Tag Archive: Mircea Dinescu


Recumbent bike - bicicleta orizontalaÎl cunosc pe Mark Boyd din vara anului 2013, când am participat, ca șofer al mașinii de asistență, la Turul Dunării. Felul în care am ajuns să facem cunoștință se datorează în cel mai bun caz hazardului. Sună anecdotic, dar este purul adevăr: în penultima zi a turului, pe drumul dintre Bechet și Calafat, am zărit de la volan un biciclist cu bagaje de-o parte și de alta a roții spate. Crezând că este vorba despre Milen, unul dintre participanții bulgari cu care mă țineam de glume și farse, m-am apropiat tiptil de biciclist, iar când am ajuns în dreptul său l-am claxonat din senin, cu intenție de ghidușie.

Fotograful Gabriel Panțîru (st.) împreună cu Mark Boyd la Port Cetate (2013)

Fotograful Gabriel Panțîru (st.) împreună cu Mark Boyd la Port Cetate, în 2013

Două secunde mai târziu, mi-am pus mâna la gură văzând în oglinda retrovizoare că biciclistul nu era deloc Milen, ci un domn în vârstă care spre surprinderea mea nu părea enervat de acest gest stupid. I-am cerut scuze… în gând și mi-am continuat drumul, întâlnindu-mă în cele din urmă cu Milen și restul echipei cu care am ajuns la Calafat.

După ce am bâjbâit prin oraș căutând locul de cazare, l-am găsit cu ceva ajutor de la managerul hotelului. Odată instalat în cameră, m-am schimbat și am coborât la recepție, unde participanții turului urmau să fie intervievați de Digi24 Dolj. În timp ce o ploaie măruntă, dar rece, începuse de vreo jumătate de oră, l-am văzut în fața recepției pe biciclistul pe care îl claxonasem mai devreme.

M-am repezit să-l ajut, întrucât era vizibil istovit, iar bicicleta se culcase pe o parte în momentul în care a coborât din șa, sub greutatea bagajului de cicloturism. Având în plan să mă revanșez pentru faza petrecută pe șosea, am intrat în vorbă, mi-a spus că se numește Mark, este american și parcurge o tură prin Europa. La cina care ne-a fost servită la restaurantul hotelului l-am prezentat și restului echipei, apoi i-am povestit că eu am fost cel care l-a claxonat pe drum, asigurându-l că a fost o confuzie nevinovată. Abia dacă și-a adus aminte de acel episod întâmplat după ora prânzului și mi-a spus că oricum este obișnuit să fie claxonat de șoferi și că nu se supără niciodată din cauza asta.

Călătorului îi șade bine cu drumul

Călătorului îi șade bine cu drumul

Cu acordul lui Mircea Crisbășanu, organizatorul Turului Dunării, l-am invitat pe Mark la destinația noastră – Port Cetate. În ritmul său, Mark a sosit mai târziu la conacul lui Dinescu de pe malul Dunării, unde l-am cazat la masardă și l-am dat drept un membru al echipei. Grație personalității sale prietenoase, în scurt timp toți cei care stăpâneau limba engleză l-au abordat pentru conversații privind turul său pe care l-a început în Germania și îl va încheia tot acolo.

Ca și alți cicloturiști pe nord-americani pe care i-am întâlnit în anii precedenți (Ed Schum și Mike Quinlan), Mark ține jurnalul călătoriei sale pe blogul crazyguyonabike.com (cele două pagini referitoare la Cetate sunt foarte măgulitoare la adresa ospitalității de care s-a bucurat din partea noastră).

După masă mi-am adus aminte că îmi rămăseseră prin mașină niște doze de bere și le-am împărțit cu bucurie pe terasa de scânduri a Gării Fluviale Cetate, până spre asfințit, discutând amical despre politica americană și românească, NASCAR (Mark trăiește în statul american Carolina de Nord, capitala acestui sport), religie și despre viețile noastre. Din păcate, seara nu s-a putut odihni în cameră, ci a trebuit să-și întindă cortul în grădină, pentru că participanții noștri români și bulgari au dat o petrecere zgomotoasă la mansardă.

