Tag Archive: Bulgaria


Euro Velo6 BulgariaPentru că turele spre Ruse (Bulgaria) sunt pe cale să devină o tradiție pentru cicloturiștii din București, mulți dintre ei ar putea găsi utilă harta virtuală map.velo-ruse.eu creată și permanent actualizată de un grup de bicicliști voluntari de la sud de Dunăre, coordonați de bunul meu prieten bulgar, Delyan Todorov. Îl cunosc pe Delyan de la Turul Dunării din urmă cu trei ani, când ne-a uimit cu talentul lui de a crea pe laptop o prezentare animată în 10 minute. De data asta, și-a pus la bătaie priceperea în software pentru a mapa toată infrastructura cicloturistică din jurul orașului Ruse în care locuiește.

Delyan Todorov la Domeniul Greaca (jud. Giurgiu)

Delyan Todorov la Domeniul Greaca (jud. Giurgiu)

A ieșit astfel harta interactivă a întregului oblast (adică „județ” pe bulgărește) Ruse, traversat de ruta cicloturistică internațională EuroVelo 6 care leagă țărmul european al Oceanului Atlantic de litoralul Mării Negre, având punctul terminus la Constanța. Ultima secțiune a EV6 poartă numele Danube Bike Path (sau Donauradweg pe nemțește) și urmează cu aproximație cursul Dunării de la izvoare până spre gurile de vărsare.

Disponibil gratuit pentru toți utilizatorii care îl accesează online, proiectul map.velo-ruse.eu și-a luat misiunea să indice facilitățile disponibile pentru cicloturiști, de la rețeaua de drumuri asfaltate și neasfaltate, la locuri de cazare, mănăstiri, restaurante și obiective turistice, precum un muzeu militar în aer liber sau pădurea de tei Lipnik.

Pentru moment, meniul site-ului map.velo-ruse.eu este doar în bulgărește, dar urmează curând atât o versiune în limba engleză, cât și una în românește, la care vor pune umărul cei de la Adevărații VeloPrieteni. Pentru că și eu buchisesc cu destul succes literele chirilice, iată ce am înțeles din filtre:
 

1. Евро-Вело 6 1. Euro-Velo 6
2. Първостепенни маршрути 2. Drumuri principale
3. Второстепенни маршрути 3. Drumuri secundare
4. Места за настаняване 4. Locuri de cazare
5. Туристически атракции 5. Atracții turistice
6. Религиозни обекти 6. Lăcașe de cult (religioase)
7. Ресторанти 7. Restaurante
8. Други 8. Altele

Planul cu bătaie lungă este ca harta să devină o aplicație interactivă la care utilizatorii să contribuie cu feedback și cu actualizări, referitoare în special la secțiunile de traseu vulnerabile la schimbări. De pildă, atunci când un râu iese din matcă și inundă un drum secundar din apropiere, orice utilizator al hărții poate semnaliza celorlalți că porțiunea de drum respectivă nu este practicabilă în acel moment.

Cu toate că în sezonul cicloturistic 2016 mi-am propus să descopăr și mai mult din Dobrogea și să particip la câteva competiții de MTB din România, mi-aș dori să murdăresc un pic roțile și în Bulgaria.

Alte articole pe aceeași temă :

O pedală cu Delyan și Radi

9 imagini cicloturistice din 2013

Anunțuri

Urmând un pont de pe forumul ciclism.ro, m-am înscris pe WarmShowers.com în programul destinat găzduirii benevole a cicloturiştilor din ţară sau de afară care se află în ture de lungă durată. După câteva săptămâni, am fost contactat de două nemţoaice (Steffi şi Antje) care însă au bătut în retragere aflând că vreau să le găzduiesc la bunica mea, deci nu chiar la mine acasă. Fie că se aşteptau la mai mult decât cazare din partea mea, fie că or fi adevărate „miturile” despre… nemţoaicele care călătoresc singure în România, cert este că au ales să tragă la un hostel pe durata şederii lor în Bucureşti (o zi şi jumătate, în aşteptarea unui tren care să le ducă în Austria), după ce au parcurs pe biciclete întreg cursul Dunării. N-am avut ocazia să le cunosc, ci doar am schimbat câteva SMS-uri.

