Tag Archive: Mercedes-Benz


Klaus Iohannis pe bicicleta

Săptămâna trecută s-a împlinit un an de când Klaus Iohannis a depus jurământul ca președinte al României. L-am votat în ambele tururi ale alegerilor din noiembrie 2014, deși lucram pentru o agenție de comunicare politică și era în interesul meu direct să iasă președinte Victor Ponta. Totuși l-am ales pe Klaus și nu regret, având în vedere care erau alternativele. Este acum la modă printre români să te declari dezamăgit de neamț, să spui că toți politicienii sunt răi și că trebuie resetată clasa politică. Eu poate am destule să regret în viață, dar nu mă las ușor dezamăgit și nici nu aștept un lider mesianic.

Mi-a plăcut faptul că Iohannis se mândrește că până la vârsta de 30 de ani a mers numai pe bicicletă, pentru că nu a avut mașină, și că pedala în continuare inclusiv ca primar la Sibiu. Klaus Iohannis-Facebook-bicicletaApreciez acest lucru fie și pentru că este ceva neobișnuit printre politicienii noștri, care merg pe bicicletă de ochii lumii doar în campanie electorală. Sunt aproape trei ani de când am realizat un Top 10 Politicieni români pe bicicletă și, revăzând pozele, mi-e jenă să remarc cât de artificial arată în șaua bicicletei unii dintre acești oameni care s-au obișnuit de prea mult timp să fie transportați de mașini cu girofar, în coloană oficială cu antemergător.

Și pentru că am ajuns aici, ăsta e și singurul reproș pe care am să i-l fac lui Iohannis. Că nu-i lasă măcar din când în când pe SPP-iști să se simtă inutili. Cunosc și înțeleg faptul că președintele unei țări trebuie să fie protejat, căci siguranța sa este importantă bunul mers al vieții tuturor cetățenilor. Însă cred că excesele sunt păguboase, iar perpetuarea din inerție a stilului de a fi președinte al lui Băsescu este o greșeală fundamentală pentru Klaus Iohannis, pe care mulți dintre români l-au votat tocmai pentru că era diferit de căpitanul Nemo care ne-a condus timp de 10 ani. Mă refer la altă calitate umană și structură de personalitate.

În decembrie 2014 când și-a început oficial mandatul, Klaus Iohannis a preluat staful de protocol al Administrației Prezidențiale. Dar nu era deloc obligatoriu să-l preia la pachet cu aceleași proceduri și practici, mai ales în privința ieșirilor publice ale președintelui. Ele datează din al doilea mandat al lui Băsescu, când devenise deja un președinte nepopular, nu din primul mandat, cel în care făcea băi de mulțime benefice pentru imagine. Mi-e teamă că Iohannis s-a înconjurat de yesmeni la Cotroceni, din moment ce niciun consilier nu-i atrage atenția că a luat de bun „modelul” prezidențial opulent.

Mi-a displăcut profund faptul că în primăvară, când Iohannis a venit la târgul de carte Bookfest 2015 pentru lansarea volumului „Primul pas”, a etalat o desfășurare de forțe ale SPP mult disproporționată în raport cu gradul potențial de risc al evenimentului. Cortegiul de Mercedes-uri negre a fost excesiv.

Ca masterand în comunicare politică, am avut ocazia să fac practică timp de trei luni la Administrația Prezidențială și am observat câtă importanță își dădea personalul de protecție și pază. Chit că veneam acolo zilnic și nu mă intersectam niciodată cu Băsescu. Toți adoptau o morgă de super-profesioniști și mă examinau atent când treceam prin poarta de detecție anti-metal cu cheia de la casă în buzunar.

Pentru lucrarea de disertație, citesc acum prima carte a lui Klaus Iohannis – „Pas cu pas” – unde am întâlnit un capitol intitulat „Un oraș pentru biciclete”, în care este vorba de încurajarea transportului urban alternativ prin schimbarea unei mentalități ce are în centrul universului automobilul personal.

“Primăria Sibiu a demarat, încă din primăvara lui 2011, un proiect de creare a unor piste pentru biciclete. Ne-am propus atunci să legăm periferiile Sibiului de Centru. Foarte important este că traseele avute în vedere atunci nu erau pentru agrement, ci trasee cu scopul precis de a fi folosite pentru deplasarea în oraș. Pistele au legat, în final, Piața Unirii și o serie de cartiere de-a lungul arterelor principale și, între timp, am ajuns să avem 63,5 km de piste care leagă aceste zone, inclusiv partea de vest a orașului. Fiind eu însumi biciclist, m-am raportat la acest proiect cu tot entuziasmul, cu atât mai mult cu cât cunoșteam drumurile din zecile de ani în care m-am deplasat, în mare parte, numai pe bicicletă. Traseele sunt foarte bine amenajate și, în plus, fiecare stradă care intră în reabilitate, fiecare pod și viaduct nou vor fi proiectate din start cu pistă de biciclete.”
~ Klaus Iohannis – „Pas cu pas” (pag. 64)

foto hurriyetdailynews.com

Președintele turc Recep Tayyip Erdoğan, în coloană oficială pe bicicletă / foto: hurriyetdailynews.com

Pentru că lui Klaus Iohannis pare să-i placă mult cuvântul „pas”, mi-aș dori ca proxima dată când mai are deplasări prin București, iar SPP-iștii îl vor întreba dacă să-i pregătească dispozitivul de 5-6 mașini plus ambulanță, președintele României să le răspundă ferm: „Băieți, de data asta, pas!”