A doua zi, după ce am escaladat… bătrânește urcarea de la conacul lui Mircea Dinescu până la drumul național, ne-am despărțit la statuia din centrul comunei Cetate, promițând că ne vom revedea la anul.

Mark pe bicicleta orizontală sau "recumbent bike"

Mark pe bicicleta orizontală sau „recumbent bike”

Însă 2014 a fost anul recuperării fizice după operații, atât pentru mine, cât și pentru Mark. Eu m-am operat la gleznă, el la inimă și fiecare a preferat să facă ture locale cu bicicleta în acel an.

Am rămas uimit de faptul că la numai două luni de la intervenția chirurgicală pe cord deschis a urcat în șaua bicicletei de șosea pentru o tură de 50 km. Iar în septembrie același an a parcurs primul tur de lungă distanță după operație, din Colorado până în Carolina de Nord.

Dar vine luna februarie 2015 și mare mi-a fost bucuria să primesc un email de la Mark prin care mă anunța că la vară are în plan o nouă expediție prin Europa Centrală și de Est, urmând să traverseze inclusiv România, de la nord la sud. Am urmărit jurnalul celui de-al 15-lea tur european al lui Mark pe același portal crazyguyonabike.com, iar din momentul în care a ajuns la Cernăuți și se pregătea să intre în România am ținut legătura prin email.

Neobișnuita bicicletă a atras multe priviri pe drum

Neobișnuita bicicletă a atras multe priviri pe drum

Am avut emoții când am citit că prin Moldova a avut un accident ușor cu o mașină, dar a parcurs cu bine traseul Rădăuți – Piatra Neamț – Bacău – Adjud – Râmnicu Sărat – Buzău – Urziceni înainte de a ajunge după o săptămână în București.

Deloc fericit să pedaleze pe șoseaua de centură a Capitalei, mi-a urmat indicațiile și s-a cazat la Villa Verde, o pensiune de pe șoseaua Cernica pe care o vedeam mereu în drumurile mele frecvente spre izvorul de la mănăstire. Coincidența fericită a fost ca proprietarul pensiunii să fie un român întors în țară după 20 de ani în America, astfel că Mark a avut companie bună până să-l revăd.

Chiar în seara acelei zile, 19 iunie, l-am vizitat la pensiune împreună cu un coleg de birou și am băut cu toții câteva beri pe pontonul unui restaurant din Cernica, stând de vorbă până ne-a prins noaptea.

Sosire la Mănăstirea Tăriceni din jud. Călărași

Sosire la Mănăstirea Tăriceni din jud. Călărași

Am fost cu totul surprins să văd cu ce bicicletă venise Mark pentru acest tur. Până să-mi explice, habar nu aveam ce însemna termenul englezesc „recumbent” care în românește se traduce prin bicicletă orizontală ori reclinată. Mai văzusem astfel de biciclete prin București, dar nu știam că poartă această denumire. Primul lucru care m-a frapat a fost dimensiunea enormă a lanțului, de vreo două ori și jumătate la lung decât la o bicicletă convențională precum Univega mea, căreia Mark îi spune „upright bike”.

După o zi de odihnă la București, am hotărât să plecăm împreună în județul Călărași, pentru a petrece o noapte la Mănăstirea Tăriceni, povestea aceste ture fiind scrisă într-o postare anterioară pe blog. Planurile de a face un grătar a doua zi în satul Zimbru împreună cu părinții mei au fost date peste cap de ploaia pe care în prima zi am reușit să o păcălim, însă duminică ne-a ajuns din urmă. El avea haine din material sintetic, ploaie, eu nu. Așa că am petrecut dimineața în biserică ascultând slujba, apoi am vorbit politică până după prânz. Cum ploaia tot nu înceta, Mark a hotărât să continue turul cu o etapă scurtă până la Oltenița. Ne-am luat la revedere și ne-am dat întâlnire în vara lui 2016 direct la mănăstirea Tăriceni. A ajuns cu bine înapoi în Germania pe 8 iulie, iar odată întors în Statele Unite a mai parcurs toamna asta încă o tură cicloturistică de 1800 de mile (2900 km) în 30 de zile. Drum bun, Mark, și să ne regăsim cu bine…

