Tag Archive: Formula 1


Unul dintre motivele pentru care l-am apreciat pe austriacul Alexander Wurz câtă vreme a concurat în Formula 1 (1997-2007) a fost faptul că înainte de automobilism a practicat cu mare succes ciclismul. Ba chiar a fost campion mondial de BMX în 1986, la vârsta de 12 ani. Căutând recent prin arhiva mea de reviste auto am dat peste această pagină de reclamă de la începutul deceniului trecut :

Alexander Wurz edition bike

Prin anul 2000, Wurz și-a lansat propriul brand de biciclete, specializat pe MTB-uri high-end pentru competiții. Reclama de mai sus este o promoție la un mountain-bike Alexander Wurz Edition, cu autograful pilotului pe un cadru Katarga din aluminiu, al cărui preț era redus de la 4.799 la 3.299 de mărci germane (!). Ce-i drept, nivelul de echipare era vârf de gamă acum 15 ani: suspensii Rock Shox cu cursă lungă, schimbător Shimano Deore cu 27 de viteze și frâne pe disc față/spate hidraulice.

Alte articole pe aceeași temă :
Bicla de fițe: Mercedes-Benz Trekking Bike (15.10.2013)
Ce-şi dorea Miguel Indurain de la Moş Crăciun (04.10.2012)

Michelin Pilot Sport 3O mare pasiune a mea este sportul cu motor (apropo, vezi și celălalt blog al meu – Rally Racing), iar printre satisfacțiile pe care le-am trăit în această viață a fost faptul că am stat aproape de un mare număr de piloți de curse din România și nu numai. De la fiecare am învățat câte ceva util, iar toate acestea m-au făcut să fiu un șofer mai bun, fără a fi vitezoman sau a avea ambiții înspre pilotajul sportiv. Cei care îmi citesc blogul știu că îmi consum adrenalina în competițiile de mountain-bike.

Acum când cunosc bine cât de important este să ai cauciucurile potrivite în condițiile meteo și pe mașina potrivită, mi se pare iresponsabil un tip care investește bani într-o mașină puternică, fie ea mai veche și la mâna a doua, dar se zgârcește când vine vorba de anvelope. Să rulezi cu 200 km/h pe autostradă cu cauciucuri garantate de producător doar până la 160 km/h este un act de cea mai pură demență, având în vedere cât de multe lucruri nasoale se pot întâmpla în perspectiva foarte probabilă a unei explozii de cauciuc la viteză mare. Iată doar câteva argumente care îmi vin în minte:

I. În primul rând, vorbim de frecarea dintre anvelopă și asfalt, care produce căldură. Cu cât viteza de rulare o depășește mai mult pe cea maxim autorizată de producător, cu atât nivelul frecării și mai ales al căldurii trece de limita suportată de compoziția cauciucului respectiv. Excesul de căldură poate topi pur și simplu cauciucul, iar de aici până la explozie nu este decât un singur pas.

II. Să presupunem că nu este foarte cald la nivelul asfaltului în momentul în care ți-a venit pofta să rulezi cu 200 km/h pe cauciucuri garantate de producător până la cel mult 160 km/h. Chiar și așa, te expui unui mare pericol, pentru că un pneu este supus la o forță centrifugă uriașă atunci când este utilizat de viteze ridicate. Iar dacă această forță este cu mult mai mare decât cea pentru care a fost concepută acea anvelopă sunt șanse mari ca structura internă de rezistență să se deformeze. Și când benzile de siguranță din interior (fie ele din sârmă sau pânză) nu mai sunt la locul lor, iar presiunea împinge cu putere aerul către exterior, atunci să te ții explozie!

III. Hai să zicem că ai noroc cu carul sau că unele anvelope de marcă sunt foarte bine construite de către producătorii lor și au o marjă de siguranță destul de mare atunci când vine vorba de excesul de căldură din frecare sau de deformarea structurii interne de rezistență. Ce se întâmplă atunci când un pneu obișnuit este folosit la viteze la care ar fi obligatoriu un pneu sport? Păi se întâmplă că anvelopa se balonează pe linia ei mediană, tot din cauza forței centrifuge, iar contactul cu asfaltul („pata de contact”) va fi pe o suprafață mult mai îngustă decât lățimea anvelopei. Practic, toată sarcina de a ține mașina pe șosea va reveni acelei mici părți din banda de rulare, care este astfel expusă unei uzuri brutale și riscului de a ceda. Ca să nu mai spun că deformarea la exterior poate deveni permanentă.

