Tag Archive: Facebook


Dilma Rousseff
Recent, mi-a atras atenția o știre online a postului de televiziune Globo din Brazilia, care anunța că președintele în exercițiu al acestei țări, doamna Dilma Rousseff, continuă să folosească bicicleta pe drumurile publice din capitala braziliană pentru a se deplasa la birou chiar și în ziua când se discuta suspendarea ei din fruntea statului. M-am gândit apoi la petiția pe care am inițiat-o acum trei luni: Coloană oficială de biciclete pentru Klaus Iohannis, iar de atunci continui să mă întreb fără răspuns: dacă la ei se poate ca președintele țării să meargă pe bicicletă, la noi în România de ce nu se poate?

Petiția pe care am lansat-o îi propune președintelui României să reia bunele sale obiceiuri și să lase măcar câteodată coloana oficială de Mercedes-uri în schimbul bicicletei. Așa cum până nu demult el găsea firesc să se deplaseze ocazional pe bicicletă în orașul Sibiu pe care l-a condus ca primar, la fel mi-aș dori ca Iohannis să urce pe bicicletă în drumurile sale prin capitala țării pe care o conduce ca președinte. Pentru noi, bicicliștii de rând, ar însemna mult ca primul om din stat să se afișeze public pedalând în șa pe străzile unui București mult mai liniștit în prezent decât alte metropole europene.

Îi cer președintelui Iohannis doar să dea un semnal de calm și normalitate referitor la România, prin exemplul său personal. Nu fac parte nici din fan-clubul său și nici dintre cei cei care îl privesc cu ură.

Dilma Rousseff iese în trafic pe bicicletă, alături de doi

Dilma Rousseff iese în trafic pe bicicletă, alături de gărzi

Reacțiile pe care le-am primit imediat după ce am distribuit petiția pe Facebook și pe forumuri au fost amestecate. Am numărat câteva duzini de persoane minunate pe care nu le cunosc, dar care au semnat petiția mea, au apreciat inițiativa ori au redistribuit conținutul. În contrapartidă, au fost vreo câțiva giboni pe un grup de Facebook numit „Adevărații Veloprieteni” care nici măcar nu s-au deranjat să citească textul petiției și au aruncat cu vorbe grele că aș face… propagandă mascată pentru Klaus Iohannis în mediul virtual.

Și apoi au fost cei mai mulți dintre cei care au scris comentarii pe marginea petiției, cei care consideră că ar fi nepotrivit ca Iohannis să meargă pe bicicletă în timpul mandatului său de președinte al României, de exemplu din motive de securitate. Dacă siguranța este argumentul principal, atunci ce spuneți de Dilma Rousseff, care se întâmplă să fie președintele ales al Braziliei, o țară cât un continent cu peste 200 de milioane de locuitori?

Dilma Rousseff este o bunicuță de 68 de ani care și-a făcut un obicei aproape cotidian din plimbările pe bicicletă în jurul palatului prezidențial din Brasília, capitala țării sale. Pe câtă vreme al nostru este un nătăfleț de 56 de ani care încă nu se dezlipește cu niciun prilej de bancheta limuzinelor negre.

Apropo, în caz că se gândește cineva la terorismul islamist, aflați că în Brazilia trăiește o comunitate musulmană mult mai numeroasă decât minoritatea turco-tătară din România. Nici la ei și nici la noi, musulmanii nu au ridicat vreodată probleme de siguranță națională. Să nu credeți însă că în Brazilia curge lapte și miere în valuri. E o țară destul de periculoasă, unde oamenii celebri sunt răpiți pentru răscumpărare, asasinatele au loc în public, iar bandele de traficanți își reglează conturile pe stradă.

Dilma Rousseff folosește o bicicletă de oraș Specialized

Dilma Rousseff folosește o bicicletă de oraș Specialized

Însă simplul fapt că președintele lor pedalează pe șosele în trafic deschis dă semnalul în exterior că în Brazilia lucrurile evoluează în direcția cea bună.

Ce îmi place la Dilma Rousseff este că ieșirile ei pe bicicletă sunt mai mult decât un exercițiu de imagine sau o fiță. Practica ciclismul recreațional încă dinainte să facă politică și se mișcă natural la ghidon. Are o bicicletă americană Specialized potrivită pentru vârsta ei și pentru scopul în care utilizează bicicleta și poartă cască de protecție.

