Tag Archive: Portul Cultural Cetate


Pentru că blogul de față este mai întâi de toate o colecție de amintiri personale, nu pot să închei anul 2013 fără să mă gândesc la cele mai frumoase momente care mi s-au întâmplat în ultimele 12 luni. Am strâns așadar zece instantanee de suflet pe care le-am surprins ca biciclist în acest an care nu a dus lipsă de satisfacții și de multe întâmplări memorabile pe două roți. Iată-le ordonate cronologic: liniuta pe zapada Politehnica1) Acestă fotografie nici nu este din 2013, ci din ultimele zile ale lunii decembrie 2012. Pe atunci am dat curs invitației sportivului Bogdan Crăciunaş (Virus Bike) pentru o liniuță pe zăpadă la Politehnică. Am pierdut fără drept de apel toate duelurile de viteză, dar îmi vor rămâne în memorie păhăruțele de vodcă – cu scop de încălzire internă a organismului – băute pe portbagajul Daciei Nova a lui Bogdan. În imagine, jocul fotografilor: „First shoot, then ask” cu prietena lui, Cristina Elena Lazăr.

DN3 Pietreni2) În luna aprilie am parcurs prima tură cicloturistică de o zi din 2013, una care m-a purtat pe Dealurile Dobrogei din inima județului Constanța, prilej cu care am surprins acest peisaj rutier pe DN3, undeva între localitățile Pietreni și Viișoara. Pentru mine, un drum pitoresc este un scop în sine ca să urc în șaua bicicletei pentru o tură de ± 100 km care mă obosește fizic timp de o zi, dar mă relaxează mental vreme de o săptămână întreagă, eliberându-mă de angoasa vieții cotidiene.

Alina Ene3) Prima noapte dormită „pe drum” la Turul Dunării 2013 a fost petrecută la Domeniul Greaca, în localitatea cu același nume din județul Giurgiu. Un fel de hacienda construită pe coasta unui deal, cu vedere panoramică înspre vasta câmpie din lunca Dunării. Șederea fie și pentru doar o noapte în luxul de la Greaca mi-a amintit cu oarece nostalgie de opulentele deplasări ca ziarist de mașini, la invitația importatorilor auto. În imagine, Alina Ene, una dintre „amazoanele” Turului Dunării, la capătul unei lungi etape de 110 km de pedalat între municipiul Călărași (punctul de start) și Greaca.

Delyan-Ioana-Valentin4) În a doua noapte pe drum în Turul Dunării am dormit la cort într-o localitate pe care o voi ține minte de acum încolo: Giuvărăști, județul Olt. Nu doar că primarul acestei comune auzise de la radio de expediția noastră cicloturistică, ci ne-a sprijinit din toată inima, mobilizându-i pe directorul școlii din sat și pe șeful de post, acesta din urmă oferindu-ne cadou la masa de seară o mare sacoșă de roșii (cam toate gospodăriile aveau solarii). Chiar și cel mai mic gest de amabilitate ni s-ar fi părut uriaș în acea zi în care ne-a prins potopul cu mulți km înainte de locul în care era prevăzut să înnoptăm, însă ajutorul necondiționat pe care ni l-au oferit oamenii din Giuvărăști ne-a copleșit. În imagine, cu ochii mici în dimineața plecării: Delyan Todorov, Ioana Catrinescu și Valentin Isofache.

Rusi Maxxis tires5) Adevărată forță a naturii, Rusi Nedyalkov este un tip pe care îl bănuiesc a fi descendent direct al lui Spartacus. Cert este că mi-a fost cel mai simpatic dintre prietenii bulgari pe care i-am cunoscut la Turul Dunării. La plecare de la bodega din Basarabi (jud. Dolj) unde ne opream invariabil pentru bere, Rusi îmi recomandă: „Do not buy Maxxis tires”. În ziua următoare, mi-a împrumutat uriașul său mountain-bike RAM (Made in Bulgaria) cu roți de 29 pentru o tură până la Calafat. Un motiv în plus ca să marchez cu roșu în calendar data ediției 2014 a concursului de MTB organizat la Shumen.