Michelin este furnizor exclusiv în WRC

Michelin este furnizor exclusiv de pneuri în C.M. de Raliuri (WRC)

Iată deci numai primele trei argumente la care mă pot gândi atunci când mă gândesc la ce ar putea să meargă prost dacă folosești o anvelopă total neadecvată mașinii tale sau stilului tău de condus. Concluzia ar fi că nu merită să te expui atâtor pericole și că nu te poți numi un șofer bun dacă nu le iei în calcul înainte să pleci la drum lung. Un cauciuc construit pentru performanță și pentru viteze mari este de regulă mult mai lat decât unul obișnuit (ca să prevină balonarea), materialul din care este făcut are o compoziție rezistentă la temperaturile mari generate de frecarea cu asfaltul, iar structura sa internă este de așa natură încât să nu cedeze la forțele centrifuge care acționează nu doar asupra benzii de rulare (atunci când rulezi în linie dreaptă), ci și asupra pereților laterali ai pneului (deosebit de important ca să nu dejanteze la viraje). Michelin este un astfel de producător cu pedigree îm motorsport, în care poți avea absolută încredere atunci când îți alegi un pneu performant ca să „încalți” mașina de stradă. De departe cel mai bun raport calitate/preț pentru astfel de cerințe dinamice îl găsești în gama Michelin Pilot Sport, atât pentru vară, cât și pentru iarnă. Având în vedere câte victorii a obținut în Formula 1 și WRC, dacă este în lume vreun producător de cauciucuri care să înțeleagă performanța sportivă, acela e Michelin.

Să urci munţii cu bicicleta îţi trebuie antrenament şi o înzestrare fizică nativă. Dar în egală măsură să-i cobori în mare viteză este nevoie de talent, instinct şi curaj. Şi cine are mai multă virtuozitate în alegerea traselor cele mai rapide decât un pilot de curse veritabil? O mostră de măiestrie în coborâre la ghidonul bicicletei ne oferă Mihai „Beu” Marinescu, pilotul nostru din Formula 2, distrându-se un pic vara trecută cu sepentinele de pe fabulosul Transfăgărăşan:

L-am cunoscut şi am vorbit cu Mihai Marinescu o singură dată, în primăvara lui 2007, când l-am reţinut pentru o discuţie amicală despre cariera lui în motorsport, după conferinţa de presă dinaintea cursei auto de la Bucharest Ring (circuitul de competiţii improvizat în jurul Casei Poporului). Pe atunci pilot de top în Formula Renault Eurocup 2.0, braşoveanul era un puşti de 18 ani care mi-a făcut o impresie… de neuitat încă de la prima secundă, printr-o strângere de mână extrem de bărbătească. Coborându-mi instinctiv privirea la mâna mea care suferea strânsă ca în menghină, am observat cum se încordase braţul drept al tânărului pilot. Ca ziarist de sporturi cu motor, ştiam foarte bine că piloţii de curse sunt sportivi într-o formă fizică desăvârşită, dar nu-mi imaginam că adolescentul subţirel din faţa mea este de fapt un pachet de muşchi, în acelaşi timp atent să nu ia în greutate care să-l dezavantajeze în maşina de concurs.

Acum are aproape 22 de ani şi spune tuturor că pregătirea fizică îi ocupă fiecare zi în care nu este la circuit sau la facultate. Parcă mi-aş dori să aflu de un fotbalist român care să facă acelaşi lucru!

Ca un adevărat sportiv de performanţă, „Beu” Marinescu se antrenează din greu la sala de forţă sau pe bicicletă, pentru a ajunge la nivelul de vârf al automobilismului, unde bate la porţile afirmării. De-a lungul sezonului 2010, a concurat în puternicul Campionat Internaţional de Formula 2, unde s-a clasat al 11-lea la finele stagiunii. Poate l-aţi văzut la televizor în buletinele de ştiri sportive ori l-aţi auzit comentând Formula 1 în studioul TVR, alături de „inegalabilul” Micky Alexandrescu, în duminicile când nu avea cursă de F2. Dar eu îl voi asocia de acum în minte cu coborârea în viteză a Transfăgărăşanului pe cursiera Trek!