Tag Archive: Mircea Crisbasanu


Recumbent bike - bicicleta orizontalaÎl cunosc pe Mark Boyd din vara anului 2013, când am participat, ca șofer al mașinii de asistență, la Turul Dunării. Felul în care am ajuns să facem cunoștință se datorează în cel mai bun caz hazardului. Sună anecdotic, dar este purul adevăr: în penultima zi a turului, pe drumul dintre Bechet și Calafat, am zărit de la volan un biciclist cu bagaje de-o parte și de alta a roții spate. Crezând că este vorba despre Milen, unul dintre participanții bulgari cu care mă țineam de glume și farse, m-am apropiat tiptil de biciclist, iar când am ajuns în dreptul său l-am claxonat din senin, cu intenție de ghidușie.

Fotograful Gabriel Panțîru (st.) împreună cu Mark Boyd la Port Cetate (2013)

Fotograful Gabriel Panțîru (st.) împreună cu Mark Boyd la Port Cetate, în 2013

Două secunde mai târziu, mi-am pus mâna la gură văzând în oglinda retrovizoare că biciclistul nu era deloc Milen, ci un domn în vârstă care spre surprinderea mea nu părea enervat de acest gest stupid. I-am cerut scuze… în gând și mi-am continuat drumul, întâlnindu-mă în cele din urmă cu Milen și restul echipei cu care am ajuns la Calafat.

După ce am bâjbâit prin oraș căutând locul de cazare, l-am găsit cu ceva ajutor de la managerul hotelului. Odată instalat în cameră, m-am schimbat și am coborât la recepție, unde participanții turului urmau să fie intervievați de Digi24 Dolj. În timp ce o ploaie măruntă, dar rece, începuse de vreo jumătate de oră, l-am văzut în fața recepției pe biciclistul pe care îl claxonasem mai devreme.

M-am repezit să-l ajut, întrucât era vizibil istovit, iar bicicleta se culcase pe o parte în momentul în care a coborât din șa, sub greutatea bagajului de cicloturism. Având în plan să mă revanșez pentru faza petrecută pe șosea, am intrat în vorbă, mi-a spus că se numește Mark, este american și parcurge o tură prin Europa. La cina care ne-a fost servită la restaurantul hotelului l-am prezentat și restului echipei, apoi i-am povestit că eu am fost cel care l-a claxonat pe drum, asigurându-l că a fost o confuzie nevinovată. Abia dacă și-a adus aminte de acel episod întâmplat după ora prânzului și mi-a spus că oricum este obișnuit să fie claxonat de șoferi și că nu se supără niciodată din cauza asta.

Călătorului îi șade bine cu drumul

Călătorului îi șade bine cu drumul

Cu acordul lui Mircea Crisbășanu, organizatorul Turului Dunării, l-am invitat pe Mark la destinația noastră – Port Cetate. În ritmul său, Mark a sosit mai târziu la conacul lui Dinescu de pe malul Dunării, unde l-am cazat la masardă și l-am dat drept un membru al echipei. Grație personalității sale prietenoase, în scurt timp toți cei care stăpâneau limba engleză l-au abordat pentru conversații privind turul său pe care l-a început în Germania și îl va încheia tot acolo.

Ca și alți cicloturiști pe nord-americani pe care i-am întâlnit în anii precedenți (Ed Schum și Mike Quinlan), Mark ține jurnalul călătoriei sale pe blogul crazyguyonabike.com (cele două pagini referitoare la Cetate sunt foarte măgulitoare la adresa ospitalității de care s-a bucurat din partea noastră).

După masă mi-am adus aminte că îmi rămăseseră prin mașină niște doze de bere și le-am împărțit cu bucurie pe terasa de scânduri a Gării Fluviale Cetate, până spre asfințit, discutând amical despre politica americană și românească, NASCAR (Mark trăiește în statul american Carolina de Nord, capitala acestui sport), religie și despre viețile noastre. Din păcate, seara nu s-a putut odihni în cameră, ci a trebuit să-și întindă cortul în grădină, pentru că participanții noștri români și bulgari au dat o petrecere zgomotoasă la mansardă.