Pentru un președinte a cărui cotă de popularitate este în picaj de ceva vreme, poate că ar fi o idee bună să-și reia vechile obiceiuri, acelea care până nu demult i-au atras admirația concetățenilor săi.

De pildă, ar putea lua exemplu de la omologul său turc, Recep Tayyip Erdoğan. Nu să doboare un avion militar rusesc, ci să se deplaseze în coloană oficială pe bicicletă prin București sau în alte mari orașe, atunci când contextul nu-l obligă la escortă formată din jumătate de duzină de Mercedes-uri și BMW-uri negre. Dacă acest lucru a fost posibil în Turcia, acolo unde președintele este dușmănit și de kurzi și de ISIS, atunci se poate și aci în România.

Apropo, avem piste de biciclete și în București. Desigur că unele sunt amplasate aiurea, pentru că au fost făcute de primari ca Oprescu și Chiliman, dar măcar pe bulevardele largi precum Calea Victoriei, Aviatorilor, Kiseleff sau Mareșal Prezan, pistele de pe trotuar sunt practicabile și sigure. Așa că data viitoare când președintele Klaus Iohannis mai vine la Romexpo pentru o lansare de carte, ar putea să-i mobilizeze pe băieții din SPP cu fir cârlionțat după ureche să-l însoțească în coloană oficială pe bicicletă. Căci nu este un semn bun că se obișnuiește să fie claxonat de șoferi cortegiul prezidențial pentru care Poliția oprește traficul rutier timp de minute bune în fiecare intersecție de pe traseu.

Semnați petiția online: Coloană oficială de biciclete pentru Klaus Iohannis!

Notă: nimeni nu este absurd să-i ceară președintelui Iohannis să folosească bicicleta iarna sau de la București la Sibiu pe Valea Oltului. Considerăm în schimb că se poate lipsi ocazional de escortarea excesivă cu până la 10 autovehicule. Întrucât credem cu tărie în puterea exemplului, socotim că un președinte care se deplasează pe bicicletă prin capitala țării sale ar da un bun semnal în exterior că România este o țară liniștită și civilizată, iar pe români i-ar încuraja să utilizeze un mod de transport sănătos, economic și cu impact redus asupra mediului.

Alte articole pe aceeași temă :

Bicicleta merită Premiul Nobel pentru Pace în 2016

Top 10 – Politicieni români pe bicicletă

Bicicleta este cel mai economic mijloc de transport

10 Reguli de supraviețuire pe 2 roți în București

Mercedes-Benz Trekking Bike
De-a lungul a 10 ani ca redactor în presa auto din România mi-au intrat pe mână mai multe mașini decât am visat să conduc când eram copil, dar în tot acest răstimp am avut ocazia să testez una singură dintre acele biciclete cu pretenții care poartă sigla unei companii auto. De vreo două decenii încoace, aproape toți producătorii de automobile au făcut o pasiune pentru biciclete, astfel că în zilele noastre cam orice marcă internațională care se respectă aduce în showroom și o mini-gamă de vehicule cu pedale, dar fără motor și cu numai două roți.

De ce? Personal înclin să cred că niște ciudați de la departamentul de marketing au considerat că ar da bine pentru imaginea companiei auto să-i vândă clientului, pe lângă o bicicletă la suprapreț doar pentru că poartă un logo de mașină, și iluzia că va duce o viață activă și sănătoasă dacă pe lângă conserva pe patru roți va utiliza din când în când și bicicleta sa de fițe. Și ca dovadă, insistența cu care bicicleta apare în reclamele, fotografiile oficiale și filmele de prezentare ale automobilelor recent lasate pe piață. Vezi în acest sens și postarea „Bicicleta în reclamele pentru mașini” .


Mercedes-Benz, acest mascul-alfa al industriei auto, nu face notă aparte de la trendul constructorilor de mașini care vor să pară eco, însă pe nemți îi bănuiesc de mai multă sinceritate în acest demers decât pe alții. În primul rând deoarece clientela tipică a mărcii Mercedes este preocupată ocazional de ecologie și protecția mediului, cel puțin atunci când nu este mai interesată să epateze prin opulență.