Delyan6) Un număr de circ semnat Delyan Todorov, amicul bulgar care te molipsește cu bună dispoziție în (aproape) orice situație. Momentele când până și el era indispus au fost cu adevărat apăsătoare în Turul Dunării. Dar au trecut și le-am dat uitării, păstrându-le în memorie pe cele bune. Ziua în care am făcut o mică tură de la Port Cetate până la Calafat și împrejurimi, alături de Delyan și Radi, a fost probabil cea mai frumoasă zi pe care am trăit-o în tot anul 2013. În acest instantaneu, făceam cale întoarsă de la noul pod Calafat-Vidin, pentru că Delyan își uitase buletinul la Cetate, iar grănicerii nu ne-au permis să trecem în Bulgaria. Ne-ar fi lipsit scamatoriile lui, așa că nu l-am lăsat singur. 🙂

Radi7) Tânăra bulgăroaică Radi este genul de persoană care atunci când se apucă de un lucru nou, îl face cu atâta minuțiozitate încât n-ai zice că îl face pentru prima dată. În imagine, Radi asambla piesă cu piesă bicicleta pe care Delyan o demontase pentru ea în scop didactic. La început ne cam amuzam pe seama neîndemânării ei de începătoare, dar la sfârșitul zilei învățase mai multă mecanică decât mine!

Simona Scripcariu Skirtbike8) În iulie am făcut o tura de recunoaștere pentru proiectul Centura Cicloturistică București, în echipă cu Simona Scripcariu (SkirtBike) și Radu Tureac. Am acoperit trasee între localitățile de la sud-est de Capitală și am marcat câteva puncte de interes din această zonă mult subestimată față de nordul șic al Bucureștiului. Toate bune și frumoase până la plecare de la Mănăstirea Cernica, unde tura noastră s-a încheiat foarte prost, și numai din vina mea. Este greșeala pe care o regret cel mai mult în 2013.

Codrin depanare9) Cu ocazia uneia dintre turele aproape zilnice pe care le făceam vara până la Fântâna Turcului de la Cernica, i-am cunoscut pe Codrin Berar și Alex Vasiu, concurenți amatori la competițiile de MTB, la fel ca și mine. Împreună cu ei am ieșit apoi la o tură pe șosea de antrenament înaintea concursului de la Sibiu, până la Moara Vlăsiei (jud. Ilfov). Altruist prin excelență și dotat cu setul de imbusuri, Codrin a acordat asistență tehnică unei fete din Dascălu a cărei bicicletă avea ghidonul slăbit.

Port Cultural CetateSăptămâna petrecută la Port Cultural Cetate am savurat-o minut cu minut la fața locului și îi duc dorul încă de când m-am întors între zidurile cenușii ale Bucureștiului. Sejurul la conacul lui Mircea Dinescu a fost bonusul pentru voluntarii participanți la Turul Dunării 2013, inclusiv pentru mine, șoferul mașinii de asistență a turului. Fără doar și poate, experiența de a fi oaspete vreme de o săptămână la Cetate a făcut să merite toate eforturile depuse pentru a suplini neajunsurile inerente unui eveniment aflat la prima ediție și bazat în exclusivitate pe tineri voluntari pe bicicletă.

Conacul lui Dinescu, o clădire veche restaurată cu gust

Conacul lui Dinescu, o clădire veche restaurată cu gust

Conacul lui Dinescu este mai mult decât un loc unde se bea și se mănâncă bine. Pentru că Port Cetate nu este o cârciumă sau un restaurant, ci un adevărat produs cultural, probabil unicat în România. De când a fost cumpărat de Mircea Dinescu, conacul a fost gândit și a funcționat inițial ca o enclavă culturală rezervată artiștilor și oamenilor de litere, în sudul agricol al Olteniei.

Ce-i drept, o parte de țară care a dat indivizi cu imense resurse de creativitate. Nu departe de Cetate se află casa memorială Amza Pellea din Băilești, care e și localitatea natală a unui alt mare actor român, contemporan nouă, Marcel Iureș.

Poate deloc surprinzător, dacă ne gândim că regiunea a fost leagănul culturii preistorice Basarabi, din epoca fierului. Sau că a fost intens locuită în perioada romană, așa cum am aflat de la Muzeul de Artă și Etnografie din Calafat. Și poate că sudul județului Dolj atât de bogat în resurse umane va cunoaște din nou o perioadă de prosperitate acum, după ce tocmai s-a dat în folosință noul pod peste Dunăre dintre Calafat și Vidin. Pod care poate fi admirat în toată splendoarea sa de la mansarda conacului.

Dar ceea ce impresionează cel mai mult odată ajuns la Port Cultural Cetate este calitatea oamenilor care lucrează aici. Precum doamnele de la bucătărie, mereu deschise să-ți împărtășească o rețetă culinară dacă te interesezi de modul cum au ieșit atât de bune preparatele tradiționale pe care ți le servesc la masă în cantități fără zgârcenie. Iar cele mai multe dintre bucate provin din microferma ecologică a conacului, care include un iaz și care se va îmbogăți în curând cu un bazin pisicol.