A doua zi, după ce am escaladat… bătrânește urcarea de la conacul lui Mircea Dinescu până la drumul național, ne-am despărțit la statuia din centrul comunei Cetate, promițând că ne vom revedea la anul.

Mark pe bicicleta orizontală sau "recumbent bike"

Mark pe bicicleta orizontală sau „recumbent bike”

Însă 2014 a fost anul recuperării fizice după operații, atât pentru mine, cât și pentru Mark. Eu m-am operat la gleznă, el la inimă și fiecare a preferat să facă ture locale cu bicicleta în acel an.

Am rămas uimit de faptul că la numai două luni de la intervenția chirurgicală pe cord deschis a urcat în șaua bicicletei de șosea pentru o tură de 50 km. Iar în septembrie același an a parcurs primul tur de lungă distanță după operație, din Colorado până în Carolina de Nord.

Dar vine luna februarie 2015 și mare mi-a fost bucuria să primesc un email de la Mark prin care mă anunța că la vară are în plan o nouă expediție prin Europa Centrală și de Est, urmând să traverseze inclusiv România, de la nord la sud. Am urmărit jurnalul celui de-al 15-lea tur european al lui Mark pe același portal crazyguyonabike.com, iar din momentul în care a ajuns la Cernăuți și se pregătea să intre în România am ținut legătura prin email.

Neobișnuita bicicletă a atras multe priviri pe drum

Neobișnuita bicicletă a atras multe priviri pe drum

Am avut emoții când am citit că prin Moldova a avut un accident ușor cu o mașină, dar a parcurs cu bine traseul Rădăuți – Piatra Neamț – Bacău – Adjud – Râmnicu Sărat – Buzău – Urziceni înainte de a ajunge după o săptămână în București.

Deloc fericit să pedaleze pe șoseaua de centură a Capitalei, mi-a urmat indicațiile și s-a cazat la Villa Verde, o pensiune de pe șoseaua Cernica pe care o vedeam mereu în drumurile mele frecvente spre izvorul de la mănăstire. Coincidența fericită a fost ca proprietarul pensiunii să fie un român întors în țară după 20 de ani în America, astfel că Mark a avut companie bună până să-l revăd.

Chiar în seara acelei zile, 19 iunie, l-am vizitat la pensiune împreună cu un coleg de birou și am băut cu toții câteva beri pe pontonul unui restaurant din Cernica, stând de vorbă până ne-a prins noaptea.

Sosire la Mănăstirea Tăriceni din jud. Călărași

Sosire la Mănăstirea Tăriceni din jud. Călărași

Am fost cu totul surprins să văd cu ce bicicletă venise Mark pentru acest tur. Până să-mi explice, habar nu aveam ce însemna termenul englezesc „recumbent” care în românește se traduce prin bicicletă orizontală ori reclinată. Mai văzusem astfel de biciclete prin București, dar nu știam că poartă această denumire. Primul lucru care m-a frapat a fost dimensiunea enormă a lanțului, de vreo două ori și jumătate la lung decât la o bicicletă convențională precum Univega mea, căreia Mark îi spune „upright bike”.

După o zi de odihnă la București, am hotărât să plecăm împreună în județul Călărași, pentru a petrece o noapte la Mănăstirea Tăriceni, povestea aceste ture fiind scrisă într-o postare anterioară pe blog. Planurile de a face un grătar a doua zi în satul Zimbru împreună cu părinții mei au fost date peste cap de ploaia pe care în prima zi am reușit să o păcălim, însă duminică ne-a ajuns din urmă. El avea haine din material sintetic, ploaie, eu nu. Așa că am petrecut dimineața în biserică ascultând slujba, apoi am vorbit politică până după prânz. Cum ploaia tot nu înceta, Mark a hotărât să continue turul cu o etapă scurtă până la Oltenița. Ne-am luat la revedere și ne-am dat întâlnire în vara lui 2016 direct la mănăstirea Tăriceni. A ajuns cu bine înapoi în Germania pe 8 iulie, iar odată întors în Statele Unite a mai parcurs toamna asta încă o tură cicloturistică de 1800 de mile (2900 km) în 30 de zile. Drum bun, Mark, și să ne regăsim cu bine…