Mercedes-Benz Trekking Bike, cascadorie pe bordură

Mercedes-Benz Trekking Bike, cascadorie pe bordură

Spre exemplu, dacă ai ghinionul să trăiești într-o țară sau măcar un cartier în care un Mercedes este considerat banal, fița este să scoți din portbagaj o bicicletă perfect asortată cu mașina. Acestor persoane, marca stelei în trei colțuri le pune la dipoziție un Trekking Bike de categorie premium.

Pentru că la revista TopGear la care am lucrat regula era să testăm tot ce are roți, am primit cu plăcere invitația de a încerca această bicicletă, model 2009, pe care am dus-o pentru poze în Parcul Verdi din București, în apropierea redacției.

Mercedes-Benz Trekking Bike este disponibilă în două versiuni – Comfort și Sport – iar eu am tras paiul scurt și am primit-o la test pe cea dintâi.

Dorindu-se a fi o bicicletă de oraș, cea pe care o vedeți în imagini este nici mai mult nici mai puțin decât echivalentul pe două roți al unui Merc. Și nu mă refer doar la prețul elitist (1619 euro!), cât mai ales la design și la dotări. Ce-i drept, cadrul Rotwild, din aluminiu, cu un aspect un pic bizar, însă bine studiat și practic, este vopsit într-o culoare cupru-arămie tipică pentru un Mercedes. De fapt, dacă ar fi să-i găsesc un omolog în gama Mercedes, cel mai bine i-ar sta în compania unui E-Klasse. La capitolul dotări, sunt de menționat în special discurile de frână față/spate, suspensii de pe furca-față cu o cursă de 80 milimetri, schimbătorul SRAM cu 27 de viteze, angrenajul Shimano, sistemul de lumini Busch & Müller alimentat de un dinam tot de la Shimano și suportul pentru bagaje Topeak.

De notat și cauciucurile Continental, de o compoziție moale și foarte confortabile pentru plimbările prin oraș, dar altul decât Bucureștiul, unde ești mereu în pericol să faci pană, de la cioburi, cuie sau bucăți de metal lăsate la voia întâmplării de către lucrătorii care sparg și repară, apoi din nou sparg și cârpesc drumurile din Capitală. Prin parcul Verdi din Floreasca s-a comportat excelent, indiferent că rulezi pe asfalt, dale de beton sau pe potecile de pământ. Însă după numai un weekend cât am avut la dispoziție acest Mercedes-Benz Trekking Bike în ediția Comfort, cauciucurile arătau semnificativ mai uzate decât la luarea în primire (pe încredere). Semn că poate ar trebui schimbate de două ori pe an.

Per total, concluzia mea în urma testului este că trebuie să plătești un preț mult prea piperat pentru sigla aceea exclusivistă de pe cadrul de culoarea cuprului. Însă, așa cum spune și o foarte inspirată reclamă Mercedes cu Miguel Indurain, „anumite decizii nu trebuie luate cu capul”. Cu alte cuvinte, dacă inima o cere…

foto: Silviu Mocanu

Dragă Moş Crăciun (Dragi Regi Magi)

Sunt Miguel şi, pentru că am fost cuminte, voiam să-ţi cer o bicicletă de competiţii, dar mama mi-a spus că este periculoasă, aşa că mă voi mulţumi cu o trotinetă.

Miguel Indurain

NOUA CLASĂ CLK. Anumite decizii nu trebuie luate cu capul.

Superbă şi în egală măsură perfidă această reclamă care induce ideea că dacă un oarecare copil basc pe nume Miguel Indurain ar fi luat decizia înţeleaptă de a renunţa la pasiunea pentru bicicleta de curse pe motiv că este periculoasă n-ar mai fi ajuns de 5 ori câştigător în Turul Franţei.

Mesajul final al reclamei este „Anumite decizii nu trebuie luate cu capul” adică, pe acelaşi fir al raţionamentului, merită să-ţi cumperi un Mercedes-Benz pe baza emoţiei pe care ţi-o produce, fără să te împiedice lipsa argumentelor logice în favoarea unui Merţan. Deci nu contează că probabil alte mărci auto îţi oferă maşini cu aceleaşi dotări la mai puţini bani, că reviziile, piesele de schimb şi orice intervenţie tehnică la reprezentanţa Merc te vor usca de gologani. Cu alte cuvinte, atunci când vrei să-ţi cumperi o maşină nouă din segmentul premium nu te uiţi la bani, ce naiba… 🙂

Una peste alta, sublimă această reclamă în subtilitatea ei – o prefer oricând unei reclame banale care îl arată pe „Big Mig” Indurain pe post de client satisfăcut la volanul unui Mercedes CLK. Am găsit-o din întâmplare, răsfoind un număr din 2001 al unei reviste auto spaniole (publicaţia oficială a Automobil Clubului din Catalunya – RACC), care de acum va îngroşa un nou pachet de maculatură.