Alte articole pe aceeași temă :
Un senior al cicloturismului – Mike Quinlan

Cicloturist în gazdă la Mănăstirea Tăriceni

Anunțuri

Port Cultural CetateSăptămâna petrecută la Port Cultural Cetate am savurat-o minut cu minut la fața locului și îi duc dorul încă de când m-am întors între zidurile cenușii ale Bucureștiului. Sejurul la conacul lui Mircea Dinescu a fost bonusul pentru voluntarii participanți la Turul Dunării 2013, inclusiv pentru mine, șoferul mașinii de asistență a turului. Fără doar și poate, experiența de a fi oaspete vreme de o săptămână la Cetate a făcut să merite toate eforturile depuse pentru a suplini neajunsurile inerente unui eveniment aflat la prima ediție și bazat în exclusivitate pe tineri voluntari pe bicicletă.

Conacul lui Dinescu, o clădire veche restaurată cu gust

Conacul lui Dinescu, o clădire veche restaurată cu gust

Conacul lui Dinescu este mai mult decât un loc unde se bea și se mănâncă bine. Pentru că Port Cetate nu este o cârciumă sau un restaurant, ci un adevărat produs cultural, probabil unicat în România. De când a fost cumpărat de Mircea Dinescu, conacul a fost gândit și a funcționat inițial ca o enclavă culturală rezervată artiștilor și oamenilor de litere, în sudul agricol al Olteniei.

Ce-i drept, o parte de țară care a dat indivizi cu imense resurse de creativitate. Nu departe de Cetate se află casa memorială Amza Pellea din Băilești, care e și localitatea natală a unui alt mare actor român, contemporan nouă, Marcel Iureș.

Poate deloc surprinzător, dacă ne gândim că regiunea a fost leagănul culturii preistorice Basarabi, din epoca fierului. Sau că a fost intens locuită în perioada romană, așa cum am aflat de la Muzeul de Artă și Etnografie din Calafat. Și poate că sudul județului Dolj atât de bogat în resurse umane va cunoaște din nou o perioadă de prosperitate acum, după ce tocmai s-a dat în folosință noul pod peste Dunăre dintre Calafat și Vidin. Pod care poate fi admirat în toată splendoarea sa de la mansarda conacului.

Dar ceea ce impresionează cel mai mult odată ajuns la Port Cultural Cetate este calitatea oamenilor care lucrează aici. Precum doamnele de la bucătărie, mereu deschise să-ți împărtășească o rețetă culinară dacă te interesezi de modul cum au ieșit atât de bune preparatele tradiționale pe care ți le servesc la masă în cantități fără zgârcenie. Iar cele mai multe dintre bucate provin din microferma ecologică a conacului, care include un iaz și care se va îmbogăți în curând cu un bazin pisicol.

Un om cu totul aparte, nu în ultimul rând prin insolitul situației de a-l găsi tocmai aici printre olteni, este domnul Francisc, administratorul conacului. Ungur originar din Lugoj care, după spusele sale, trăia liniștit în Budapesta până când în urmă cu doi ani a văzut anunțul de concurs pentru angajarea unui administrator la Port Cultural Cetate. A lăsat totul și a venit la București pentru proba interviului, pe care a trecut-o cu brio și a devenit mâna dreaptă a lui Dinescu la conac. Din acel moment, practic, de la Budapesta s-a mutat la vreo 800 km în aval pe Dunăre, la Cetate. Francisc sau Feri bácsi este o persoană cu care ai putea conversa fără să te plictisești toată noaptea – căci doar atunci își găsește răgaz de la îndatoririle cotidiene de a administra tot mai extinsul domeniu Port Cultural Cetate.