Alte articole pe aceeași temă :
Un senior al cicloturismului – Mike Quinlan

Cicloturist în gazdă la Mănăstirea Tăriceni

Turul Dunarii 2014Luni dimineață am fost la Călărași pentru a-i întâlni personal pe participanții la Turul Dunării 2014, o acțiune cicloturistică la a cărei ediție precedentă am avut privilegiul să iau parte vara trecută. Startul a fost ceva mai low-profile față de 2013, când a fost precedat de o conferință de presă la care au luat parte oficialitățile județului și municipiului, dar anul acesta am fost plăcut surprins să văd un pluton de cicloturiști mai bine echipat pentru o tură de lungă distanță. Perspectiva de a nu avea mai mașină de asistență și de a fi cu adevărat self-supported timp de mai bine de o săptămândă de pedalat prin relieful nu întotdeauna facil al Dobrogei a triat participanții, la start aliniindu-se poate cei mai buni.

Mircea Crisbășanu, fondatorul Cycling Romania și sufletul acestui proiect

Mircea Crisbășanu, fondatorul Cycling Romania și sufletul proiectului cicloturistic Turul Dunării

Am fost bucuros să-i recunosc în Parcul Central din Călărași, pe malul brațului Borcea al Dunării, pe doi dintre participanții de anul trecut, Daniel Hegheș și Alina Marin, alături de mai vechiul prieten Mircea Crisbășanu, organizatorul acestui eveniment la care mi-aș fi dorit să contribui mai mult. Dacă nu m-aș fi înhămat la două job-uri de la începutul verii, cel mai probabil aș fi fost în caravana Turului Dunării 2014, pe două sau pe patru roți. De data aceasta doar am strâns mâna fiecăruia dintre participanți și le-am dat întâlnire în punctul final de camping, cândva la mijlocul săptămânii viitoare, în localitatea Partizani din Delta Dunării. Le-am mărturisit cât de mult îi invidiez pentru faptul că în 10 zile vor descoperi județele Constanța și Tulcea mai intim decât am reușit eu prin traseele pe care le-am făcut în special cu mașina în ultimii patru ani. Ținutul de la Dunăre și mare rămâne colțul meu de țară preferat și mă încearcă un vag sentiment de gelozie că Dobrogea le va dezvălui din secretele sale acestor temerari pe biciclete, iar eu nu sunt printre ei.


Turul Dunarii 2014 (1)

Turul Dunarii 2013 Corabia Participarea la Turul Dunării 2013 a fost una dintre cele mai frumoase experiențe ale anului care își trage ultimele zile. Fiind prima ediție a acestei ture cicloturistice, nici n-am știut la ce să mă aștept și totuși m-am avântat cu entuziasm. La fel ca în toate evenimentele start-up, organizate de la zero, fără să aibă în background niște ediții de succes, nu chiar toate au mers ca unse pe parcursul celor 600 km ai Turului Dunării 2013. Dar trăgând linie la final, au fost două săptămâni absolut fabuloase, trăite cu prieteni noi pe care îmi doresc să îi revăd și în locuri din România unde am jurat să revin.

Croaziera pe Dunăre la Călărași ori sejurul de o săptămână petrecut la Port Cultural Cetate sunt acum amintiri dragi la care apelez ca să trec peste anostele luni de iarnă în care nu ies cu bicicleta decât în parcuri și prin oraș. Încă din vară când s-a încheiat Turul Dunării l-am întrebat pe Mircea Crisbășanu dacă va mai organiza măcar o ediție anul viitor și am fost bucuros să aud că planurile sunt pe termen lung și că nu se limitează doar la 2014. Ce-i drept, Dunărea are atâtea de arătat încât nu ți-ar ajunge o viață de om ca să le vizitezi și să le descoperi pe toate cele interesante.