Nici nu trecuse mai mult de o săptămână după nemţoaice, că m-a contactat un anume Mike Quinlan, cicloturist american care îşi începuse călătoria dunăreană abia de la Budapesta. Aşadar, nu lua „autobuzul” de la capăt, ci pierduse vreo serie de „staţii” între Munţii Pădurea Neagră şi Budapesta. Un biet amator, mi-am zis în sinea mea despre yankeu, până când i-am descoperit jurnalul călătoriei, pe site-ul crazyguyonabike.com. Aveam să aflu din propria sa descriere că tipul este un pensionar în vârstă de 65 de ani şi că rulează solitar, pe o bicicletă de touring fabricată în anul 1983.

Un alt lucru care m-a frapat (mai ales după ce în luna mai l-am cunoscut pe Ed Schum – un cicloturist extrem de bine pregătit cu logistica) a fost acela că Mike nu avea un telefon mobil, iar accesul la internet era condiţionat de găsirea unor baruri cu acoperire wireless. Şi tocmai lipsa de comunicare eficientă şi cu feedback rapid a făcut să nu ne putem întâlni încă de miercuri, când americanul a ajuns în Bucureşti, venind din Bulgaria, de la Ruse. Spre marea mea dezamăgire, Mike a fost nevoit să-şi ia o cameră de hotel în centrul oraşului, după o zi de pedalat prin ploaie. Am luat însă legătura în acea seară şi am stabilit o întâlnire fermă pentru joi.

Eternul București: copacul în mijlocul pistei de biciclete!

M-am revanşat faţă de el în acea zi, când i-am fost ghid al oraşului (şi cum altfel să i-l prezint decât pe două roţi?), inclusiv al magazinelor de biciclete, şi l-am instalat conform planului iniţial la bunica mea – iniţial reticentă la ideea de a găzdui un cetăţean străin, apoi foarte încântată să-l ajute pe oaspetele nostru american. După mai multe săptămâni de mers cu haine murdare, Mike a avut ocazia să le spele cum se cuvinte la o maşină de spălat şi să le întindă la uscat pe sârmă. Seara l-am mobilizat chiar la „Joia Bicicletei”, la care a participat cu simpatie pentru eforturile bicicliştilor din România de a deveni o realitate de luat în serios în traficul urban. Apoi am stat până târziu la un pahar de vin de Murfatlar, la o discuţie în care subiectul ricoşa de la o chestie la alta.

Mi-a spus că este la al 14-lea sau al 15-lea tur din „cariera” sa de cicloturist amator, pe care şi-a început-o în 1973, anul când şi-a cumpărat prima bicicletă potrivită pentru a acoperi mulţi kilometri pe şoselele interminabile din Statele Unite. Avea deja la activ un tur al Africii şi altele prin America Centrală şi de Sud, prin Irlanda şi Marea Britanie, ba chiar şi în India, unde ar vrea să meargă din nou în cursul acestui tur. Durata? 2-3 ani. Da, doi sau trei ani de umblat hai-hui prin lume cu bicicleta, la vârsta la care alţi oameni ar avea ca unic obiectiv tratarea reumatismului…

Originar din oraşul Boston de pe coasta de Est a SUA, este vegetarian deja de 40 de ani şi a muncit o viaţă ca subcontractor în domeniul construcţiilor de locuinţe, aşa că munca grea şi privaţiunile nu-i sunt deloc străine. Se mândreşte foarte mult cu fiica lui, jurnalistă în New York, iar criza economică a avut „darul” să-l convingă să se pensioneze. Spre deosebire de cei mai mulţi pensionari pe care îi cunosc, care au devenit ţâfnoşi şi se retrag încet-încet într-un univers personal din ce în ce mai strâmt în jurul propriei persoane, Mike consideră că la 65 de ani nu este prea târziu să trăieşti o viaţă aventuroasă aşa cum ai visat şi să descoperi lumea în felul cel mai prietenos: pe bicicletă. Jos pălăria în faţa unui om deosebit, precum Mike Quinlan!