Un om cu totul aparte, nu în ultimul rând prin insolitul situației de a-l găsi tocmai aici printre olteni, este domnul Francisc, administratorul conacului. Ungur originar din Lugoj care, după spusele sale, trăia liniștit în Budapesta până când în urmă cu doi ani a văzut anunțul de concurs pentru angajarea unui administrator la Port Cultural Cetate. A lăsat totul și a venit la București pentru proba interviului, pe care a trecut-o cu brio și a devenit mâna dreaptă a lui Dinescu la conac. Din acel moment, practic, de la Budapesta s-a mutat la vreo 800 km în aval pe Dunăre, la Cetate. Francisc sau Feri bácsi este o persoană cu care ai putea conversa fără să te plictisești toată noaptea – căci doar atunci își găsește răgaz de la îndatoririle cotidiene de a administra tot mai extinsul domeniu Port Cultural Cetate.

M-a impresionat colecția de artă preistorică, compusă atât din piese autentice, cât și replici moderne, găzduită la mansardă – probabil cel mai boem loc al conacului – și împărtășită cu oaspeții cazați aici.

Spectaculoasă este și crama de la Galicea Mare, la vreo 25 km înspre interiorul județului Dolj. Fosta cramă și podgorie întinsă pe 50 de hectare a boierului Bibescu este locul în care deja de vreo 10 ani se produce Vinul lui Dinescu, un brand nou pe piața românească de vinuri. Aici am avut fericirea să iau parte la o degustare de vinuri, însă și ghinionul de a fi nevoit să mă rezum la a mirosi buchetul aromatic al licorilor albe și roșii, din pricina obligațiilor mele de șofer la Turul Dunării. Una peste alta, o experiență fabuloasă de a fi oaspete la conacul de la Cetate și îmi doresc mult să revin aici cât mai curând, în orice postură îmi rezervă viitorul. Voi urmări anunțurile de angajare, poate cine știe? 🙂


Dunare Danube canalPe neașteptate, luna trecută m-a sunat un tip interesat de cicloturism, cu care m-am împrietenit prin intermediul unei cunoștințe comune în primăvara lui 2012, la un curs de antreprenoriat în turism. Era Mircea Crisbășanu, fondatorul Cycling Romania, despre care între timp auzisem că a fost ghidul unui ziarist englez de la The Guardian pe care l-au lăsat mască peisajele din Carpați și oamenii pe care i-a întâlnit la tura cicloturistică alături de Mircea. Probabil că articolul apărut în prestigiosul ziar britanic face mai multe pentru imaginea externă a României decât un milion de interviuri în engleza stângace a ambasadorului român la Londra.

Așadar, când Mircea mi-a spus că vrea să organizeze o caravană cicloturistică româno-bulgară care să parcurgă vara asta Turul Dunării pe bicicletă, am fost instantaneu entuziasmat de ideea unei astfel de ture de o săptămână. Și spre deosebire de altele pe care le-am auzit de la prieteni în ultima vreme, propunerea lui a continuat să-mi sune bine chiar și după ce entuziasmul inițial s-a mai domolit…

M-am bucurat enorm de mult să le pot fi de folos cu experiența mea în șa, mai ales pe traseele mele preferate din sudul județului Călărași. Pe scurt, este vorba de o expediție care pornește la drum din două puncte: un grup de cicloturiști ia startul din municipiul Călărași, mergând spre vest pe șoseaua cea mai apropiată de cursul Dunării, iar alt grup pleacă din Oravița și se îndreaptă spre est. Cele două grupuri ar urma să se întâlnească după o lungă săptămână de pedalat la Portul Cultural Cetate, lângă Calafat, unde să petreacă încă o săptămână de voie bună la conacul lui Dinescu.

Deși sunt cicloturist împătimit, am ales să fiu șoferul mașinii de asistență care va însoți grupul de la Călărași. Luând în calcul că echipe de patru bicicliști din fiecare grup vor face recunoașteri pe toate drumurile din vecinătatea Dunării, inclusiv neasfaltate, ei vor avea nevoie de tot sprijinul logistic pe care îl poate oferi o mașină de asistență. Și, având la activ experiența participării ca biciclist în tura „Cu bicicleta la mare”, cred că mă voi pune în pielea colegilor pe două roți, pentru a le oferi un suport cât mai bun pe traseul Călărași – Cetate.

Pentru mine, turul cicloturistic al Dunării începe luni, 24 iunie, din municipiul Călărași. Vom trece apoi prin orașele Oltenița, Giurgiu, Zimnicea, Turnu Măgurele, Bechet și Calafat. Mărturisesc că pe ultimele patru dintre acestea le cunosc doar de la buletinul hidrologic „Cotele apelor Dunării”. 😀

Slideshow cu drumurile pitorești ale județului Călărași

Această prezentare necesită JavaScript.