medii defavorizate și s-a numit “Cărțile copilăriei pe bicicletă”. Acțiunea a fost una promoțională, dar omul a pedalat pe bune și se vede limpede din orice imagine că prințul nostru nu este străin de bicicletă. Tot în primăvara lui 2015, Principele Nicolae a participat și la un concurs de MTB: Rocket Bike Fest, la Cernica. Având în vedere că sentimentele pro-regaliste se află de la o vreme pe o tendință de creștere la nivel național, nu m-ar deranja câtuși de puțin ca tânărul principe Nicolae să joace în viitor un rol activ în politica românească.

Alte articole pe aceeași temă :

Petiție: Coloană oficială de biciclete pentru Iohannis

Top 10 – Politicieni români pe bicicletă

Bicicleta merită Premiul Nobel pentru Pace în 2016

Biciclisti in trafic Bucuresti Dacă în urmă cu cel mult un deceniu erai perceput ca excentric sau sărac lipit dacă mergeai la birou în șaua bicicletei, în ultimul timp fenomenul ciclismului urban prinde vizibil teren. Orașul nu este nici pe departe pregătit pentru un mare aflux de biciclete pe străzi, așa încât siguranța bicicliștilor pică în sarcina fiecăruia dintre noi.

• Fii conștient că ești cel mai expus. Statistica arată că mersul pe bicicletă în oraș te predispune să fii accidentat de până la zece ori mai mult decât ca pieton, șofer sau pasager în transportul în comun. Ca biciclist, legea îți dă aproape aceleași drepturi ca unui șofer, dar în fapt nu ești protejat de un “cocon” de metal, astfel încât este bine să fii mereu pregătit să lași de la tine atunci când nu ți se acordă prioritatea la care ai fi îndreptățit. Purtarea unei căști de protecție îți crește șansele de supraviețuire în trafic.

• Semnalizează cu mâna. Bicicleta nu are lumini de semnalizare, însă poți avertiza eficient cu privire la schimbarea direcției de mers prin întinderea mâinii, în special când virezi la stânga sau intri într-un giratoriu. Desigur, semnalizezi doar după ce te-ai asigurat temeinic că poți vira în siguranță. Nu-ți fie jenă de acest gest, pe vremuri chiar și șoferii semnalizau cu mâna. Pista biciclete IOR

• Folosește pe cât posibil pistele de biciclete. Chiar dacă unele sunt amplasate aiurea și pot fi aglomerate de pietoni, codul rutieră te obligă să rulezi pe pistă acolo unde există. Multe dintre ele sunt totuși utile și te feresc de riscul de a rula în imediata apropiere a mașinilor. Din cauza efortului depus cu pedalarea, un biciclist inhalează semnificativ mai multe noxe în trafic decât un pieton sau un șofer.

• Atenție la portiere! Sunetul metalic al unei portiere auto care ți se deschide în față seamănă cu tragerea piedicii unei arme de foc. Optim este să treci la circa 1 metru de o un automobil parcat pe maginea drumului. Soluția de avarie este să strigi la cel care deschide neglijent ușa, iar de obicei funcționează orice sunet (ex: “Hei!”). Preventiv, pe poți uita în oglinzile retrovizoare ale mașinilor pe lângă care treci și de multe ori poți anticipa când cineva iese fără să se asigure. Poți privi și prin luneta mașinii, pentru a preîntâmpina surprize din partea pasagerilor de pe bancheta spate.

• Ocolește cu grijă obstacolele. Capitala are multe obstacole pe marginea drumului, de la canale deschise până la tomberoane sau gunoaie aruncate lângă bordură. Observă-le din timp și pregătește manevra de ocolire a lor luând în seamnă traficul din spate, fără a face o eschivă bruscă.

• Poartă ochelari de protecție, cu lentile albe sau galbene. Pe străzile orașului este praf care îți poate intra în ochi, astfel că vei ajunge să mergi pe bicicletă cu ochii strânși. Se întâmplă să vezi cu colțul ochiului o mașină care îți iese în față de pe o stradă lăturalnică, de aceea este indicat să poți rula permanent cu ochii larg deschiși. Purtând ochelari “aero” care urmează conturul feței, protejezi ochii și poți folosi vederea periferică.

• Nu rula în trafic ascultând muzică în căști. Auzul este un simț esențial pentru siguranța unui biciclist, de aceea nu este bine să te izolezi în lumea ta în timp ce rulezi pe marginea unui drum circulat. De obicei, șoferii de vehicule mari te claxonează pentru siguranța ta. Rămâi conectat la zgomotele junglei urbane, în special la răgetul “fiarelor” motorizate. Delyan

• Fii politicos în trafic. Uneori când te găsești blocat între mașinile oprite la semafor, câte un șofer sau motociclist îți face loc să treci. Ridică elegant palma întinsă vertical pentru a-i mulțumi. Procedează la fel și ca să-ți ceri scuze atunci când greșești. Traficul n-ar mai fi atât de agresiv dacă toți am face gesturi de curtoazie.

• Străzile orașului nu sunt pentru competiții sau antrenament sportiv. Chiar dacă nu s-a auzit în România de vreun biciclist prins de radar cu viteză excesivă, nu pedala mai repede decât poate să zboare îngerul tău păzitor. Îți poți consuma adrenalina și caloriile pe velodromul Dinamo, în ture cicloturistice sau în competiții destinate amatorilor, care se țin în fiecare weekend din primăvară până în toamnă.