Mai mult decât atât, ea nu se rezumă la plimbări de agrement, ci face inclusiv scurte deplasări oficiale între instituții ale statului brazilian. Nici nu se limitează la ture pe aleile din jurul reședinței sale, ci a rulat pe bicicletă și în alte orașe, precum Porto Alegre. De obicei are doi bodyguarzi la rândul lor pe bicicletă, aceiași tipi de fiecare dată, și o mașină care o urmează la distanță respectabilă. Nici vorbă de cortegiu nesfârșit de limuzine nemțești.

Hai, Iohannis, că se poate și în România!

Alte articole pe aceeași temă :

Petiție: Coloană oficială de biciclete pentru Iohannis

Bicicleta merită Premiul Nobel pentru Pace în 2016

Top 10 – Politicieni români pe bicicletă (II)

10 Reguli de supraviețuire pe 2 roți în București

Anunțuri
Alo, s-a petrecut o Revoluție pentru ca românii să nu mai stea la coadă! / foto: Sigurd Decroos (sxc.hu)

Alo, s-a petrecut o Revoluție pentru ca românii să nu mai stea la coadă! / imagine: Sigurd Decroos (sxc.hu)

Deși o amânam de fiecare dată cât puteam de mult, ziua când devenea musai să plătesc impozitul tot venea. Și atunci mergeam cu maxim sictir la circa financiară de sector la care sunt arondat, pentru a trece prin calvarul și umilința la care statul român te supune pentru a-i plăti dările pe care ți le cere.

„Dați Cezarului ce-i al Cezarului”, sună un celebru îndemn biblic. OK, nimic de obiectat aici, dar oare n-ar putea Cezarul să primească de la mine banii pe care îi datorez fără să mă umilească? Dar supușii Cezarului, ar putea oare să nu-și mai facă unii altora zile fripte la ghișeu mai mult decât ar fi cazul?

Când mă așez cu smerenie la rând ca să-mi depun contribuția la bugetul țării, orice melc trece drept sprinter olimpic în comparație cu ritmul lent în care avansează coada. Asist ca un ascultător pasiv la sporovăiala de cele mai multe ori ineptă dintre „bisericuțele” formate ad-hoc în jurul meu (parcă aș fi un magnet pentru oamenii proști), în timp ce eu privesc descumpănit la persoana fericită care a ajuns deja în fața funcționarului de la ghișeu. Și jur că mor când văd că acea persoană este atât de îngălat de nesimțită încât mai întâi întreabă cât are de plată, pune întrebări suplimentare și povestește cât a plătit anul trecut în timp ce blesteamă Guvernul, pentru ca abia apoi să se scotocească după portofel.

Simt că urmează să-mi iau câmpii și că încep să-i înțeleg pe cei din State care își împușcă semenii la grămadă atunci când cedează nervos. Manifest în astfel de momente un soi de empatie dusă până la identificare cu personajul jucat de Michael Douglas în filmul „Falling down” (Cădere liberă), din 1993.

Însă toate aceste experiențe ar putea rămâne doar istorie pentru mine, de când am aflat că orice taxe și impozite pentru case, terenuri și mașini, dar și amenzile, pot fi plătite într-o sumedenie de locuri și modalități mai civilizate. Dintre acestea, contribuabilul din mine apreciază cel mai mult faptul că dările către țară și oraș pot fi achitate ușor cu cardul la 18 infochioșcuri instalate în supermarket-uri și mall-uri din București și Ploiești (vezi aici cum arată un infochioșc și locația lor). Ai comision zero la plata cu cardul a taxelor și impozitelor, cu alte cuvinte adio bancomat și bătăi de cap cu numerar.

Apoi mai este și o aplicație pe Facebook, la www.impozitecucardul.ro, prin care cetățeanul Cutărescu poate afla detalii privind modalitățile de plată a taxelor și impozitelor locale cu cardul sau despre (!) competiția națională de plată a taxelor și impozitelor locale cu cardul. Bașca poți câștiga, prin tragere la sorți, un smartphone Samsung Galaxy SIII, dacă te înscrii în aplicația menționată ceva mai sus.