Turul Dunării 2013, la Giuvărăști (Olt)

Turul Dunării 2013, la Giuvărăști (Olt)

Mă bucură în mod deosebit faptul că munca de planning pentru Turul Dunării 2014 a început deja de mai bine de o lună. Ca să nu mai spun de traseul ediției viitoare, care pleacă din municipiul Călărași și se încheie în Delta Dunării, după ce străbate o mare parte din Dobrogea, regiunea istorică a României de care personal sunt cel mai atașat prin prisma rădăcinilor mele familiale din județele Constanța și Tulcea.

Turul este programat între 1 și 14 septembrie 2014, iar de câteva zile s-a dat și startul înscrierilor pentru completarea echipei de 24 de cicloturiști (plus asistență și suport) care vor acoperi în grupuri mai mici diversele variante de traseu care ajung la obiectivele și punctele de interes aflate pe o rază de circa 50 km de cursul propriu-zis al Dunării. Pe scurt, se caută oameni tineri dedicați cicloturismului, băieți și fete deopotrivă, cu atitudinea de team players pe care o solicită o tură de sute de kilometri.

Dacă te recunoști din descriere, completează online formularul de înscriere la Turul Dunării 2014 ca să-ți rezervi locul la start în caravana cicloturistică din Dobrogea!

Turul Dunarii 2014

Dunare Danube canalPe neașteptate, luna trecută m-a sunat un tip interesat de cicloturism, cu care m-am împrietenit prin intermediul unei cunoștințe comune în primăvara lui 2012, la un curs de antreprenoriat în turism. Era Mircea Crisbășanu, fondatorul Cycling Romania, despre care între timp auzisem că a fost ghidul unui ziarist englez de la The Guardian pe care l-au lăsat mască peisajele din Carpați și oamenii pe care i-a întâlnit la tura cicloturistică alături de Mircea. Probabil că articolul apărut în prestigiosul ziar britanic face mai multe pentru imaginea externă a României decât un milion de interviuri în engleza stângace a ambasadorului român la Londra.

Așadar, când Mircea mi-a spus că vrea să organizeze o caravană cicloturistică româno-bulgară care să parcurgă vara asta Turul Dunării pe bicicletă, am fost instantaneu entuziasmat de ideea unei astfel de ture de o săptămână. Și spre deosebire de altele pe care le-am auzit de la prieteni în ultima vreme, propunerea lui a continuat să-mi sune bine chiar și după ce entuziasmul inițial s-a mai domolit…

M-am bucurat enorm de mult să le pot fi de folos cu experiența mea în șa, mai ales pe traseele mele preferate din sudul județului Călărași. Pe scurt, este vorba de o expediție care pornește la drum din două puncte: un grup de cicloturiști ia startul din municipiul Călărași, mergând spre vest pe șoseaua cea mai apropiată de cursul Dunării, iar alt grup pleacă din Oravița și se îndreaptă spre est. Cele două grupuri ar urma să se întâlnească după o lungă săptămână de pedalat la Portul Cultural Cetate, lângă Calafat, unde să petreacă încă o săptămână de voie bună la conacul lui Dinescu.

Deși sunt cicloturist împătimit, am ales să fiu șoferul mașinii de asistență care va însoți grupul de la Călărași. Luând în calcul că echipe de patru bicicliști din fiecare grup vor face recunoașteri pe toate drumurile din vecinătatea Dunării, inclusiv neasfaltate, ei vor avea nevoie de tot sprijinul logistic pe care îl poate oferi o mașină de asistență. Și, având la activ experiența participării ca biciclist în tura „Cu bicicleta la mare”, cred că mă voi pune în pielea colegilor pe două roți, pentru a le oferi un suport cât mai bun pe traseul Călărași – Cetate.

Pentru mine, turul cicloturistic al Dunării începe luni, 24 iunie, din municipiul Călărași. Vom trece apoi prin orașele Oltenița, Giurgiu, Zimnicea, Turnu Măgurele, Bechet și Calafat. Mărturisesc că pe ultimele patru dintre acestea le cunosc doar de la buletinul hidrologic „Cotele apelor Dunării”. 😀

Slideshow cu drumurile pitorești ale județului Călărași

Această prezentare necesită JavaScript.