• “Citește” contextul de trafic. Odată cu experiența deprinzi și abilitatea de a prevedea un pericol potențial; dezvolți un simț al anticipației care te poate salva în multe momente. Cum ar fi atunci când o mașină frânează înainte de o intersecție, este foarte posibil să vireze la dreapta în fața ta chiar dacă nu a semnalizat. Fiind pățit, fiecare biciclist urban se pune în alertă când întâlnește elemente cu potențial ridicat de risc, conform istoricului său personal de incidente în trafic. În cazul meu sunt mașinile în care se ascultă muzică la maxim și șoferii începători.

Alte articole pe aceeași temă :
Parchează pe pista mă-tii, nu pe cea de biciclete!

„Ia-ţi bă maşină!”

Jean de Paleologue - Deesse DS

Cea mai interesantă experiență a primelor luni ale anului 2015 am trăit-o la Casa Paleologu, acolo unde am urmat un curs de retorică și altul de diplomație. Participarea la aceste cursuri susținute de profesorul Theodor Paleologu a fost un adevărat eveniment în viața mea, unul repetat săptămânal timp de trei luni. Nu numai că am învățat foarte multe de la un om pe care îl admir, dar mi-a indicat cu precizie și limitele mele, profesionale și umane, și mai ales am înțeles cât loc mai e de îmbunătățit pe toate planurile până să devină justificată părerea adesea prea bună pe care o am despre mine.

Cu doi ani înainte să am onoarea de a-l cunoaște personal prin intermediul cursurilor, l-am inclus pe prof. Theodor Paleologu într-un articol pe blog intitulat Top 10 – Politicieni români pe bicicletă în care salutam faptul că un intelectual cu educație aristocrată, care în plus este și om de stat, găsește natural să se deplaseze cu bicicleta atunci când vremea o permite, și nu doar în campanie electorală. Nu știam pe atunci, și abia de curând am descoperit că dl. Paleologu are o tradiție în familie în ceea ce privește pasiunea pentru bicicletă. Pentru conceptul de bicicletă, nu doar în sine pentru obiectul strict utilitar.

Afiș publicitar semnat "PAL"

Afiș publicitar semnat „PAL”

Spiței boierești a Paleologilor i-a aparținut și artistul Jean de Paleologu, născut la București în 1855, despre care nu am găsit pe Internet nici măcar o referință în limba română. Pictorul și ilustratorul care a trăit o bună parte din viață în Țările Române inclusiv stagiul militar în perioada Războiului de Independență, dar care și-a câștigat faima ca artist grafic în Franța, Anglia și Statele Unite, este autorul unor renumite creații având ca temă bicicleta. El a semnat nenumărate portrete și ilustrații în presa epocii sub numele franțuzit „Paléologue” sau mai târziu sub acronimul PAL. Wikipedia citează printre clienții săi nume de publicații periodice ca New York Herald Tribune sau Vanity Fair.

Însă biografiile rețin ca important anul 1893, când Jean de Paleologu s-a stabilit definitiv la Paris și a început să deseneze ilustrații pentru edituri și afișe publicitare. Era așa-numita „La Belle Époque” din istoria fenomenului advertising, respectiv vremea în care posterul publicitar era văzut mai degrabă ca manifestare artistică și abia apoi ca instrument de promovare a unui produs comercial. Istoricii care au studiat curentul de la cumpăna secolelor XIX și XX l-au numit „arta efemeră a străzii”. A-i reduce opera la afișe publicitare cu tematică velo ar fi o nedreptate, pentru că Jean de Paleologu a avut o creație diversă și întinsă pe mai multe decenii, dar acestea mă interesează în mod particular. Și în plus este o nișă în care artistul român a avut un impact de durată. Reproduceri ale afișelor purtând semnătura PAL se vând și în zilele noastre ca obiecte de decor în case șic din Europa și America, în timp ce originalele aparțin muzeelor.

Cu totul remarcabil la Jean de Paleologu sunt personajele feminine omniprezente în afișele publicitare semnate „PAL” în perioada 1895-1900. Criticii de artă îl creditează cu unele dintre cele mai senzuale postere expuse pe străzile Parisului, punând pe seama formației sale academice bogăția de simboluri din creațiile sale. Frumoasele cicliste desenate de el par să fie vestale din antichitatea greco-romană, în ținute vaporoase pe care le poartă neglijent peste forme demne de statui clasice. Afișul „Déesse” (fr. „Zeița”) pe care îl vedeți la începutul acestui articol este invariabil inclus în orice top all-time al celor mai emblematice reclame stradale art nouveau. În perioada sa pariziană a avut o predilecție pentru reclamele la mărci de biciclete și competiții de ciclism, dar desenat și afișe de circ și spectacole. După 1900 s-a stabilit peste Ocean, unde și-a pus talentul în slujba a două industrii care au făcut celebră America: industria auto și cea de divertisment. A încetat din viață în 1942, la Miami, la 87 de ani.

Jean de Paleologu este încă un român venerat în țările sale de adopție și complet uitat în România…