M-a impresionat colecția de artă preistorică, compusă atât din piese autentice, cât și replici moderne, găzduită la mansardă – probabil cel mai boem loc al conacului – și împărtășită cu oaspeții cazați aici.

Spectaculoasă este și crama de la Galicea Mare, la vreo 25 km înspre interiorul județului Dolj. Fosta cramă și podgorie întinsă pe 50 de hectare a boierului Bibescu este locul în care deja de vreo 10 ani se produce Vinul lui Dinescu, un brand nou pe piața românească de vinuri. Aici am avut fericirea să iau parte la o degustare de vinuri, însă și ghinionul de a fi nevoit să mă rezum la a mirosi buchetul aromatic al licorilor albe și roșii, din pricina obligațiilor mele de șofer la Turul Dunării. Una peste alta, o experiență fabuloasă de a fi oaspete la conacul de la Cetate și îmi doresc mult să revin aici cât mai curând, în orice postură îmi rezervă viitorul. Voi urmări anunțurile de angajare, poate cine știe? 🙂


Dunare Danube canalPe neașteptate, luna trecută m-a sunat un tip interesat de cicloturism, cu care m-am împrietenit prin intermediul unei cunoștințe comune în primăvara lui 2012, la un curs de antreprenoriat în turism. Era Mircea Crisbășanu, fondatorul Cycling Romania, despre care între timp auzisem că a fost ghidul unui ziarist englez de la The Guardian pe care l-au lăsat mască peisajele din Carpați și oamenii pe care i-a întâlnit la tura cicloturistică alături de Mircea. Probabil că articolul apărut în prestigiosul ziar britanic face mai multe pentru imaginea externă a României decât un milion de interviuri în engleza stângace a ambasadorului român la Londra.

Așadar, când Mircea mi-a spus că vrea să organizeze o caravană cicloturistică româno-bulgară care să parcurgă vara asta Turul Dunării pe bicicletă, am fost instantaneu entuziasmat de ideea unei astfel de ture de o săptămână. Și spre deosebire de altele pe care le-am auzit de la prieteni în ultima vreme, propunerea lui a continuat să-mi sune bine chiar și după ce entuziasmul inițial s-a mai domolit…

M-am bucurat enorm de mult să le pot fi de folos cu experiența mea în șa, mai ales pe traseele mele preferate din sudul județului Călărași. Pe scurt, este vorba de o expediție care pornește la drum din două puncte: un grup de cicloturiști ia startul din municipiul Călărași, mergând spre vest pe șoseaua cea mai apropiată de cursul Dunării, iar alt grup pleacă din Oravița și se îndreaptă spre est. Cele două grupuri ar urma să se întâlnească după o lungă săptămână de pedalat la Portul Cultural Cetate, lângă Calafat, unde să petreacă încă o săptămână de voie bună la conacul lui Dinescu.

Deși sunt cicloturist împătimit, am ales să fiu șoferul mașinii de asistență care va însoți grupul de la Călărași. Luând în calcul că echipe de patru bicicliști din fiecare grup vor face recunoașteri pe toate drumurile din vecinătatea Dunării, inclusiv neasfaltate, ei vor avea nevoie de tot sprijinul logistic pe care îl poate oferi o mașină de asistență. Și, având la activ experiența participării ca biciclist în tura „Cu bicicleta la mare”, cred că mă voi pune în pielea colegilor pe două roți, pentru a le oferi un suport cât mai bun pe traseul Călărași – Cetate.

Pentru mine, turul cicloturistic al Dunării începe luni, 24 iunie, din municipiul Călărași. Vom trece apoi prin orașele Oltenița, Giurgiu, Zimnicea, Turnu Măgurele, Bechet și Calafat. Mărturisesc că pe ultimele patru dintre acestea le cunosc doar de la buletinul hidrologic „Cotele apelor Dunării”. 😀

Slideshow cu drumurile pitorești ale județului Călărași

Această prezentare necesită JavaScript.